Astazi, dupa 2000 de ani de la miracolul invierii Mantuitorului Isus Hristos, 2,4 miliarde de oameni, aproape o treime din totalul populatiei globale de 7,5 miliarde, sunt crestini declarati.
Aproape 10% dintre ei traiesc in centrul lumii contemporane, in cea mai bogata si puternica tara care a existat vreodata, in Statele Unite (230 milioane de oameni, 71% din populatia nationala), unde se concentreaza cea mai mare populatie crestina. Un numar aproape similar de crestini, 215 milioane, traiesc in tari care practica deschis intoleranta impotriva lor, adica fiecare al doisprezecelea crestin sufera pentru ca il marturiseste pe Hristos.
Patimirea ramane un subiect central al vietii crestine, astfel incat, dupa doua milenii de la teribilele patimi suferite de insusi Mantuitorul, in anul 2017, 3066 de oameni au fost ucisi pentru simplul fapt ca erau crestini, 1922 au fost intemnitati pentru asta, iar aproape 800 de biserici au fost atacate, dintre care o treime fiind chiar distruse.
Cel mai periculos loc de trait pentru un crestin este Coreea de Nord, unde se estimeaza a fi cateva sute de mii de crestini din totalul de 25 milioane de locuitori; aici credinta in Isus este un motiv suficient pentru a fi arestat si condamnat la munca silnica sau chiar executat; familia celui „vinovat” ii impartaseste soarta acestuia.
Afganistanul ocupa un infamant loc doi, cele cateva mii de crestini suferind torturi ingrozitoare, in special din partea propriei familii; pentru ca orice crestin afgan este un musulman convertit, acesta nu este tolerat nici macar de propria familia care, de altfel, are dreptul legal de a-l ucide.
Daca topul locurilor periculoase pentru a-ti marturisi credinta in Isus este completat de state precum Sudan, Libia, Pakistan sau Somalia, el include si tari considerate „civilizate” precum Irak sau Iran. Cei aproape un milion de crestini din Iran sunt tolerati cu greu de societate si numai cei din comunitatile si familiile care au fost gasite crestine de catre Revolutia Islamica din 1979; cu toate acestea, ei continua sa fie considerati cetateni de mana a doua, avand drepturi civile limitate si fiind deseori persecutati.
Cei care se convertesc la crestinism din familii musulmane sunt insa vanati fara crutare de catre regim. Desi detine o populatie crestina de aproape 64 milioane de oameni, India este un loc extrem de anti-crestin, persecutiile impotriva acestora fiind tolerate si incurajate de catre guvernul central de orientare hinduista.
In China cea mult laudata, extremisme de tip feudal impotriva crestinilor sunt tolerate de catre autoritati; a deveni crestin intr-o comunitate musulmana sau budista este sinonim cu a te auto-condamna la o viata de persecutii, excluderi sau chiar sa iti pui viata in pericol.
In 33 de cazuri din primele 50 de state cele mai opresive cu crestinii proprii, cauza o reprezinta extremismul islamist, dirijat si patronat chiar de catre statele respective; sase din cele 50 de state sunt pe lista respectiva din cauza unor regimuri dictatoriale.
De-a lungul ultimilor 2000 de ani, crestinii au constituit cea mai mare parte a martirilor (morti pentru credinta lor) din istorie. Inca din secolul I dupa Hristos, crestinii au fost persecutati, torturati si ucisi in numar mare. Intre anii 64 (incendierea Romei de catre Nero) si 313 (edictul de la Milano al Sfantului Imparat Constantin cel Mare) un numar impresionant de crestini au fost omorati cu cruzime pentru credinta.
In lucrarea „The History of the Decline and Fall of the Roman Empire”, istoricul britanic Edward Gibbon estimeaza un numar de cateva mii, dar in alta lucrare, „Die Zahl de Martyrer bis 313”, aparuta in 1944, Ludwig Hertling estimeaza un numar de aproape 100.000 de martiri ucisi de romani intre anii 30 si 313.
In timpul stapanirii persane a Ierusalimului, in 614, aproape 17.000 crestini au fost ucisi de armata persano-evreiasca a generalului Xorheam, 4.500 dintre acestia fiind masacrati intr-o executie in masa langa bazinul Mamilla.
Primul genocid al istoriei moderne a fost comis tot impotriva crestinilor de catre cel mai „admirat” stat modern, Franta revolutionara: cel putin 117.000 de oameni din provincia catolica franceza Vendee (majoritatea femei, copii, batrani) dintr-un total de 800.000 de locuitori au fost ucisi pentru credinta de catre trupele „revolutionare” in 1792-1796.
De altfel, alt puseu anti-crestin din Spania vecina avea sa conduca la executia unui numar de aproape 7.000 de martiri crestini (inclusiv 13 episcopi) in urma cu doar 70 de ani, in primii ani ai razboiului civil (1936-1938). Un numar urias de 325.000 de crestini au fost executati de catre trupele kurde si otomane intre anii 1894-1896, in timpul asa-numitelor „masacre hamidiene” in regiunea aflata astazi la granita dintre Turcia, Siria si Irak. Intre 1915 si 1921, statul otoman a comis cea mai mare extinctie in masa de populatii din intreaga istorie, peste 3.500.000 de crestini armeni, greci, asirieni si maroniti cazandu-i victime.
Noi, astazi, aici, ne bucuram de privilegiul de a fi parte a lumii crestine occidentale, feriti fiind de persecutii sau de crime de natura religioasa. Romania este a doua tara de pe glob ca pondere a crestinilor in intreaga populatie (99%), intrecuta fiind doar de Vatican (100%) si indeaproape urmata de Repunlica Moldova (97,5%- locul 9 mondial).
Daca cea mai mare populatie crestina pe continent se afla in Rusia (118 milioane sau 83% din totalul populatiei nationale), in Uniunea Europeana, Italia are cei mai multi crestini (54 milioane, peste 91% din total), urmata de Germania (aproape 50 milioane, peste 58% din total). Grecia si Polonia (98%, respectiv 92%) se bucura de ponderi mari ale populatiei crestine, alaturi de Malta (peste 95%), Portugalia, Croatia si Finlanda (peste 90%).
Cea mai mica pondere o au crestinii in Cehia (aproape o treime) si in Olanda si Estonia (in jur de 40%); mai putin de doua treimi este ponderea crestinilor in Franta, Ungaria, Suedia sau Belgia. Slovenia, Austria sau Spania au populatii crestine de sub trei sferturi din totalul populatiei nationale. Slovacia, Lituania si vecina Bulgarie au ponderi de peste trei sferturi de crestini printre cetateni.
Aflati intr-un spatiu eminamente crestin, definit istoric astfel, beneficiari ai unei confesiuni dominata de blandete si intelepciune, romanii au ales sa se considere intr-o proportie nemaiintalnita in lumea contemporana, crestini, iar Bucurestiul este capitala europeana cu cele mai multe si mai pline biserici. Nefiind expusi pericolelor de viata precum crestinii aflati in lumea musulmana sau sub dictaturi comuniste, ne aflam totusi si noi sub asaltul conformismului care creste in lumea occidentala; minoritati ateiste sau chiar violent anti-crestine isi impun valori indoielnice pe fondul unei taceri vinovate a majoritatii.
Apararea crestinilor a fost acaparata de catre un partid fara prejudecati si transformata in arma politica intr-un mod grotesc si incorect. Primari si ministri ai majoritatii se intrec in „cadouri otravite” catre Biserica, afisand o indoielnica smerenie publica, e drept, pe fondul abandonarii de catre partidele de opozitie a recursului la valorile crestine.
Este hilar sa vedem cum oameni care se lafaie in palate si traiesc desavarsirea luxului in vacante exotice se pozeaza cu ierarhii Bisericii atunci cand aproba fonduri destinate constructiei de sfinte locasuri; in secunda urmatoare, ei baga, fara jena, mana in sacul finantele publice, uitand de virtutile intelepciunii, cumpatarii sau dreptatii.
In tot acest timp, opozitia isi inchipuie ca devine mai moderna si europeana daca ignora sentimentul crestin profund al majoritatii romanilor. Alungarea valorilor crestine din societate, infaptuita agresiv si nenatural de catre o minoritate debusolata (vezi cazul orelor de religie din scoli), tolerata vinovat (prin tacere) de catre majoritatea crestina, nu a adus nimic in plus: nici mai multa decenta in cheltuirea banului public, nici mai putina ostentatie a luxului clasei conducatoare, nici macar o mai chibzuita administrare a fondului de sanatate sau de pensii.
Cu ce ne-a ajutat „laicizarea” valorilor acceptabile de catre societate in ansamblu? Se fura astfel mai putin de la fondul de sanatate? Sunt aduse mai multe medicamente folositoare copiilor care sufera boli grele? Sunt batranii bolnavi mai aproape de medicamentele de care au nevoie? Sunt scolile mai bine intretinute? S-a adus apa curenta/canalizarea sau gazul care iese gratis din subsolul tarii la poarta mai multor familii din orasele uitate de guvern in Romania reala?
La fel de bine ne putem intreba retoric: Ce au castigat partidele „de dreapta” atunci cand au abandonat, din ratiuni zice-se de aliniere la Occident, sa apere si sa afiseze valorile crestine? Au lasat, pur si simplu, camp liber populistilor de la varful PSD sa „confiste”, fara nicio remuscare, majoritatea electoratului, sensibila la raportarea la fenomenul religios al factorului politic.
La fel de prost inspirati s-au dovedit si conducatorii fostelor partide de centru-dreapta din Europa occidentala. Au renutat la crestin-democratie si la amprenta crestina a continentului, cedand procentaje imense de electorat unor partide populiste, fara solutii economice sau sociale reale. A disparut crestin-democratia italiana pentru a face loc populismului lui Berlusconi, s-a laicizat UCD in Germania pentru a permite ascensiunea AFD, au renuntat la traditii conservatorii eleni pentru a permite cresterea unor partide precum „Zori Noi”, cam astea sunt „realizarile” renuntarilor la asumarea valorilor crestine de catre partidele din main-stream.
In timpul acesta, Europa isi diminueaza semnificatia globala, iar America continua sa domine lumea, desi si-a pastrat si si-a cultivat identitatea crestina; sau poate, tocmai de aceea.
Petrisor Peiu
Cititi si:
