Despre președintele Chinei s-a stabilit, în Partidul Comunist Chinez, că e un nou Mao Zedung, egal și continuator al acestuia, iar cultul budist oficial chinez a „descoperit” că același presedinte, Xi Jinping, e reîncarnarea lui Buddha. În condițiile astea, e clar că marele om o să faca fapte asemănătoare celor făcute de cei doi, de vreme ce este deja asemeni lor până la identificare cu ei. El e ei. Și Mao, și Buddha. Cum Mao este cunscut în China și în lume, printre altele, pentru Revoluția Culturală, are logică ca și Xi Jinping, noul Mao, să aibă revoluția lui culturală. E drept, lumea s-a mai schimbat, totul trebuie făcut și cu ceva finețe, fără linșări și execuții publice, dar Partidul face tot ce e posibil să pună în practică hotărârile conducatorului iubit, chiar și în noile condiții.

Revolutia Culturală a lui Xi Jinping nu dorește neaparăt distrugerea religiei, opiu al poporului (știuta fiind relația dragoste/ură a chinezilor cu opiul), mai ales că el este și reîncarnarea lui Buddha. Noua revoluție culturală vrea „dezvoltarea și aderarea religiei la dogme religioase cu caracteristici chinezești, adaptarea acesteia la societatea socialistă și respingerea infiltrării religioase din străinătate”.

Așa sună un text din documentul oficial referitor la religie, adoptat după ce a fost propus de președintele Jinping la Congresul Partidului Comunist Chinez din toamna anului 2017. Așadar religia e acceptată doar câtă vreme corespunde criteriilor partidului comunist chinez. Iar criteriul esențial al oricărui partid comunist e următorul – președintele partidului e zeul suprem. În consecință, creștinilor nu li s-a interzis practicarea liberă a credinței, ci s-au impus doar niște modificări ale acesteia, prin părțile esențiale, cum ar fi, de exemplu, înlocuirea icoanelor cu Mântuitorul Iisus Hristos, cu cele ale președintelui Xi Jinping.

În documentul publicat în septembrie 2017, numit lămuritor „Inovarea teoretică și practică în munca religioasă, de la Congresul XVIII al Partidului”, președintele Xi Jinping a declarat că folosește metode, perspective și puncte de vedere marxiste pentru a recunoaște și trata munca religioasă. Religiile au și părți bune și părți rele. Calea de eliminare a părților rele e „chinezificarea” religiilor. Trebuie folosite valorile socialiste pentru a-i educa și îndruma pe cei credincioși, pentru a promova tradițiile chinezești prin religie, spre a îndruma masele pe calea unității, progresului și păcii!

Așadar, progresism întreg!

În practică, progresismul ăsta arată, printre altele, așa: la intrarea în bisericile din China trebuie afișată interdicția pentru tinerii de 18 ani de a intra și a fi „expuși” la ritualuri religioase, iar casele creștinilor devin „case ilegale de rugăciune” dacă se roagă cineva acasă ori poartă discuții pe teme religioase, fapte care atrag arestarea și condamnarea. Rugăciunea se poate face, conform legii, doar duminică și numai în biserici.

Care biserici nu mai pot avea cruci, pentru ca semnul Sfintei Cruci este o infiltrare religioasă străina.

În China trăiesc aproape 100.000.000 de creștini din toate denominațiunile, care suportă tot felul de perseceții din partea statului comunist. Mesajele creștine sunt cenzurate și mulți creștini ajung în închisoare pentru credința lor. Un exemplu ce trebuie menționat e cel al Bisericii Catolice din China, scindată din 1958 într-o Biserică ce își duce existența cu mare discreție, în acord cu dogmele catolice și subordonată Vaticanului, și „Asociatia Catolică Patriotică”, subordonatĂ guvernului și Partidului Comunist Chinez. Un moment important pentru catolicismul chinez a fost acela când Thaddeus Ma Daqin, numit episcop auxiliar de Shanghai, una din cele mai mari și bogate dioceze oficial subordonate guvernului, a mărturisit în fața a mii de credincioși catolici și a oficialilor chinezi prezenți în catedrala Sfântul Ignatius, la slujbă, că nu poate rămâne în „Asociația Patriotică”, subordonată guvernului, ci dorește să slujească în Biserica Catolică cea adevarată. Cei prezenți au reacționat cu bucurie, iar oficialii chinezi au suportat o fantastică umilință. Statul i-a retras urgent numirea lui Thaddeus Ma Daqin, care a fost trimis la reeducare.

E drept, după ani de arest și persecuții, Thaddeus Ma Daqin ar fi declarat că își regretă mărturisirea, dar întelegem fără probleme cum și cât de intens a fost reeducat de statul chinez până a ajuns să declare asta…

Ortodoxia chineza a fost de asemeni ținută sever sub control. În momentul de față Biserica Ortodoxă nu e recunoscută de stat și nu există nici măcar un singur preot ortodox chinez în întreaga Chină, din câte se știe, în condițiile în care sunt știute câteva comunități ortodoxe.

Sunt exemple de creștini din toate confesiunile, care rezistă încercărilor statului comunist de a-i converti la închinarea la Marele Idol, Președintele Partidului, care mărturisesc public adevărurile evanghelice și suferă pentru credința lor. Pentru comunismului chinez, creștinii reprezintă o înfrangere colosală – în ciuda presiunii statului se estimează că acum trăiesc în China aproape 100 milioane creștini și în anul 2030 numărul acestora va ajunge la 250 milioane, după unele estimări. Creștini care vor mărturisi în continuare pe Domnul Iisus Hristos și nu concepțiile comuniste ale lui Mao Buddha Xi.