Umanitatea nu a uitat crimele oribile ale naziștilor și ele nu pot fi uitate. Milioane de oameni nevinovați, majoritatea evrei, au fost chinuiți și uciși doar pentru că erau ce erau.

Holocaustul a fost precedat de Holodomor, un act similar de exterminare a unei întregi populații, kulacii ucraineni, înfometați și uciși la ordinul lui Stalin în 1932-1933.

Din nefericire, comunismul nu este astăzi tratat la fel cu nazismul. Cele două chipuri ale ororii socialiste sunt privite diferit: internațional-socialismul nu este condamnat precum național-socialismul (Nazionalsozialismus = Nazi), deși el continuă să înfometeze și să asuprească popoare întregi (Venezuela și Coreea de Nord sunt două exemple).

Socialismul, care se opune personalismului creștin, este o oroare ideologică, fiindcă pune un ipotetic interes național sau social peste demnitatea ireductibilă și nenegociabilă a fiecărei ființe umane. De aceea, el nu poate sfârși decât în nedreptate și crimă.

Ideologia socialistă, sub diversele ei declinări, a cauționat mereu masacrul inocenților: de la milioanele de copii gazați de naziști sau uciși prin înfometare de comuniști, până la copiii răpuși de foamete în Venezuela și Coreea de Nord.

Lupta împotriva socialismului, sub toate formele sale, este lupta pentru demnitatea persoanei umane și pentru viață.

Poze: 1. copii ucraineni în timpul foametei organizate de Stalin; 2. ziar american din acea epocă; 3. copii de la Auschwitz; 4. copii nord-coreeni.

Adrian Papahagi

PRELUAT DIN FACEBOOK