În această perioadă, când Occidentul depune eforturi pentru a-și menține frontul unit împotriva invaziei Rusiei în Ucraina, țările UE din Europa Centrală și de Est se dovedesc a fi vocile morale dintre cele mai puternice ale continentului, trimițând arme și ajutor umanitar Ucrainei, primind fluxuri de refugiați, scrie analistul și diplomatul ceh Petr Tůma într-un articol pentru Atlantic Council.

Drumul pe care l-a făcut prim-ministrul ceh Petr Fiala alături de omologii săi polon și sloven, Mateusz Morawiecki și, respectiv, Janez Janša, la Kiev, pentru a-l vizita pe președintele ucrainean Volodimir Zelenski, n-a însemnat numai un puternic gest simbolic. A fost o confirmare a creșterii influenței regiunii ca punte între Bruxelles și Kiev, scrie diplomatul ceh.

Planul în 10 puncte al Poloniei, Cehiei și sloveniei pentru salvarea Ucrainei

Ulterior vizitei la Kiev, premierul polonez Mateusz Morawiecki a prezentat în Politico un planul de acțiune propus de Polonia, Cehia și Slovenia, cu în 10 măsuri pe care Uniunea Europeană trebuie să-l implimenteze pentru a pune capăt războiului și pentru a salva Ucraina de agresiunea rusească.

“Pe cei care avertizează că provocarea președintelui rus Vladimir Putin va duce la al treilea război mondial, îi întreb: A avut Putin vreodată nevoie de o scuză pentru a încălca dreptul internațional? Avea nevoie de una pentru a ataca Georgia? Avea nevoie de una pentru a ocupa Crimeea? A avut nevoie de o scuză pentru a ataca Kievul?”, scrie premierul polonez pentru Politico.

“Astfel de remarci îmi amintesc de cuvintele lui Winston Churchill, despre care se spune că a descris decizia de a-l acomoda pe Adolf Hitler ca o alegere între război și rușine. „Au ales rușinea”, a adăugat el. „Vor primi șirăzboi.” Pasivitatea politicienilor în ajunul celui de-al Doilea Război Mondial nu l-a oprit pe Hitler; i-a dat mai mult loc de acțiune. Sarcina noastră astăzi este să nu mai repetăm aceeași greșeală”, avertizează premierul polonez.

“Oamenii cu care am vorbit la Kiev au mai mult curaj decât liderii celor mai mari țări ale lumii. Dar au nevoie de mai mult decât de compasiune sau declarații de solidaritate. Au nevoie de sprijin real.”

Cele 10 puncte prezentate de premierul Poloniei:

• În primul rând, toate băncile rusești trebuie să fie deconectate de la sistemul internațional de plăți SWIFT, altfel economia rusă se va adapta la noile condiții în câteva săptămâni.
• În al doilea rând, trebuie să introducem o politică unificată de azil pentru soldații ruși care refuză să servească regimul criminal de la Moscova.
• În al treilea rând, propaganda rusă în Europa trebuie oprită cu totul.
• În al patrulea rând, navele rusești trebuie blocate în porturile europene.
• În al cincilea rând, aceeași blocadă trebuie impusă transportului rutier în și dinspre Rusia.
• În al șaselea rând, sancțiunile trebuie impuse nu numai oligarhilor, ci și întregului lor mediu de afaceri.
• În al șaptelea rând, vizele trebuie suspendate pentru toți cetățenii ruși care doresc să intre în UE – poporul rus trebuie să înțeleagă că este afectat de acest război. Și este speranța noastră că îi vor întoarce spatele lui Putin.
• În al optulea rând, trebuie impuse sancțiuni tuturor membrilor partidului Rusia Unită a lui Putin. Aceștia știu foarte bine ce se întâmplă în Ucraina, iar complicitatea lor este de necontestat.
• În al nouălea rând, trebuie introdusă o interdicție totală a exportului către Rusia a tehnologiilor care pot fi utilizate în scopuri militare.
• În al zecelea rând, Rusia trebuie exclusă din toate organizațiile internaționale – nu se poate sta la aceeași masă cu criminalii.

Dar, în timp ce Polonia vecină a fost poate cea mai vizibilă, scrie diplomatul ceh pentru Atlantic Council – găzduindu-i atât pe președintele american Joe Biden, cât și vicepreședintele Kamala Harris în ultimele săptămâni, în timp ce a absorbit peste două milioane de refugiați – geografia nu este singurul factor care determină cine este un stat din prima linie.

Să luăm Republica Cehă, de exemplu: deși este amplasat în inima Europei și departe de granița de est a UE, noul său guvern, împreună cu cele trei țări baltice, Polonia și Regatul Unit, a fost vârf de lance în livrarrea de arme pentru ucraineni, atunci când majoritatea statelor membre UE încă ezitau. De asemenea, Cehia găzduiește acum aproximativ 200.000 de refugiați ucraineni.

De asemenea, Petr Tůma a discutat cu Tomáš Pojar, consilierul pentru politică externă al premierului ceh Fiala, care a însoțit delegația cehă la Kiev. Mai jos sunt șase concluzii pe care diplomatul le-a extras din conversația sa cu Pojar, care – spune acesta – pot fi citite și ca ghid pentru următorii pași ai Europei în vederea susținerii Ucrainei:

1. Cea mai importantă sarcină a Europei este să continue să furnizeze Ucrainei ajutor militar, în special arme antitanc și antiaeriene. Cantitatea și timpul contează aici, iar săptămânile următoare vor fi probabil decisive în ce privește războiul. Ucrainenii sunt hotărâți, dar nu pot învinge armata rusă fără sprijinul occidental. Moscova trebuie să înțeleagă că în spatele Ucrainei stă ferm Europa, gata să furnizeze tot ce este necesar pentru a distruge planurile președintelui rus Vladimir Putin. Dacă Ucraina este echipată corespunzător cu mai multe arme antiaeriene, ea poate chiar crea o eventuală versiune proprie a unei zone de excludere aeriană (fără a avea, desigur, superioritatea aeriană asistată de NATO). Ceva asemănător are loc în anumite părți ale spațiului aerian al țării, unde avioanele și elicopterele rusești nu îndrăznesc să intre. Suportul militar este decisiv pentru orice perspectivă de negociere eficientă; dacă Putin vede că Occidentul ezită, este de așteptat să reușească să-și păstreze avantajul pe câmpul de luptă pentru o perioadă de timp.
2. De asemenea, Europa trebuie să continue să impună sancțiuni mai puternice împotriva Kremlinului, cu atât mai mult că eforturile în acest sens par să fie destul de eficiente. Sunt încă multe opțiuni valabile pentru UE – nu doar în domeniul energiei – dar având în vedere că unele state fac apel la reținere, sarcina imediată este blocarea posibilităților de subterfugiu, un exemplu în acest sens fiind evitarea sancțiunilor prin entități terțe. Dacă este nevoie, un al șaselea sau chiar al șaptelea pachet de sancțiuni trebuie să fie pus pe masă. Ideea cheie este că orice continuare a afacerilor cu Rusia permite Kremlinului să-și finanțeze războiul, creând astfel o povară pe care Europa va trebui să o poarte în viitor – de la acceptarea mai multor refugiați la plata pentru stabilizarea și reconstrucția unei Ucraine devastate.
3. Ucraina are nevoie de un plan de reconstrucție. Pe lângă nevoile umanitare imediate ale poporului ucrainean, Europa urmează să înceapă să se gândească la reconstrucția post război. Deși nu avem încă o imagine clară a dimensiunii finale a distrugerilor (sau a configurației geografice finale a țării), un pachet de ajutor de nivelul Planului Marshall va fi probabil necesar. La summitul de la Bruxelles, liderii europeni au discutat despre un fond de redresare al UE pentru Ucraina similar celui instituit în 2020 în mijlocul pandemiei. UE trebuie să organizeze o conferință a donatorilor împreună cu NATO și cu partenerii din Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. Franța, care deține președinția Consiliului European până la sfârșitul lui iunie, trebuie să înceapă să pună fundamentele planului acum, pentru a fi continuat de Republica Cehă atunci când va prelua președinția rotativă în acest an. Succesul reconstrucției ar putea, la rândul său, să arate valoarea democrației liberale – mai ales dacă o nouă Cortină de Fier va cădea peste Europa.
4. Kievul urmează să atingă un cadru de cooperare substanțială cu Occidentul, chiar dacă intrarea Ucrainei în NATO pare improbabilă. Până acum, este clar că Ucraina merită să primească statutul de candidat la aderarea la UE; totuși, aderarea este un proces de durată, cu multe bariere politice și administrative de trecut. În timp ce ucrainenii trebuie să înțeleagă că nu sunt scurtături, Kievul trebuie să obțină ceva imediat. De aceea Uniunea Europeană urmează să inventeze un parteneriat special rapid pentru Ucraina, ca parte a reinventării generale a blocului pentru perioada post-post-Războiul Rece. Dar acest format nou trebuie să fie credibil: efectele unui proces prelungit de aderare la UE se văd deja în Balcanii de Vest, unde țările au început să caute protectori alternativi în timp ce neglijează reformele.
5. Europa trebuie să ofere azil și protecție umanitară soldaților ruși gata să se predea. Astăzi, cei care nu vor să lupte cu vecinii lor ucraineni se confruntă cu trei opțiuni îngrozitoare: moartea, captivitatea în Ucraina sau o pedeapsă dură cu închisoarea în Rusia. Europa urmează să ofere o alternativă, ceva similar cu azilul umanitar temporar. Asemenea propuneri ar fi mai atrăgătoare pentru soldații tineri decât pentru ofițeri și, chiar și în cel mai bun scenariu, numărul celor care ar profita de această oportunitate nu va fi de ordinul miilor. Dar chiar și câteva sutele contează: reprezintă un gest umanitar puternic – o mână întinsă către militari ruși demoralizați.
6. Impactul pozitiv al călătoriei celor trei prim-miniștri la Kiev subliniază importanța prezenței diplomatice pe teren. Orice stat membru UE care și-a retras corpul diplomatic din Ucraina ar trebui să ia în considerare trimiterea lui înapoi la Kiev. Acesta nu este doar un gest de solidaritate: am stat în Siria distrusă de război când Damascul era bombardat zilnic între 2013-2015 și, cu toate că munca diplomatică a fost dificilă, a fost totuși posibilă și efortul a meritat foarte mult. Imaginea pe care am obținut-o pe teren a fost diferită și mult mai nuanțată decât imaginile mediatizate pe care le obținea restul lumii. În Siria, Occidentul a plecat din motive politice întemeiate; în Ucraina, ar trebui să se întoarcă cât mai curând posibil.

Puteți citi și urmări și:

Să nu mai menajăm Rusia, să nu permitem ca Ucraina să fie lăsată de izbeliște pe mâna rușilor