Circumstanțele creării patriarhiei moderne de la Moscova ne spun multe despre atitudinea șefului Bisericii Ortodoxe Ruse – Kiril. Creatorul real al acestei structuri bisericești a fost… Iosif Stalin, scrie jurnalistul polonez Grzegorz Górny pentru wpolityce.pl.

Unii se vor simți jigniți când vor auzi aceasta și vor ține să amintească că, la urma urmei, Patriarhia Moscovei a fost înființată în 1589. Este adevărat, dar în 1721 Patriarhia Moscovei a fost desființată de Țarul Petru I, care a întemeiat în locul ei o structură de stat inspirată de modelul luteran și intitulată Sfântul Sinod. Era o instituție condusă de un funcționar laic cu rang de ober-procuror. În cursul celor două secole care au urmat, Biserica Ortodoxă Rusă a funcționat ca una dintre multiplele instituții ale Imperiului Țarist.

Situația s-a schimbat după Revoluția din februarie 1917, când Sfântul Sinod a fost desființat, iar Patriarhia a fost restabilită. Acesta a fost condusă de Mitropolitul Tihon, înălțat la rangul de Patriarh de către Sinodul local al Bisericii Ortodoxe Ruse. Totuși, curând după aceea, acesta a fost victima persecuțiilor bolșevicilor, care au preluat puterea în țară. Eliminat de comuniști, el a murit în 1925 în circumstanțe neclare până în prezent.

După moartea lui Tihon, niciun Sinod nu s-a mai întrunit pentru a-i alege succesorul. Autoritățile sovietice au făcut totul pentru a împiedica acest lucru. În consecință, tronul patriarhal a rămas neocupat pentru încă 18 ani.

Întâlnire la vila lui Stalin 

3 septembrie 1943 s-a dovedit a fi o zi de referință. În ziua aceea, zece persoane s-au adunat la vila lui Iosif Stalin. Pe lângă gazdă, au fost prezenți Lavrenti Beria și Viaceslav Molotov, patru ofițeri de rang înalt ai NKVD și trei episcopi ortodocși, în frunte cu Serghie, mitropolitul de Nijni Novgorod. La această întâlnire s-a luat decizia de a resuscita Patriarhia Moscovei și de a o subordona în totalitate statului. Primul oficial care a preluat controlul asupra Bisericii Ortodoxe Ruse în calitate de supraveghetor din partea Partidului Comunist a fost colonelul NKVD Grigori Karpov, cunoscut ca persecutor extrem de crud și feroce al creștinilor din Uniunea Sovietică.

Stalin a dispus adunarea tuturor episcopilor ortodocși care supraviețuiseră epurărilor sângeroase, i-a ales dintre aceștia pe aceia care urmau să fie loiali autorităților și apoi le-a ordonat să convoace un sinod pentru a alege patriarhul desemnat de el, pe mitropolitul Serghie, mai sus amintit. Acesta era un preot care slujise cu credință regimul comunist vreme de mulți ani. Devenise faimos, de exemplu, pentru discursurile sale publice în care susținea că religia nu era persecutată în Uniunea Sovietică și că credincioșii se bucurau de libertatea religioasă. În același timp, preoții erau masacrați, bisericile demolate și activitățile religioase interzise. Acest lucru nu l-a împiedicat pe Serghie să afirme că sistemul comunist este cel mai bun sistem care a existat vreodată pe acest pământ, iar esența sa derivă direct din Evanghelie.

Kiril – un ucenic credincios al lui Serghie 

Serghie și-a câștigat recunoștința lui Stalin pentru că, atunci când cel de-al Treilea Reich a invadat Uniunea Sovietică, a emis o serie de proclamații către creștinii ortodocși, invitându-i să-și apere patria și să lupte împotriva germanilor. Stalin a ajuns la concluzia că, în loc să lichideze Biserica Ortodoxă Rusă, ar fi mai bine să și-o subordoneze și să facă din ea un instrument al puterii sale. Prin urmare, a decis să reînvie Patriarhia Moscovei. Acest proces a avut loc împotriva oricăror reguli de drept canonic, dar voința lui Stalin a reușit să creeze o nouă realitate ecleziastică.

Serghie însuși a fost acuzat de către clerul ortodox rus din exil de erezie, denumită după numele lui, serghianism. Esența acesteia a fost subordonarea Bisericii față de puterea ateistă și anticreștină a comuniștilor.

Structura creată de Stalin există până în ziua de azi. Cei mai mulți dintre episcopii săi au colaborat cu NKVD și KGB. Patriarhii Moscovei, inclusiv ultimii doi, Alexei al II-lea alias „Drozdov”, care a murit în 2008, și Kiril alias „Mihailov”, care domnește în prezent, au fost, de asemenea, agenți sau funcționari ai securității comuniste. După prăbușirea Uniunii Sovietice, ierarhii Bisericii Ortodoxe Ruse nu și-au făcut socotelile cu propriul lor trecut, nu și-au cerut iertare pentru colaborarea cu un regim care a luptat împotriva religiei timp de peste 70 de ani. Păcatul originar al serghianismului a rămas astfel ca un semn de neșters. Așa cum Serghie l-a slujit cândva cu credință pe Stalin, astăzi Kiril îl slujește cu credință pe Putin.

Grzegorz Górny
reporter, eseist, publicist, regizor, producător de film și televiziune. Fondator și redactor-șef al trimestrialului „Fronda” (în anii 1994-2005 și 2007-2012). Co-autor și producător al mai multor seriale TV pentru TVP1, TVP2, TVP Polonia, TVP Historia, TV Puls, Polsat. În 2005-2006, redactor-șef al săptămânalului „Ozon”. Autor a peste 30 de cărți, a publicat, de asemenea, 24 de ediții străine în următoarele limbi: engleză (6 cărți în SUA), spaniolă, portugheză, franceză, germană, maghiară, croată, slovenă și bulgară. Câștigător al multor premii jurnalistice, de film și de carte (inclusiv Grand Press, Feniks și premiul J. Zieleński al Asociației Jurnaliștilor Polonezi).

Citiți articole publicate de-a lungul anilor de ILD despre cultul lui Stalin în BORu:

• Legătura sfântă dintre Stalin și Biserica Ortodoxă Rusă
• Biserica Ortodoxă Rusă îi celebrează pe Stalin, Putin și anexarea Crimeei în noua “catedrală a Forțelor Armate”
• Rusia îşi iubeşte călăii: 7 din 10 ruși îl simpatizează pe Stalin, aproape jumătate îi consideră justificate crimele
• Biserica Ortodoxă Rusă, în 2002, despre ideologia lui Alexandr Dughin: anti-ortodoxie, satanism, islamism, neopăgânism