Confuzia ideologică tot mai accentuată din mediul pseudointelectual al ONG-ismului românesc, confuzie care devine tot mai influentă în spațiul public, ușurează acceptarea în mainstream a unor curente totalitare de tip Occupy Wall Street. Este tot mai clar că fascismul și extrema stângă sunt două fațete ale mentalității revoluționare, că diferențele dintre ONG-urile de stânga, care îndeamnă la “nesupunere civică” (Miliția Spirituală: “Despre datoria de a nu te supune”) și marșurile Noii Drepte, țin exclusiv de criterii estetice. Acestea au o rădăcină comună, ura și/sau disprețul pentru Civilizatie. Pentru a înțelege de ce comunismul și nazismul sunt rude apropiate și au fost atât de des aliați împotriva civilizației, citiți textul lui Olavo de Carvalho, “Perversiuni definitorii ale mentalității revoluționare”

Aleksandr Dughin: “Dacă Noua Dreaptă Europeană ne alege pe noi, înseamnă că alege elementul barbar, şi atunci trebuie să adopte metodele noastre.[…] Dacă ești împotriva Noii Ordini Mondiale, ia un cuţit şi pune-ți o mască, ieși seara din casă şi omoară măcar un yancheu. De aceea eu sunt atât de aproape de Noua Stânga, Brigăzile Roşii, Rote Armee Fraktion.”

Ziarul SPADA e editat și distribuit de “patrioții” din așa numita “Mișcare conservatoare” din Republica Moldova. Grupul e adept al “Revoluției conservatoare” și parte integrantă a mișcării eurasiatice, despre care Olavo de Carvalho spune că este născută din național-bolșevismul lui Eduard Limonov, “în care acesta voia să adune tot ce este antioccindetal, reminiscenţele comuniste, Biserica Ortodoxă, extrema dreaptă europeană antiamericană, reminiscenţele naziste şi musulmanii. Toate împreună ar fi cea de-a Treia Romă (care e Rusia), al Treilea Reich şi Internaţionala a 3-a, toate împotriva Occidentului.” Despre Aleksandr Dughin, ideologul eurasianismului și un fel de guru pentru Vladimir Putin, Olavo de Carvalho mai spune că “a transformat ideologia naţional-bolşevică într-un plan geopolitic strategic, adoptând perspectiva unei uniuni eurasiatice, alăturând Europa şi Asia contra Statelor Unite, crezând cu pioşenie că Europa se va uni cu Rusia împotriva Statelor Unite”.

Desenul cu pumnul, ales de “conservatorii” de la Moscova… scuze, Chișinău, pentru a ilustra prima pagină din SPADA se numește “The Hand That Will Rule The World, One Big Union”, e un desen propagandistic realizat în 1917 de Ralph “Bingo” Chaplin pentru sindicatul comunist american “Industrial Workers of the World”(IWW). IWW găsea în revoluția bolșevică din 1917 o sursă de inspirație. Aici puteți citi o scrisoare trimisă către IWW în 1920 de Internațioanala Comunistă de la Moscova. Detalii imagine, aici și aici | Aici e desenul pe situl “Industrial Workers of the World”

Responsabil cu “Departamentul Informare şi Propagandă” al “Mișcării conservatoare” și editor al ziarului SPADA e Octavian Racu, cel care ne-a onorat cu vizita de curînd, pentru a sări în ajutorul camarazilor de pe Critic Atac și ca să ne vorbească despre pericolul pentru omenire numit Statele Unite ale Americii, “capitala financiară a lumii care a devenit ceea ce este cu preţul a zeci şi sute de milioane de morţi”. Pentru Octavian Racu “Revoluția conservatoare” e “calea revoltei împotriva lumii moderne. Revolta împotriva capitalismului, împotriva culturii de masă, împotriva clasei politice, împotriva ideilor otrăvitoare pe care ţi le bagă profii din şcoală sau facultate” – sau mai simplu, “conservatorii” revoltați împotriva “vieții de căcat” (“Moarte lumii! Trăiască Revoluţia Conservatoare!”).

Nostalgia partidului unic și neo-sovietele

Președintele “Mișcării conservatoare”, Vitalie Jereghi, a fost până de curând liderul Noii Drepte din Republica Moldova. E și autorul primului articol din numărului 10 al ziarului “SPADA” – o puteți găsi mai jos. În articol, Vitalie înfierează proletar… scuze, “tradiționalist”, toate partidele parlamentare din R. Moldova și sistemul parlamentar în totalitatea lui, “o schemă meschină” care deturnează “energia, creativitatea și forța tinerilor inteligenți și culți” de la “identificarea unui rost naţional, moral, politic”. Nu mai crede în procesele electorale, din vremea studenției (nu de foarte mult timp, totuși, la cei 25 de ani ai săi) “însă le admit (ca spectator) ca o necesitate temporară“. Și cum ar putea sa creadă, când partidele politice sunt toate simple “pârghii ale sistemului electoral antinațional“, cu alte cuvinte, parlamentul și pluripartidismul sunt simple comploturi burgheze… scuze, neoliberale. Sunt aruncați laolaltă și fără discernămînt „democraţii”, „liberalii”, „comunişti” și „unionişti” (ghilimele îi aparțin autorului).

În penultima pagină a ziarului SPADA puteți citi “Platforma Mișcării Conservatoare”, o înșiruire de cerințe și măsuri care mie îmi amintesc de Occupy Wall Street, dar cu iz ortodoxist. Mai în detaliu în Manifestul de pe situl inițiativei, miscarea.md. La capitolul “Viața politică” se cere “Lichidarea partocrației şi oligarhiei”. Știm deja părerea președintelui Mișcării despre sistemul parlamentar, o “schemă meschină”. Ce e de făcut, tot de la el aflăm: “tinerilii inteligenți și culți” trebuie să înceteze să-și mai “irosească potența în activități efemere”, trebuie să se “prindă într-o singură forță socială și politică” și să ceară “ALTCEVA”. “Altceva”, mai exact o Mare Adunare Națională ca “organ național reprezentativ suprem”, care să înlocuiască partidele corupte. Manifestul constatată nivelul extrem de scăzut al încrederii moldovenilor în partide și parlament și trage unica concluzie pe care o poate trage un revoluționar, anume că “sistemul alegerilor directe trebuie să fie înlocuit cu alegeri indirecte, prin intermediul unui organ reprezentativ suprem – Marea Adunare Naţională”. Marea Adunare Națională urmează să “reprezinte autoritatea supremă prin intermediul căreia poporul își exercită în mod direct controlul asupra puterii executive şi legislative.” Așa deci!

Manifestul seamănă izbitor de mult, pînă la confundare, cu părți din prima Constituție comunistă a României, impusă de Rusia sovietică în 1948. Din Articolul 37 al Constituției comuniste aflăm că Marea Adunare Națională e “Organul suprem al puterii de Stat a Republicii Populare Romane”. Art. 38: “Marea Adunare Nationala a R. P. R. este unicul organ legislativ al Republicii Populare Romane.” Marea Adunare Națională, ca organ sprem, joacă rolul partidului unic. Scutit astfel de experiența degradantă a meschinelor procese electorale, care nu făceau decât să “pericliteze unitatea şi să mențină starea de ură şi dezbinare”, poporul dezrobit poate trece la lucruri mai importante.

Platforma cere, la fel ca în China, implementarea controlului strict al internetului; la fel ca în Coreea de Nord, crearea unei rețele naționale de intranet prin care probabil Marea Adunare Națională(MAN) va înștiința poporul privind ultimele realizări; iar în școli, MAN va face totul în jumătate de cincinal pentru “Purificarea ideologică a sistemului educaţiei naţionale”. Cum spunea Octavian Racu, revoluționarul conservator virtuos nu trebuie să lupte doar împotriva “vieții de căcat”, ci și “împotriva ideilor otrăvitoare pe care ţi le bagă profii din şcoală sau facultate”.

Pe politică externă, Moldova ar trebui să strîngă relațiile cu Turcia, Iranul și China, parteneri strategici ai Uniunii Eurasiatice. De pe pagina de facebook a Mișcării aflăm că România ar trebui să facă un parteneriat cu Iranul pentru a rezolva problema energetică, “ar oferi României o perspectivă de lider regional important, dar şi independenţă faţă de monopolul Gazpromului.” Dependența energetică față de Gazprom, adică față de guvernul Rusiei, va fi înlocuită cu dependența față un regim turbat islamist, partener de nădejde al guvernului Rusiei. Dependență de Rusia prin proxy.

N-am nici un fel de cunoștinte în domeniu, deci mi-ar fi foarte greu să îmi dau cu părerea în detaliu despre cum ar arăta Constituția Moldovei scrisă de Vladimir Putin… scuze, Alexandr Dughin… of, am greșit, Noua Drea.. ăsta.. Mișcarea Conservatoare. Știu doar că scopul e ca parlamentul să fie desființat și, la fel ca în 48, să se instaureze un fel de dictatură a proletariatului… of, tot timpul greșesc, dictatură a “tradiționaliștilor inteligenți și culți”.

Acum câteva zile, Octavian Racu recomanda pe facebook un eveniment, Seminar de introducere în psihologia dominării – „Calea spre supremaţie”.

Locaţia: sectorul Râşcani, UTM, blocul 5, sala 121, str. Studenţilor 9/9

Un program nou şi unic pentru Republica Moldova de seminare şi traininguri axate pe cultivarea spiritului de dominaţie şi supremaţie, eliberare de complexe de inferioritate şi cultivarea capacităţii de control asupra situaţiilor de criză şi conflict.

Subiectele cursului:
1. Filosofia dominaţiei (cultivarea agresiunii, autodisciplinei, cruzimii, ireconcilierii)
2. Dezvoltarea spiritului supremaţiei şi dominaţiei (ridicare statusului social)
3. Impunerea propriilor reguli de joc
4. Metodele supunerii şi suprimării
5. Tehnici de manipulare şi influenţare nonverbală
6. Magia seducţiei (psihogramarea erotică pentru bărbaţi şi femei)
7. Curs intensiv de programare neurolingvistică

Organizator: Centrul Naţional de Traininguri Psihologice

ATENŢI! Vă rugăm să anunţaţi prezenţa din timp!

Datele de contact: mobil: 079060102 (dr. Gheorghe Nicula), 068808332 (dr. E. Cotelea)

De la ruși vine iarna

Vorbeam de “Marea Adunare Națională” și de asemănările dintre Manifestul “conservatorilor” moldoveni și constituția României Comuniste. Asemănarile nu sunt întîmplătoare. Mișcarea Conservatoare din R. Moldova e un simplu subsidiar al Eurasiei lui Dughin, deci pot spune fără teama de a greși prea mult, că după 2 decenii de democrație parlamentară moldovenească, așa cum e ea, dominată de comuniști, Rusia face lobby pentru reîntoarcerea partidului unic printr-o reîmpachetare vag diferită a acelorași idei și ambiții.

Alexandr Dughin și Eduard Limonov sunt membri fondatori ai Partidul Național Bolșevic din Rusia, un ghiveci ideologic confuz de elemente contradictorii ținute laolaltă de un anti-occidentalism delirant. Național Bolșevismul e o sinteză între comunism, nazism și o formă “barbarizată” de ortodoxie. După despărțirea de Limonov, Dughin a încorporat aceste idei în eurasianism, la care a adăugat componenta internațională.

Într-un interviu acordat unui jurnalist polonez în 1998, Dughin se declara un admirator entuziast al bolșevismului, leninismului și stalinismului și spunea că Eurasia va fi o sinteză între comunism și ortodoxie. În ochii lui Alexandr Dughin, comunismul și bolșevismul au reprezentat lupta “barbariei rusești pentru sacru în lume”. Întrebat cum se împacă anti-ortodoxismul comunismului, demolarea bisericilor, torturarea și uciderea clericilor, deportarea credincioșilor în Siberia și ateizarea forțată, cu lupta pentru sacru, Dughin spune că Stalin nu a făcut decât să distrugă partea “foarte occidentalizată” a ortodoxiei, “îmbibată de spiritul occidental, alienată de națiune. Visul mesianic poate exista și înafara Bisercii Ortodoxe, poate înflori și în alte forme. Comunismul a fost încercare de a elibera acest mesianism de o înțelegere pur religioasă.” Dughin continuă spunând că “în următoarea expansiune, ar trebui să profităm de toate experiențele noastre, atât pur religioase cât și socialiste[…] Dacă îmi exprim necondiționat entuziasmul pentru bolșevism, Lenin și Stalin, nu este pentru că l-aș considera un sistem perfect, ci pentru că la acea vreme era unica noastră soluție […] Următorul pas va fi comunismul ortodox – Eurasianism, misionarism, pan-slavism, tătarofilie…”

“Revoluția conservatoare” trebuie să distrugă capitalismul și lumea modernă pentru a satisface ambițiile expansioniste delirant-anti-occidentale ale ideologului lui Vladimir Putin, Alexandr Dughin – printre altele, admirator al lui Zelea Codreanu, și în general pentru a satisface ambițiile expansioniste ale conducătorilor Rusiei de azi, aceiași care pînă în urmă cu 20 de ani erau la cârma Uniunii Sovietice. “Zecile și sutele de milioane” de oameni uciși de Rusia în numele comunismului nu par să fi temperat ambițiile conducerii neosovietice de la Kremlin. Perestroika, atâta cât a fost, devine o simplă deviere spre occidentalism din trecut, și în loc să ia calea transformării dintr-un stat mafiot într-un stat de drept, Rusia devine tot mai nostalgică după perioada sovietică și se afundă în totalitarism. Fostul ofițer KGB, Vladimir Putin, a spus de curând că “cine nu regretă Uniunea Sovietică nu are inimă”, și aici este în total acord cu mentorul lui, Alexandr Dughin. Într-un interviu dat în 1998, Dughin schița linia de atac:
“Europa are astăzi de ales: eurasianismul sau atlantismul. Ori merge cu Rusia, ori cu America. Dacă Noua Dreaptă Europeană ne alege pe noi, înseamnă că alege elementul barbar, şi atunci trebuie să adopte metodele noastre. Trebuie să organizeze atacuri, să se ocupe de sabotaj, de dat foc, de aruncat în aer poduri. Adevaratul antiglobalism este distrugere şi teroare. (…) Desigur, trebuie citite cărți, dar nu este suficient. Trebuie creată o gherilă. Dacă ești împotriva Noii Ordini Mondiale, ia un cuţit şi pune-ți o mască, ieși seara din casă şi omoară măcar un yancheu. De aceea eu sunt atât de aproape de Noua Stângă, Brigăzile Roşii, Rote Armee Fraktion. Sarcina noastră nu se limitează la cultură, sarcina noastră este sa facem o adevărată revoluţie.”

Frații lor de dincoace de Prut

Eclecticismul ideologic al lui Alexandr Dughin, care își împarte nediscriminatoriu simpatiile între naziști și comuniști, noua stângă și noua dreaptă, islamism și ortodoxie, are francize și în România. Există mai multe exemple, dar voi insista asupra unuia singur, pentru care am o slăbiciune aparte. Este vorba de grupul Critic Atac, în primul rând prin reprezentantul său de seamă Claude Karnoouh, un revoluționar aventurier eșuat pe maluri mioritice la începutul anilor ’90. O personalitate excentrică și contradictorie, evreu și notoriu negaționist al Holocaustului, antiamerican, anti-israelian, membru al Rețelei Voltaire, organizație cu orientare islamistă și antisemită, despre care Liviu Crăciun scria acum mai bine de un an: “După atentatele din 11 septembrie 2001, poziția rețelei a fost că acestea au fost opera… unei conspirații interne americane. Legăturile strânse cu Iranul și cu Hezbollah au dus la retragerea unora dintre reprezentanții stângii franceze din asociație. În 2005 se retrag chiar și comuniștii, acuzând deviația islamistă și antisemită a mișcării și instalarea ca director al consiliului director a D-lui Claude Karnoouh, negaționist notoriu.” Asemeni lui Alexandr Duhin are simpatie pentru Alain de Benoist. Este în Comitetul de Redacție al revistei Krisis și este colaborator la celelalte reviste conduse de Alain de Benoist, întemeietorul “Nouvelle Droite” (Noua Dreaptă)”. Claude Karnoouh publică interviuri alături de de Alain Benoist și Alexandr Dughin în revista italiană Diorama Letterario, filiala italiană a Noii Drepte. În România, Claude Karnoouh este admirat și se bucură de un respect deosebit în mediul ONG-stic și universitar, fiind invitat la diferite chermeze academice la Facultatea de Istorie a Universitații București (Miliția Spirituală: “Viitorul e în mâinile voastre, voi sunteți elita!”), dar și la Facultatea de Sociologie, UNATC, etc.

Liviu Crăciun spune despre Claude Karnoouh ca joacă în România, momentan, în tabăra extremei stîngi. Puțin probabil, vom vedea mai jos de ce. E una din figurile centrale ale Critic Spanac, un site populat din ambundență cu diferite tipuri de comuniști, leniniști sau gramscieni. Critic Atac e condus de Vasile Ernu, cel care zilele trecute a făcut o vizită în Republica Moldova pentru a reprezenta România într-un demers de întărire a pretiniei româno-ruse, printr-o dublă lansare de carte și un interviu extensiv dat unei televiziuni afiliate Partidului Comuniștilor din Moldova (“Vasile Ernu: Anticomuniștii ar trebui să dea bani comuniștilor care i-au făcut oameni. România este un proiect artificial”).

Pentru farmec suplimentar, Vasile Ernu a condimentat dialogul româno-rus și cu dialog între demențe ideologice. La două zile de la evenimentul din Chișinău, Vasile Ernu schimba prietenește mesaje cu dughinistul Octavian Racu, despre care am vorbi mai sus (captură de Vlad M).

Mai mult decât atât, dubla lansare de carte l-a avut ca partener pe Zahar Prilepin, membru al Partidului Național Bolșevic înființat de Alexandr Dughin și Eduard Limoniv (aici și aici). Iată că cercul se închide, prin Vasile Ernu comunismul își dă mîna cu nazismul, Noua Stîngă îmbrățișează călduros Noua Dreaptă, totul sub aripa protectoare a maicii Rusii.

Epilog: Pacepa: Serviciile secrete ruse sunt in spatele terorismului islamic

P.S.

Vasile Ernu:

“M-am mai cunoscut cu Eduard Limonov, unul dintre cei mai iubiţi şi urîţi scriitori din Rusia. E un scriitor de un talent rar întîlnit, care a scris cartea „Draga mea Edicika”, una din capodoperele literaturii ruse din ultimii 50 de ani. Însă Limonov este şi cel mai mare radical pe care-l are Rusia actuală, el fiind liderul naţional-bolşevik, aliat cu Kasparov împotriva Kremlinului, şi care a stat în puşcărie şi sub comunişti, şi sub Elţin, şi sub Putin. E riscant şi „compromiţător” să te afişezi cu el oriunde în lume, însă vă garantez că merită riscul.

…Amicul Zahar Prilepin, unul din străluciţii scriitori ai noii generaţii şi un intelectual angajat politic…

…editorul meu rus, una din cele mai sclipitoare minţi pecare le-am întîlnit în ultimii ani, Alexandr Ivanov, filosoful şi editorul care în ultimii 10 ani a devenit o instituţie, cel care descoperă şi impune cei mai importanţi scriitori ruşi, de la Sorokin la Prohanov, şi de la Prilepin la Elizarov…” sura: Vasile Ernu: “M-am mai cunoscut cu Eduard Limonov, unul dintre cei mai iubiţi şi urîţi scriitori din Rusia. E un scriitor de un talent rar întîlnit, care a scris cartea „Draga mea Edicika”, una din capodoperele literaturii ruse din ultimii 50 de ani. Însă Limonov este şi cel mai mare radical pe care-l are Rusia actuală, el fiind liderul naţional-bolşevik, aliat cu Kasparov împotriva Kremlinului, şi care a stat în puşcărie şi sub comunişti, şi sub Elţin, şi sub Putin. E riscant şi „compromiţător” să te afişezi cu el oriunde în lume, însă vă garantez că merită riscul. …Amicul Zahar Prilepin, unul din străluciţii scriitori ai noii generaţii şi un intelectual angajat politic… …editorul meu rus, una din cele mai sclipitoare minţi pecare le-am întîlnit în ultimii ani, Alexandr Ivanov, filosoful şi editorul care în ultimii 10 ani a devenit o instituţie, cel care descoperă şi impune cei mai importanţi scriitori ruşi, de la Sorokin la Prohanov, şi de la Prilepin la Elizarov…”

sura: https://www.ernu.ro/anticasual/moscow-by-night-sau-de-ce-eroii-rusi-nu-poarta-chiloti-peste-iegari/

P.S.2 Devis Grebu:

P.S.3