O pagină de Facebook distribuie următoarea poză apocaliptică:

În stânga, 1989: stema Republicii Socialiste România, încadrată în spice de grâu, cu păduri verzi, ape albastre, sonde de petrol viguroase, soarele strălucind mândru pe cer și steaua roșie deasupra.

În dreapta, 2016: stema României cu pete de sânge, cu steagul UE împlântat în pământ, spicele și pădurile mâncate ca de șoareci, sonde de petrol ruginite, ape cu picățele maro realizate în Paint, soarele acoperit de nori și Steaua lui David tronând în vârf.

Avem trecute în revistă toate patologiile care au năpădit România în ultimii ani. De la obsesia cu evreii, simbol pentru „străinii care sug sângele poporului”, la eterna temă a „deșertificării”. Mai că lipsea „sfârșitul este aproape”.

Subtilitatea nu este nici măcar mimată, iar textul din descrierea pozei nu ascunde nimic. Se reiau temele „România e colonie”, „românii, sclavi în propria țară, exploatați de corporații pe salarii de nimic”, „prețuri la fel de mari ca în occident”, „viitorul copiilor nostru e sumbru dacă nu facem ceva” (împotriva vinovaților înfierați în imagine: capitaliștii de orice nație).

Aceeași pagină ne informează, într-o altă postare, că „dintre toți președinții României, singurul președinte care și-a iubit cu adevărat țara și poporul” ar fi Nicolae Ceaușescu.

Concluzia la care se dorește să se ajungă este simplă: România era într-o situație mai bună în 1989 decât este acum, ar fi bine să revenim la ce-a fost.

Cu oamenii ăștia ai ce discuta?

Cum să le explici că economia dirijată de stat este inerent falimentară, când ei sunt la nivelul „aveam fabrici și uzine”?

Cum să le explici că forța economică reală înseamnă performanță pe piața produselor și serviciilor, nu combinate și întreprinderi de stat?

Că un stat este funcțional în măsura în care are instituții consecvente și cât mai multă libertate pentru cetățeni, nu lideri atotputernici care „iubesc țara”?

Că un om cu un venit mediu are acces la mai multe posibilități decât avea aproape oricine înainte de 1989?

Pe ei îi doare că produsele din magazine au cam aceleași prețuri aici ca în occident, nu că înainte nu exista nimic în magazine. E un masochism patologic, „să-mi moară capra dacă vecinul are vacă”.

Am văzut ceașcofili care în Anno Domini 2017 credeau pe cuvânt propaganda din perioada răposatului, și distribuiau cu entuziasm discursurile lui Ceaușescu cu „adevărul despre americani”. Nici regimul comunist n-a reușit să îndoctrineze oamenii în așa hal. N-ai cum să crezi balivernele alea când mori de foame și vezi că realitatea care ți se înfățișează peste tot în jur este alta. Dar când ai stomacul plin și ai acces la dispozitive electronice, internet și timp să te „cultivi” pe Facebook, pui botul fără probleme.

Ceașcofilia, această nostalgie după mocirla socialistă, este o patologie care putea apărea doar când țara a atins un anumit nivel de dezvoltare. Îmbuibarea, mama îndobitocirii.

Orice probleme am avea acum, și mereu vor exista probleme, nu pot fi rezolvate prin revenirea la regimul din 1989, nici măcar parțial. Fiindcă regimul ăla nu vine niciodată fără un aparat represiv care să-l impună cu forța. Cine visează la 1989 ar face bine să citească despre deceniile de impunere a utopiei. Câți oameni valoroși au umplut gropile comune pentru „crima” de a recunoaște absurditatea proiectului comunist.

Linkurile menționate:

[1] https://www.facebook.com/fratia12/photos/404487549930110/

[2] https://www.facebook.com/fratia12/posts/407827712929427

PRELUAT DIN   Medium.com