La multi ani, Gabriel Liiceanu! Cu un usor decalaj de fus orar, un scurt comentariu despre cea mai semnificativa figura intelectuala a culturii romane din ultimii 40 de ani.

Place sau nu, aceasta e realitatea: Incepand din anii 80 pana azi, Gabriel Liiceanu (si cei asociati lui intelectual sau institutional) au setat reperele si parametrii de profunzime ai istoriei intelectuale romanesti recente. Ce se vede la suprafata, zgomotul, praful si furia conjuncturale sunt un lucru. Detasat si neutru insa, este imposibil sa intelegi ce s-a intamplat sau nu in ultimii 40 de ani in acest spatiu, fara sa revii mereu si mereu la linia de conduita intelectuala si pozitiile marcate de Liiceanu.

Reper public, atat in emulatie cat si adversitate, Liiceanu este un fenomen fara echivalent in cultura romana. Asta nu diminueaza cu nimic valoarea, statura sau meritele atlora, contemporani sau premergatori.

In anii 80, generatia mea s-a format cu si in reactie la Jurnalul de la Paltinis. Scriu asta ca cineva care s-a asociat inca de atunci cu disidenta anti-Paltinis, de la Rohia, si care a continuat sa se identifice nu cu linia germana Hegelian-Heideggriana cu excrescentele sale hermeneutice si existentialiste ci cu traditia clasic-liberal-conservatoare franco-anglosaxona a lui Steinhardt.

Trebuie sa dam insa Paltinisului ce e al Jurnalului…. Contrafactuala in absenta sa arata exact care era pericolul. Daca in anii 90 si dupa nu a fost cultural vorbind ceea ce ar fi putut sa fie, sa stim ca se putea si mai rau….

Pentru ca in realitate NU despre nuante in clivajul intellectual intre Occident si Centrul-Europei, intre Cultura germana si Civilizatia franco-anglosaxona este vorba aici. Ceea ce a facut Liiceanu -si care este lucrul pentru care nu va fi iertat niciodata-, a fost chiar mai important si elementar decat sa readuca si mentina vii intr-o cultura modesta, provinciala, aflata sub ocupatie totalitara, standadele si temele definind marea traditie si marile si profundele clivaje intelectuale ale civilizatiei occidentale moderne.

Gabriel Liiceanu – prin Jurnal si apoi prin programul intelectual institutionalizat la editura Humanitas – a reusit sa delegitimeze trancaneala literat-belletristic-poetastra care risca sa sufoce –cu superficialitatea, oportunismul, ignoranta, facatura, exhibitionismul si escapismul ei- viata intelectuala romaneasca.

La nivelul la care vorbim acum – si e evident ca nu plasam discutia de mai sus la nivelul numitorului comun al mass media si ciclului de stiri zilnice- aceasta e o contributie imensa desi natura ei nu este nici identificabila nici inteligibila la nivelul numitorului comun mai sus mentionat. Resentimentul si ura fata de Liiceanu si ce reprezinta el -intelectual, doctrinar, ca standarde si conduita publica- sunt insa usor identificabile.

Si atat timp cat vor fi vizibile si manifeste, vor fi un semn bun. Ceea ce Gabriel Liiceanu a pornit in anii 80, continua sa tina in sah si sub presiune tendinta naturala a unei culturi trezite la modernitate in absenta experientei istorice si existentiale a Renasterii, Reformei si Revolutiei.

Dragos Paul Aligica

PRELUAT DIN   Facebook