Prima țintă: creștinii înșiși. Aceștia sunt înjurați, ridiculizați, acuzați de toate fobiile posibile. Nu pot fi învinuiți de nicio crimă? Nu contează, se scoate de la naftalină Inchiziția (extrem de relevantă mai ales pentru noi, românii, n-am ce spune).

Apoi, trebuie discreditate Biserica și preoții, pictați în cele mai negre culori: pedofili, hoți, profitori, paraziți, primitivi.

Apoi, sărbătorile creștinilor. Crăciunul devine festivalul cadourilor, iar Paștele se reduce la ouă, iepuraș și miel. În engleză, „Season’s greetings” trebuie să îl oculteze pe Christ din Christmas, așa cum Moș Gerilă evacuase Crăciunul sub comuniști.

Firește, se duce o luptă continuă pentru eliminarea a tot ce e creștin din spațiul public, de la cruci la ora de religie; se modifică limba, se rescrie istoria.

Cel mai greu e cu bisericile, care nu pot fi demolate chiar așa ușor. Zic mulți: ce contează zidurile, atunci când oamenii au apostaziat, timorați sau tembeli? Contează, fiindcă ele sunt cel mai greu de eliminat din peisajul și conștiința publică; ele rămân în fiecare piață europeană, în fiecare centru de sat și de oraș, ca o mustrare pentru cei ce le-au abandonat, ca un îndemn pentru cei care trec pe lângă ele, ca o dovadă a faptului că trăim într-o civilizație creștină.

De-aia fac stângiștii ca toți dracii atunci când se construiesc biserici noi. Nu banul cheltuit îi deranjează, ci faptul că creștinii se încăpățânează să construiască, să creadă, să se manifeste la lumina zilei, să ocupe centrul civilizației.

Să nu ne lăsăm intimidați!

Adrian Papahagi

PRELUAT DIN   Facebook