Ne despart două săptămîni de inaugurarea conferinţei ONU dedicate drepturilor omului. Supranumită şi Durban II, după numele localităţii sud-africane care a găzduit-o pe prima, dar mai ales pentru continuarea tradiţiei de demonizare a Israelului şi de echivalare a drepturilor omului cu dreptul ţărilor islamice de a pretinde consfinţirea oficială a imunizării islamului la orice fel de critică. Durban II va avea loc la Geneva şi întrunirile preliminare, de redactare a documentului final supus aprobării participanţilor, sînt deja în toi. Iran, Siria, Rusia – ţări model în ce priveşte ocrotirea drepturilor omului – sînt foarte active şi propun formulări şi amendamente creative. Uniunea Europeană participă la negoţul de concepte după principiul un pas înainte, doi paşi înapoi.
Anne Bayefsky observă desfăşurarea negocierilor de la faţa locului şi prezintă mişcările din culise în două corespondenţe foarte instructive. Vă vor ajuta să înţelegeţi comunicatele oficiale ale conferinţei.
Watching the U.N. conduct the business of human rights is revealing. It teaches us how negotiations between fascists and democrats proceed. Democrats “show restraint,” while fascists don’t care who they offend or what they say. And more often than not, Jews and the Jewish state are the political football. The farthest thing from this playing field is true concern over the protection of human rights.
1 Comment
Schwarzmann Skinski
8 April 2009Mene, mene, tekel upharsin! Numărat, numărat, cântărit şi împărţit. Ceea ce apărea scris de mâna lui Dumnezeu înaintea lui Belşaţar se potriveşte de minune să apară scris şi înaintea Durbaniştilor. După ce ponegreşti uneletele sfinţite ale Templului întrebuinţându-le într-o orgie nu ai cum să ai pretenţia la altceva. Dar se pare că instituţiile postmoderne, odată intrate în postistorie, sau mai bine zis ieşite în afara istoriei refuză să mai înveţe din trecut.