Sunt de acord cu educația despre sex (citiți până la capăt înainte să săriți cu comentariile!) și cred că ar putea fi făcută în câteva ore de dirigenție, în cursul liceului, de către diriginte sau, mai bine, cu invitați externi.

Într-o oră sau două, un doctor le-ar putea explica adolescenților chestiuni de igienă și ar putea invoca traumele fizice ale unui viol, sau ale avortului. Ar putea vorbi despre bolile venerice și despre contracepție.

În altă ședință, un psiholog ar putea explica riscurile promiscuității, ale dependenței de pornografie, dar și traumele psihologice produse de hărțuire, viol, avort etc.

Aș mai vedea o oră în care un om al legii ar explica de ce hărțuirea, filmarea și distribuirea pe antisocial media a unor filmulețe compromițătoare și, firește, violul sunt fapte penale. Ar putea avertiza tinerii asupra rețelelor criminale de pedofilie și prostituție.

Poate mi-au scăpat unele aspecte: le puteți adăuga în comentarii.

Continuu să cred că, pentru tineri, cea mai bună educație sexuală este educația morală, intelectuală, artistică și sportivă. O mare parte revine familiei: dacă familiile sunt promiscue, și adolescenții riscă să fie. Școala poate îndrepta asta doar dacă tinerii din familii distruse de alcoolism, violență, sărăcie și imoralitate chiar sunt școlarizați.

O componentă a educației despre sex este cultivarea respectului pentru demnitatea umană (a sa și a altora) și educarea delicateții sufletești. Există mari cărți care descriu dragostea adolescentină, iubirea curată, frumusețea feminină, și există mari filme de dragoste, în care animalitatea este sublimată, nu expusă brutal.

Educația aleasă reduce violența și vulgaritatea, credința sădește respectul față de demnitatea și sacralitatea vieții, sportul canalizează util energia liceenilor.

Până la liceu, “educația sexuală” se poate reduce la îndemnul repetat adesea: “nu te duce niciunde cu adulți necunoscuți!” și la ferirea copiilor de vulgaritate. Copiilor le stă mintea la zâne și ponei, la animăluțe și supereroi, nu la sex la 5-7-9-11-13 ani.

Iată ce mi se pare de bun simț. Sunt radical opus sexualizării precoce a copiilor, pervertirii minților, propagandei genderiste, ideologiei sexo-marxiste și cultivării obligatorii, prin școală, a relativismului moral.

Subiectul e delicat și trebuie tratat delicat, nu cu isterii stângiste caramitraliate agresiv, cu ideologii perverse, sau cu închistări absurde.

În fine, intuiesc că faimoasele sarcini nedorite în adolescență, vânturate ca argument suprem de stângiști, precum și diverse infracțiuni, merg mână în mână cu abandonul școlar, promiscuitatea și disoluția familială, și aș vrea să văd date sociologice despre ele. Dacă le aveți, lipiți, vă rog, un link în comentarii.

De asemenea, știm că în unele comunități viața sexuală e mai precoce, și destule fete ajung mame la 14-18 ani. De altfel, în lumea veche sau în societăți tradiționale, fetele se căsătoreau la acea vârstă: eroinele lui Shakespeare au adesea 14-16 ani. Iarăși, trebuie studiat mai bine, iar cifrele pe care ni le vântură progreseii trebuie contextualizate cultural, social, economic etc.

Adrian Papahagi

SURSA   Facebook