Învățământul umanist contemporan nu mai cultivă excelența umană (antipatică), ci „diversitatea” (simpatică).
La orele de limbi străine, nu se mai citesc marii autori („bărbații albi morți”, antipatici), ci texte anoste scrise de te-miri-cine despre încălzirea globală, problemele suburbiilor, rap, sport sau animale.
Limbile sunt predate ca instrumente de comunicare, total separate de cultura lor, și ca pretext de îndoctrinare stângistă. Că studiezi germana, engleza sau franceza, e totuna: vei citi tot despre discriminare, graffiti, rap și shopping, vei învăța tot un vocabular de bucătărie.
Comparați cuprinsul manualului de engleză după care a învățat promoția mea în clasa a XII-a (manualul unic din 1993-1994, imprimat prost pe un soi de hârtie albăstruie plină de așchii de lemn – vă amintiți?) și cel după care a învățat fiul meu în ultima clasă de liceu (Upstream, UK, 2017-2018)!
Noi citeam pasaje (dar, acasă, opera completă, căci eram la liceu uman bilingv) din eseurile lui Francis Bacon, Julius Caesar de Shakespeare, Endymion al lui Keats, The Devil’s Disciple de Shaw și Death of a Salesman de Arthur Miller. Nu am uitat nici azi aceste texte fabuloase; cunosc, iată, de 25 de ani discursul lui Macus Antonius, pe care îl predau studenților.
În manualele de engleză de azi, tinerii învață doar despre banalitățile cotidiene. În loc de cultură înaltă, primesc un soi de învățământ politic corect: „people power”, „our changing world”, „fit for life”, „live and learn”, „the image business”, „shop around”. Dacă aveți exemple de manuale de limbi străine cu lecturi din clasici, vă rog să-mi spuneți!
Asta a făcut stânga din învățământ: a înlocuit cultura înaltă cu trivia, conștiința morală din eseurile lui Bacon cu informații culturale despre bacon & eggs, pe Shakespeare cu Shakira. Glorios progres!
Adrian Papahagi
PRELUAT DIN FACEBOOK
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
7 Comments
Dorin
4 February 2019Punctul pe „i” !! Mulțumim Andrei Papahagi !!
Aici pe site nu e nici o problemă și la grupele de studenți care au norocul să aibă un asemenea profesor…
Dar mă întreb – cum ar putea să treacă aceste analize scurte și edificatoare barajul informațional spre marele public ?? Cum să nu se mai pună problema „nuferilor din mocirlă”?
Cred că trebuie să existe o cheie a pătrunderii spre tinerii aflați în liceu și facultăți, dar și a funcționarilor din primării de exemplu, cei de care depind enorm de multe lucruri – cheltuirea cu folos a banului public, alegeri corecte în micile planuri de dezvoltare a comunității, etc. (a se vedea realizările primarului ex-psd din com. Ciugud, jud. Alba, cu care am stat de vorbă și am putut să-i apreciez deschiderea orizontului cultural…)
crs
4 February 2019E ca si chestia cu „protejati padurile, cititi in format electronic”. Cine controleaza continutul unui creier controleaza creierul. Ce elite, ce bunastare, ce progres cu asa manuale ? Is curios la istorie ce vor invata, caci vad ca revine cultul mortii – multi au inceput sa planga dupa ceausoglu, nu mai zic de hitler (unii pustani zic „he was a god”) sau stalin (icoanele cu el pe care le pupa descreieratii sunt de domeniul grotescului, dar asta e…).
AT
4 February 2019Artele vizuale nu se lasa mai prejos
https://mickhartley.typepad.com/blog/2019/01/pink-and-white.html
Sergiu Simion
4 February 2019Acest scurt eseu nu este decat o picatura dintr-un ocean pe care nu mai pot sa-l vada cei care inoata in el . Societatea romaneasca a fost supusa in ultimii 30 de ani unui adevarat Proces National de Imbecilizare ( PNI ) respectiv unui proces complex si intensiv de resetare a valorilor umane si morale . Este un proces care isi are radacinile in celebrul ” Experiment Pitesti” prin care detinutii politici erau invatati si dresati sa-si urasca tara, natiunea, credinta , familia , valorile , traditiile respectiv un proces de decivilizare, deculturalizare , desensibilizare si dezumanizare care urmareste nu numai decuplarea tarii de trecutul si valorile ei , ci si decuplarea tarii de civilizatia europeana. Acest proces nu putea avea loc fara complicitatea majora a mass-media, jurnalistilor, intelectualilor publici si deformatorilor de opinie care au supervizat cu brio ( iar unii prin puterea exemplului personal – cand unii intelectuali publici cad in extaz la democratica lozinca ” muie PSD” , ei coboara stacheta societatii mai jos decat o fac acei cocalari gretosi din ” Las Fierbinti” ) trivializarea spatiului public , manelizarea si cocalarizarea societatii romanesti .
P
4 February 2019Exact așa ! Am făcut engleză din 1971 până în 1978: „Ode to the Daffodils”….
Iar „materia” din manualele de azi o completează cu vizionarea unor „filme”…. Și gata, se cred culturali, dar nu sunt decât niște culturnici.
.
4 February 2019Și așa vor rămâne.Socoteala e simplă.Când vrei să dezbini și să conduci o națiune, mai întâi, o privezi de resurse ca mai apoi, în modul „supraviețuire”oamenii să se atace unii pe alții.Ulterior, vii cu soluția.Cei care au făcut rău semenilor în beneficiul propriu îți vor fi mai degrabă fideli, repudiindu-și vina și, în timp, aderând moralmente la coteria profitorilor.După o generație-două, ura devine normă, minciuna și furtul-dezirabile iar șmecheria și ipocrizia, valori fundamentale.Coeziunea dispare și odată cu ea șansele de revenire ale națiunii;stupul e africanizat.România a trecut prin toate etapele și nu odată.Drumul spre rău e scurt și facil.Europa de Vest îl parcurge în viteză.
Dorin
4 February 2019Da, tot ce se spune în comentariile 4/ și 6/ trebuie repetat mereu și mereu, pe toate canalele accesibile, celor tineri, să fie înarmați cultural și sufletește !
Așa cum la unele librării Humanitas s-au ținut conferințe, și chiar în unele școli, cu lansări de cărți sau fără, s-ar putea antama și o „campanie” de comunicare în acest sens…
Cumva trebuie secționat firul răului, care se țese în jurul tinerelor generații. Interesant cum lucrul ăsta se întâmplă spontan în unele comunități de proaspăt emigrați români, în țări din Vest, mai mult în centrele culturale de pe lângă biserici.