Costi Rogozanu, Vasile Ernu şi încă v’o doi care fac echipa Critic Atac, în elanul lor marxisto-internţionalist, ar dori dizolvarea Romaniei. Aşa, că sîntem prea proşti, după dumnealor, ca să existăm de capul nostru. Şi sub cine am putea fi, Vasile? Rusia?.. că tot eşti tu nostalgic.

La 1866 s-a încredințat tronul țării unei Case regale străine. Poate că și astăzi guvernarea României ar trebui încredințată unei structuri exterioare. Pentru că nimic altceva nu pare să aibă șanse de reușită, statul român ar trebui abolit prin încredințarea guvernării țării unei structuri responsabile. Statul românilor ar trebui să fie exterior României. Modelul statului-națiune, consecință a ideologiei Revoluției franceze, este pe cale să își demonstreze caducitatea peste tot în Europa. România trebuie să aibă alt stat, unul democratic, funcțional, puternic. Nu văd altă soluție pentru România decât includerea ei într-un stat federal. România nu-și poate avea, azi, centrul în sine. Statul-națiune este, poate, cea mai catastrofală dintre formele fără fond pe care lipsa de discernământ a secolului trecut ne-a silit să le suportăm.

Riddick: Aici nu mai este vorba de „libertatea de expresie”, trebuie să intre pe fir SRI şi Parchetul General.

Revoluţia din 1989 a fost doar parţial lovitură de stat. Securiştii de sub Ceauşescu au fost „înlocuiţi” cu aceeaşi securişti sub Iliescu, dar statul a fost parţial reorganizat. A fost totuşi o revoluţie.

Există două tipuri de acțiuni care au fost caracterizate drept revoluții. Primul tip presupune înlocuirea unei forme statale cu alta: o monarhie este abolită pentru a se institui în locul ei o republică, de exemplu. Aceasta este revoluția propiu-zisă. Al doilea tip de acțiune vizează doar schimbarea unui guvernământ cu altul, fără afectarea substanțială a structurilor statului. Cel mai bun nume pentru o asemenea practică este lovitură de stat: statul rămâne același, dar trece în mâinile altcuiva. O dictatură militară este inlocuită prin violență de o altă dictatură militară, de exemplu.

…a fost şi pentru că au existat oameni care au murit pentru a-l îndepărta pe Ceauşescu. Pentru cei care au luptat în stradă a fost revoluţie, deci a fost şi pentru mine.

Potrivit acestei terminologii, România a cunoscut o singură revoluție, în 1948, când a devenit din monarhie republică. A cunoscut lovituri de stat înainte de 1948 și s-a aflat după 1948 într-o dinamică de evoluție, trecând de la republică populară la republică socialistă și la republica de acum. Loviturile de stat sunt compatibile atât cu evoluția, cât și cu stagnarea. Lovitura de stat din 1989, botezată impropriu revoluție, se înscrie în procesul de schimbare din interior al statului impus cu tancurile rusești în revoluția din 1948.

Această „terminologie” e greşită sau vrea să inducă în eroare. Eventual să ne lase impresia că trăim încă sub dictatură. Dictatura lui Băsescu, evident. Este aberant să împarţi revoluţiile în modul în care o fac marxiştii noştri prieteni. Republica Socialistă România era republică doar cu numele, pentru ca nu exista un public să aleagă pe il Re. România s-a transformat dintr-un stat totalitar, unipartit, într-unul pluripartit. Asta e destul de revoluţionar pentru mine. Mă opresc aici. E absurd.