Scandalul „azilelor groazei” este imens, deosebit de grav, cu rădăcini adânci în istoria noastră multiseculară și în istoria recentă bântuită de mafia securisto-comunistă, antioccidentală, pretins-naționalistă – de unde și firescul coalizării acestor vectori în spatele famigliei PSD-iste din Voluntari.

Nedrept însă să criticăm paușal, căci există în România și oameni cu vocație care se dedică profesionist și cu devotament bătrânilor pe care îi au în îngrijire. Evident, viața acestora nu este deloc ușoară și niciodată nu vor fi răsplătiți îndeajuns – cel puțin în această lume.

Neîncrederea noastră funciară în instituțiile statului, de cele mai multe ori îndreptățită, atrage și neîncrederea în casele de bătrâni, indiferent dacă sunt sau nu private. Nu avem această cultură, deocamdată. Scandaluri precum cel pornit din Voluntari vor atrage alți ani de reticență față de asemenea instituții care sunt atât de necesare lumii în care trăim. Un tratament cu adevărat profesionist poate fi realizat numai de echipe de specialiști, nicidecum acasă, în familie. Dar aceasta presupune oameni dedicați, cu vocație de îngeri.

Biserica Ortodoxă Română (BOR) a fost atrasă aiurea în scandal, prin postările de bun simț făcute de un creștin autentic, purtătorul de cuvânt al patriarhiei BOR, Vasile Bănescu.

În cazul de față, Vasile Bănescu nu vorbește numai în nume propriu, cum a precizat, forțat de împrejurări, la un moment dat. Ci vorbește în numele oricărui creștin. Iar Patriarhul Daniel este și el un creștin. Și Patriarhul Daniel a avut drept prioritate, între altele, în întreaga sa activitate de ierarh, revigorarea acțiunilor de caritate și de implicare socială ale BOR. Iar realizările BOR din ultimii 10-20 ani la acest capitol sunt excepționale – iată o altă perspectivă care a fost uitată în aceste zile. Ar fi fost un nonsens să nu fie de acord cu postările lui Vasile Bănescu, fiindcă și-ar contrazice flagrant propria credință, propriile-i eforturi caritabile, de implicare în acțiuni sociale.

De aici și sprijinul firesc uneori implicit, alteori explicit pe care Patriarhul i l-a acordat purtătorului său de cuvânt – ale cărui luări de poziție publice reprezintă cu cinste, în scandalul recent, adevărata față, luminoasă, a Bisericii. Spre onoarea celor doi și a tuturor celor care i-au luat apărarea lui Vasile Bănescu, asemenea atitudine și discernământ, în momente atât de delicate pentru societate, reafirmă rolul Bisericii care este o trambulină către Prezentul lui Hristos.

Ca un fruct putred și plin de viermi care cade, în sfârșit, din copac, scandalul caselor de bătrâni devenite azile ale groazei este o oglindă care ni s-a pus în față: întrevedem astfel crasa lipsă de omenie a unora, deloc puțini, jegoșenia și prostia celor care se eschivează de la responsabilitățile care le revin. Numai șpagovenii, capsalii, șoșoacele sunt de partea lor.

Însă singura modalitate de a lupta contra răului este progresul constant în bine. Spre deosebire de cazurile monstruoase, scoase la lumină datorită unor jurnaliști adevărați, tanti Maria este unul dintre oamenii exemplari grație căreia încă mai avem viitor. Așa cum trebuie condamnați ferm cei care își bat joc de bătrâni, la fel trebuie să vorbim constant despre oameni precum tanti Maria.

Bătrânii noștri sunt trambuline ale trecutului. Depinde de fiecare dintre noi dacă vom folosi aceste trambuline pentru a ne arunca în spațiile improprii ale monstruosului non-uman ori dacă bătrânii noștri vor deveni trambuline purtătoare de viitor ale Omului real. Adică trambuline către Prezent.

Marius Vasileanu
sursa: contributors.ro