Citeva definitii oarecum neconventionale dar interesante (pentru mai multe detalii mergeti la articolul original)

Socialismul este implementarea ideii ca problemele oamenilor individuali se cer rezolvate de grupul oamenilor, in totul lui, fie el stat ori altceva. Conceptul opus este individualismul, care considera ca problemele oamenilor individuali se cer rezolvate strict de ei insisi.

Dupa cum se vede, nici socialism perfect nu are cum sa existe practic, nici individualism total nu a existat vreodata, decat in opera lui Defoe sau asa ceva. Deci, orice organizare sociala va fi, mai mult sau mai putin, socialista, si mai mult sau mai putin individualista. Chestiunea in dezbatere politica este tocmai acest cat.

Exista motive legitime si motive ilegitime pentru o anumita pozitie sau alta.

Un exemplu de motiv legitim este presiunea umana. Intr-o tara de dimensiunea continentului Asia, cu o populatie de 4 locuitori distribuita uniform, este destul de evident ca mult socialism nu prea poate avea loc : pana s-ar aduna ceilalti 3 sa faca ceva pentru un al 4-lea, asta saracu ar fi probabil mort demult.

Din contra, intr-o barca de sase metrii cu 100 de oameni la bord, nu prea este mult loc de individualism, ca se scufunda harabaua, trebuie sa si respiri la comanda.

Un exemplu de motiv ilegitim este populismul, adica propunerea de a rezolva probleme ale indivizilor prin grup, cand aceasta propunere nu survine dintr-o cauza obiectiva, ci dintr-un interes subiectiv al proponentului, ca de exemplu acela de a fi ales intr-o functie publica. Diferenta intre obiectiv si subiectiv fiind dificil de facut obiectiv, ramane subiectivitatii fiecarui individ sa faca distinctia, si evident interesul fiecarui contra-canditat in a arunca acuza.

Nationalismul este separarea auto-asumata a oamenilor in grupuri pe criterii culturale, in general limba si anumite preconceptii (adica idei si reprezentari formate indiferent de realitate). Nu toate popoarele (in sensul de locuitorii unei tari) sunt si natiuni, exemplul cel mai important fiind Statele Unite ale Americii. Cel mai ades in practica, nationalismul se gaseste alaturat unor propuneri de superioritate, mai mult sau mai putin extensive ori agresiv exprimate, dar acest lucru nu este in principiu necesar.

Adeseori un nationalism moderat si neagresiv este numit patriotism, in timp ce un nationalism excesiv ori belicos este numit sovinism.

Tribalismul este diferentierea unui grup pe criterii etnice, ori altminteri vizuale. In fapt, diferenta intre nationalism si tribalism este ca ne recunoastem conationalii vorbind si contribalii privind. In general tribalismul se vede in practica asociat unor manifestari primitive, gregare si galagioase, un bun exemplu fiind suporterii mai inflacarati ai unei echipe sportive.

Nazismul este o combinatie de nationalism si socialism care a evoluat in Germania in perioada 1930-1945. Celor doua idei li s-a adaugat in practica o teorie ierarhizanta bazata pe un amestec bizar si irational de considerente etnice, genetice, si alte aplicatii pop-stiintifice, rezultatul net fiind o ierarhie sociala arbitrara si nonsustenabila.

Corporatismul este un mod particular de implementare al socialismului, in care nu statul, ca reprezentant al intregului grup social, ci anumite corporatii, ca reprezentanti ai unor sub grupuri, vor rezolva problemele indivizilor.

Fascismul este o combinatie de corporatism si socialism care a evoluat in Italia in perioada 1930-1945. Celor doua idei li s-au alaturat o combinatie nefericita de frustrari si spaime ale poporului italian, de curand independent si unificat, precum si o buna doza de sentiment de inferioritate in raport cu o perceputa grandoare istorica a locuitorilor respectivei bucati de pamant.

Capitalismul este propunerea ca orice activitate umana poate fi masurata printr-o singura valoare numerica, si ca intre diversele activitati actuale ori posibile intervin in fapt relatii relativ stabile in timp, complet descrise de comparatii numerice intre respectivele valori. In practica s-a constatat o crestere a volumului productiei de obiecte ca rezultat al aplicarii acestui mod de gandire, si ca atare este considerat preferabil in toate timpurile si locurile unde se doreste o mai mare cantitate de obiecte.

Comunismul este propunerea ca proprietatea nu poate fi privata, adica o calitate a indivizilor, ci doar comuna, adica o calitate a grupului social. Evident, intre comunismul absolut, in care toate clasele de bunuri sunt proprietati comune, si comunismul complet absent, in care nici o clasa de bunuri nu este proprietate comuna are loc un continuum de implementari sociale.

Nici una dintre extremele teoretice nu se manifesta in realitate, anumite bunuri – precum aerul, bogatiile subsolului, benzile de radiofrecventa, etc – ramanand in toate societatile cunoscute in proprietate comuna, si anumite alte bunuri – precum gandurile, reprezentarile ori relatiile intre oameni – ramanand in toate societatile cunoscute in proprietate privata.

Desi indeobste se considera comunismul ca antiteza capitalismului, aceasta relationare este neriguroasa. Comunismul este antiteza proprietatii private, iar capitalismul este antiteza romantismului, cele doua neavand in fapt un punct de contact intre ele.

Statul de drept este acel stat condus in totalitate de legi scrise. Avantajul statului de drept asupra altor moduri de organizare a statului este ca orice agent poate prevedea, interpretand rational corpusul de legi asupra situatiei concrete, directia de evolutie si reactiile statului, ceea ce ii permite o mai buna adaptare pentru viitor. In si prin sine, a fi “de drept” nu garanteaza despre un stat ca nu este opresiv, tot asa cum a nu avea legi scrise nu garanteaza opresiunea. Cel de-al treilea Reich este un bun exemplu de stat de drept opresiv.