Deci, iată-ne aici. A trecut un an de când Rusia, condusă de criminalul Putin și de cohortele sale criminale, a invadat Ucraina.

În ultimul an, milioane de ucraineni au fost strămutați din țara lor, zeci de mii de civili nevinovați, copii, femei și bărbați, au fost uciși și numeroase orașe din Ucraina au fost rase de pe fața pământului. Nimic de genul acesta nu s-a mai întâmplat în Europa de la Hitler în anii ’40.

Europa și SUA au jurat anterior că nu vor permite ca un astfel de carnagiu să se mai întâmple în Europa – și, totuși, iată-ne aici!

Amenințarea rusă nu a fost niciodată luată atât de serios cât ar fi trebuit. Ca urmare, democrațiile occidentale au făcut multe greșeli politice care au servit la încurajarea lui Putin, care a crezut că NATO și SUA sunt slabe și nu vor răspunde agresiunii rusești într-un mod ferm și categoric.

Din păcate, democrațiile occidentale au crezut întotdeauna că relațiile comerciale și condițiile economice îmbunătățite vor schimba instinctele interioare ale unui dictator. Greșit! Istoria a arătat că nu există posibilitatea de a schimba sau de a-i împăca pe dictatori precum Hitler sau Putin.

Din păcate, nu există decât o singură soluție. Întrebarea este dacă democrațiile occidentale vor avea hotărârea și tăria interioară de a-l opri pe Putin.

Imperialismul rusesc din 1949 și până azi

NATO a fost format în 1949 pentru a proteja Europa de noua amenințare ivită după cel de-al Doilea Război Mondial: amenințarea în creștere a imperialismului rusesc la adresa libertății și democrației.

În pofida NATO, regimul comunist rus a controlat Europa de Est cu o mână de fier timp de aproximativ cincizeci de ani și a distrus generații de oameni iubitori de libertate din Europa de Est. Comuniștii ruși au sprijinit alte țări comuniste din întreaga lume și au răspândit doctrina lor de frică, mizerie și sărăcie.

În pofida căderii Cortinei de Fier în decembrie 1989, nu toate țările foste comuniste au reușit să scape de mizeria comunistă. Coreea de Nord, Cuba, Venezuela și Nicaragua sunt cele mai bune exemple de țări care încă suferă de relele comunismului.

În plus, multe țări din întreaga lume suferă din cauza dezinformării, propagandei și a eforturilor Rusiei de a le resubjuga sub o nouă formă de imperialism rusesc. În Europa, Siria, Cuba, America Centrală și de Sud și Africa, noul imperialism rusesc subminează democrația, libertatea, precum și creșterea economică și prosperitatea.

Pericolul rusesc a fost în mare parte ignorat până acum și nu a fost tratat atât de serios cât ar fi trebuit. În campania prezidențială din 2008, fostul președinte Obama și-a bătut joc de Mitt Romney atunci când acesta a identificat Rusia ca fiind una dintre cele mai mari amenințări la adresa libertății și democrației.

Niciuna dintre țările europene, cu excepția statelor baltice, a Poloniei și a câtorva țări din Europa de Est, nu a intuit pericolul rusesc în creștere. Propaganda rusă, dezinformarea și investițiile financiare dubioase, dacă nu chiar plățile directe, au făcut ca Europa, condusă în principal de Germania și Franța, să se angajeze în strategii energetice și politice dezastruoase.

Cum a devenit Europa ostatica gazelor rusești

Multe surse de energie, cum ar fi cărbunele, țițeiul și energia nucleară, altele decât petrolul și gazele rusești, au fost abandonate de europeni la îndemnul strident al ONG-urilor de mediu, dintre care multe sunt susținute de fonduri rusești.

Gerhard Schroder, fostul cancelar al Germaniei din 1998 până în 2005, un aliat declarat al lui Putin, a devenit lobbyist pentru diverse companii rusești și s-a implicat în conducerea Rosneft, Nord Stream și Gazprom, unde a devenit președinte. Schroder susține Rusia în războiul din Ucraina și a fost forțat să demisioneze din funcțiile deținute în cadrul companiilor rusești doar în urma unor presiuni politice intense în Germania și după ce Bundestagul german i-a retras toate beneficiile pe care le avea în calitate de fost cancelar.

O mare parte a Europei a devenit ostatica țițeiului și gazelor rusești. Rusia a creat mulți oligarhi noi în interiorul și în exteriorul său, din cauza noii sale influențe financiare și a dependenței față de petrolul și gazele sale. Gazoductele care transportă gazul rusesc traversează Europa dinspre nord, cum ar fi Nord Stream, și dinspre sud, prin Turcia și Grecia, cum ar fi Turk Stream, pentru a aproviziona setea de energie europeană la prețurile și în condițiile stabilite de Moscova.

Reconversia energetică europeană către energia verde regenerabilă, deși este un pas în direcția cea bună, nu este nici pe departe suficient de mare și, în multe cazuri, nici soluția potrivită pentru a înlocui sursele de energie din hidrocarburi. Țițeiul și gazele naturale sunt esențiale nu numai ca surse de energie pentru producția anumitor produse cum ar fi oțelul, ci sunt necesare și parte a aproape tot ceea ce folosim în viața noastră de zi cu zi, de la îmbrăcăminte până la materiale plastice, la îngrășăminte folosite pentru a ne cultiva alimentele și toate celelalte lucruri pe care le folosim.

Noua Axă a Răului: Moscova-Beijing-Teheran

Războiul din Ucraina nu este doar un război, ci o provocare existențială, un test al voinței, între actuala Axă a Răului, Moscova – Beijing – Teheran și aliații lor mai mici, pe de o parte, și democrațiile occidentale, pe de altă parte.

Au existat o varietate de eșecuri politice înainte de 2020, care au încurajat Axa Răului să continue pe drumul dictaturii.

În decembrie 1994, după ce Ucraina a devenit independentă, Memorandumul de la Budapesta a fost semnat după presiuni intense din partea administrației Clinton și plata a aproximativ 2 miliarde de dolari de către SUA. Memorandumul de la Budapesta prevedea ca Ucraina să adere la Tratatul de neproliferare a armelor nucleare și fie să distrugă, fie să renunțe la armele sale nucleare în favoarea Rusiei. Ca parte a acordului, SUA, Regatul Unit și Rusia au dat asigurări privind integritatea teritorială a Ucrainei. Belarus și Kazahstan au semnat acorduri practic identice.

Prima provocare majoră la adresa Memorandumului de la Budapesta a avut loc la începutul anului 2014, deși incursiunile hibride rusești și cele sub steag fals în Ucraina, Georgia, Moldova și Belarus au început cu mult înainte.

În februarie și martie 2014, Rusia a invadat și anexat în mod abuziv Crimeea. Răspunsul SUA și al Regatului Unit, care au asigurat integritatea frontierelor Ucrainei, a fost slab. A fost trimis ajutor umanitar și au fost impuse sancțiuni, cu mai multe scăpări decât găurile din brânza elvețiană.

Rusia a avut puțin de suferit și a învățat foarte repede cum să navigheze cu succes printre sancțiuni împreună cu partenerii săi din Axa Răului și alte țări care doreau doar să beneficieze de pe urma afacerilor rusești.

Pe parcursul anului 2013 și până la mijlocul anului 2015, SUA și marile puteri europene au fost implicate și în negocierea acordului nuclear cu Iranul – JCPOA. În această perioadă, diverse sancțiuni împotriva Iranului au fost ridicate sau modificate în favoarea Teheranului, iar fondurile înghețate anterior au fost returnate în schimbul a ceea ce mulți susțin că au fost promisiuni iraniene deșarte. Acest nou răspuns timid al SUA și al aliaților săi la o amenințare existențială globală a încurajat și mai mult agresiunea rusă.

Războiul este consecința, nu cauza creșterii prețurilor la energie

La sfârșitul anului 2020, SUA era cel mai mare producător de energie din lume. Avea, de asemenea, capacitatea de a continua să crească producția de gaze și țiței curat, pentru a ține pasul cu cererea globală crescută de energie a unei lumi post-Covid. În mod semnificativ, în acel moment, emisiile de poluare ale SUA erau mult mai bune decât orientările Acordului de la Paris, în virtutea utilizării mai mult a gazelor naturale.

Cu toate acestea, la începutul anului 2021, administrația Biden a oprit practic toate construcțiile de conducte din SUA, a limitat explorarea țițeiului și a gazelor pe terenurile federale, a oprit extinderea rafinăriilor și a adoptat numeroase reglementări care au limitat producția de energie. Ca o consecință destul de rapidă, prețurile energiei au crescut, iar presiunile inflaționiste s-au apreciat într-un mod dramatic.

În prezent, prețul țițeiului și al gazelor naturale este mai mult decât dublu, iar rata inflației în SUA și în Europa este de peste 6%, iar în unele țări europene de peste 10%, alte state din întreaga lume înregistrând cifre șocante de peste 50%.

Ratele inflației din întreaga lume reprezintă una dintre cele mai mari, dacă nu chiar cea mai mare preocupare la nivel mondial. Totul a început cu creșterea inutilă a prețului țițeiului și al gazelor naturale din cauza producției limitate din SUA.

Mulți au spus că războiul din Ucraina este cauza creșterii costurilor energiei. Dimpotrivă, războiul este o consecință a creșterii costurilor energiei. Care l-a determinat pe Putin să creadă că, limitând livrările de țiței și gaze, poate șantaja Uniunea Europeană, NATO și SUA să abandoneze din nou Ucraina, așa cum au făcut-o cu ocazia invaziei Crimeei în 2014.

Retragerea din Afganistan a încurajat Rusia

În august 2021, SUA și aliații săi și-au încheiat retragerea din Afganistan. Retragerea a primit numeroase critici din interior, ca și din partea aliaților SUA, nu doar pentru strategia sa, ci și pentru felul în care a fost pusă în practică.

În ultimele zile și ore ale retragerii, mulți afgani și cetățeni americani au fost abandonați, fiind nevoiți să-și găsească singuri o cale de ieșire în fața avansării forțelor talibane. În plus, s-a raportat că au fost abandonate muniții, arme, vehicule militare, tancuri și avioane americane de diferite tipuri, în valoare de peste 80 de miliarde de dolari.

Ca urmare a întreruperii de către armata americană a sprijinului aerian, a furnizării de informații și a sprijinului militar acordat forțelor afgane, sistemul de apărare s-a prăbușit, iar talibanii au preluat controlul asupra țării. Această abandonare dezordonată a Afganistanului a încurajat și mai mult acțiunea Rusiei.

În septembrie 2014, în cadrul summitului NATO de la Newport, Țara Galilor, statele membre s-au angajat să cheltuiască 2% din produsul intern brut pentru apărare, iar cel puțin 20% din această sumă să fie pentru achiziția de armament.

Din păcate, ignorând din nou amenințarea din ce în ce mai mare a Rusiei, doar o mână de aliați își respectă angajamentul – Grecia, țările baltice, Marea Britanie, SUA, Polonia și România. Ceilalți membri majori ai NATO nu l-au respectat niciodată, iar Germania nici măcar nu s-a apropiat de această cifră.

Această abdicare grosolană de responsabilitate și această înțelegere greșită a pericolului rusesc explică pregătirea precară a NATO pentru a respinge singura amenințare împotriva căreia a fost creată alianța – cea venită din partea imperialismului rusesc.

Și asta, de asemenea, a încurajat agresiunea rusă.

Cuvintele și promisiunile nu câștigă războaie

Se vorbește mult despre sprijinirea Ucrainei până la sfârșit, dar sfârșitul nu este definit. Este atunci când Rusia își va retrage toate trupele din Ucraina sau când se va ajunge la un alt acord de pace?

Mulți lideri mondiali au urmat exemplul vizitei surpriză a fostului premier britanic Boris Johnson la Kiev și l-au vizitat pe președintele Zelensky în capitala Ucrainei. Președintele Biden a fost și el recent acolo. Sprijinul său nemijlocit, militar și financiar, pentru Ucraina, Moldova și membrii NATO împotriva agresiunii ruse a transmis un mesaj puternic.

Cu toate acestea, cuvintele și promisiunile financiare nu câștigă războaie. În prezent, la nivel mondial există o penurie de muniții și de echipamente militare. SUA și partenerii săi din NATO se află încă în programe de producție pe timp de pace. Banii promiși nu au fost convertiți în producție militară suplimentară. Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, și Ursula von der Leyen, președinta Comisiei Europene, au solicitat public aliaților să crească producția de muniții și echipamente militare.  Majoritatea munițiilor și echipamentelor militare oferite Ucrainei până în prezent provin din stocurile excedentare.

SUA și alți membri NATO nu au dat Ucrainei armele de care are nevoie pentru a câștiga războiul. I-au dat doar armele necesare pentru a supraviețui și a continua să lupte pentru libertatea sa.

Pentru a învinge, Ucraina are nevoie de arme de ultimă generație, pentru a putea lovi liniile de aprovizionare rusești și țintele strategice, fie în Ucraina, fie în Rusia. Ucraina trebuie să dispună de instrumente sofisticate pentru a-i alunga efectiv pe ruși din țară și pentru a-și proteja populația civilă de moartea și rănirea provocată de dronele, rachetele de croazieră și bombele rusești.

În mod incredibil, NATO nu a reușit să furnizeze avioane sau acoperire aeriană, cum ar fi zonele de interdicție, pentru a salva civilii nevinovați din Ucraina de la măcel. Spitalele, școlile, bisericile și centrele feroviare și alte locuri de întâlnire ale civililor au fost țintele deliberate ale criminalilor ruși. Măcelul continuă zilnic, în timp ce liderii mondiali continuă să își strângă mâinile și să se întrebe ce ar fi fost dacă!

Amenințarea nucleară nu trebuie să dicteze politica lumii libere

Sancțiunile occidentale, deși aparent destul de costisitoare, au fost insuficiente. Economia rusă a scăzut doar cu 2%. Rusia a creat un fond de rezervă de 700 de miliarde de dolari și a învățat cum să se sustragă sancțiunilor cu ajutorul Axei Răului și al altor țări lacome care le ignoră sancțiunile și fac afaceri cu rușii.

Propaganda rusă, dezinformarea și sprijinul financiar acordat diferitelor state și persoane funcționează.  Din ce în ce mai mulți oameni pun sub semnul întrebării războiul și cheltuirea atâtor bani pentru a ajuta o țară și poporul său să rămână liberi. Mulți invocă teama de război nuclear ca motiv pentru a-l lăsa pe Putin să facă ce vrea.

Argumentul privind amenințarea nucleară rusă, deși este o preocupare serioasă, nu ar trebui să dicteze politica lumii libere și nu ar trebui să fie folosit ca un instrument de șantaj. Dacă va fi acceptat ca atare, lumea liberă este pierdută, deoarece va fi mereu șantajată de criminali precum Putin, Xi Jinping sau mullahii din Iran.

Acum este momentul pentru o acțiune decisivă din partea SUA. Președintele Kennedy a făcut-o în timpul crizei rachetelor cubaneze.

Alianța NATO, ca și Uniunea Europeană, prezintă deja fisuri în așa-zisul lor front unit. Austria și Ungaria fac declarații deschise de susținere a rușilor și se implică în alte activități pro-ruse. Francezii, germanii și alții încearcă deja să propună discuții de pace, care l-ar liniști pe Putin și i-ar permite acestuia să salveze aparențele prin păstrarea unor părți din Ucraina.

Europenii au mai încercat să-l împace și pe Hitler, iar inevitabilul tot s-a produs și milioane de oameni au pierit. Haideți să învățăm din istorie și să încercăm să salvăm vieți!

Este timpul să livrăm Ucrainei echipamentul militar de care are nevoie

Dezinformarea, propaganda și șantajul energetic al Rusiei au avut deja efecte destabilizatoare în Europa. Reprezentanții Moscovei au influențat aderarea unor țări la Schengen, au blocat accesul Ucrainei la transportul de cereale și alte materiale prin Marea Neagră și au creat recent o falsă controversă în ceea ce privește dragarea unui canal din Delta Dunării, pentru a accelera accesul la Marea Neagră.

Propaganda și influența rusă trebuie oprite. Și fiecare țară europeană, în special cele membre NATO, trebuie să condamne fără echivoc invazia rusă în Ucraina și să declare că o astfel de acțiune nu va rezista nici azi, nici mâine, niciodată. Cu toate acestea, până în prezent, puține țări au făcut astfel de declarații. De asemenea, mulți nu reușesc să aprecieze faptul că nu există un echivalent moral între Rusia, condusă de criminalul Putin, și democrațiile occidentale.

Trebuie să punem liniile de producție militară ale SUA și ale membrilor NATO pe o poziție de urgență și să oferim Ucrainei instrumentele de care are nevoie pentru a învinge. China, Iranul și alți răuvoitori ne urmăresc acțiunile și vor profita dacă vor percepe slăbiciune sau ezitare.

Îl încurajez pe președintele Biden să nu se limiteze doar la a spune lucrurile corecte, așa cum a făcut în cazul Ucrainei, ci să acționeze rapid și să livreze echipamentul militar de care Ucraina are nevoie pentru a învinge. Percepția de slăbiciune a SUA și a NATO l-a încurajat pe Putin să invadeze Ucraina; acum este timpul să ne arătăm hotărârea prin acțiune, nu doar prin cuvinte sau promisiuni financiare, pentru a pune capăt acestui război și pentru a salva democrația și libertatea occidentală.

Nu este vorba că nu ne putem permite să ajutăm Ucraina să câștige, ci că nu ne putem permite să lăsăm Ucraina să piardă.

Adrian Zuckerman este fost ambasador al SUA în România.
sursa: newsweek.ro