Marșul feministelor de la Washington (nu e al femeilor, să fie clar, prea mult timp au pretins feministele că vorbesc pentru toate femeile, când de fapt vorbesc pentru o minoritate deloc impresionantă – gata) e cântecul de lebădă al feminismului în era noastră.

Urmăriți-l cu atenție și bună dispoziție, salvați poze, filmări, meme și tot ce se poate, fiindcă this is it folks. Profitați de moment, și consemnați totul, astfel ca peste ani să-l învățați și pe copilul vostru:

Copilul: Ce-mi arăți, tati?
Tata: Astea sunt imagini de la marșul feministelor din 2017.
C: Uau, dar câte sunt.
T: Da, s-au adunat toate și pretind că vorbesc pentru sute de milioane.
C: Dar cred că erau foarte supărate. Ce le-au făcut de s-au supărat așa? Ce voiau?
T: Păi, în mare doreau avorturi și tampoane gratis.
C: Asta? Și gratis? De ce?
T: Fiindcă feministele cred că totul li se cuvine fără să muncească.
C: Tati…
T: Da, copilul meu.
C: E și mami o feministă?
T: Nu fi prostuț/ă, mami tău e o mamă și soție bună și o femeie puternică.

Autistic screeching-ul va fi masiv în anii ce va să vină, dar până aici le-a fost. De aici nu vor merge decât în jos. Și căderea va fi dureroasă.

PRELUAT DIN   Facebook