Săptămâna trecută (1-7 august, n. trad.), în ciuda reticenței lui Trump, un grup de senatori bipartizani a introdus un proiect de lege care va extinde sancțiunile asupra Rusiei ca răspuns la interferențele în alegerile prezidențiale din S.U.A.

Au vreun efect astfel de sancțiuni? Unii observatori susțin că sancțiunile împotriva Rusiei nu au efect. Cu toate acestea, într-un raport recent pentru Centrul de analiză a politicilor europene, am constatat că sancțiunile existente subminează din ce în ce mai mult capacitatea Kremlinului de a distribui bogăție printre suporterii săi în schimbul unui sprijin politic.

Regimul lui Putin combină instituțiile democrației electorale cu relațiile și rețelele informale de tip patron-client. Conducerea câștigă loialitatea grupurilor de sprijin prin distribuirea de avantaje. Elitele obțin poziții în afaceri și la guvernare care le asigură prosperitatea. Cercuri politice importante – cum ar fi ofițerii din aparatul de securitate, birocrații și angajații din sectorul public – obțin pensii bune, bugete, salarii și prime substanțiale. Astfel de sisteme de patronaj politic sunt destul de vulnerabile la stagnarea economică. În cazul în care economia are dificultăți, guvernul are la dispoziție mai puține fonduri de distribuit printre suporterii săi. Sancțiunile existente asupra Rusiei contribuie la o astfel de dinamică.

Iată cum funcționează.

1. Sancțiunile dăunează economiei rusești în general

În primul rând, sancțiunile actuale contribuie la micșorarea generală a plăcintei economice rusești, forțând astfel regimul să ia decizii nepopulare. Până la sfârșitul anului 2017, produsul intern brut al Rusiei a scăzut cu 1,8 puncte procentuale din cauza efectului cumulat al sancțiunilor asupra intrărilor de capital, după cum a arătat Ilya Prilepskiy din Grupul Experților Economici, într-un e-mail pe care mi l-a trimis luna trecută. Școala Superioară de Economie din Rusia a publicat un raport care sugerează că cea mai recentă rundă de sancțiuni, emisă în aprilie, agravează situația.

Toate acestea înseamnă că sancțiunile restrâng capacitatea Kremlinului de a stimula creșterea economică.

2. O plăcintă economică mai mică înseamnă o dărnicie guvernamentală mai mică față de suporteri

Pe măsură ce plăcinta economică se micșorează, guvernul nu poate continua să redistribuie beneficii de aceeași mărime către cele mai importante cercuri de sprijin și, în schimb, susținerea acordată regimului slăbește.

În ultimele luni, sondajele de la Levada Center arată că rușii evaluează din ce în ce mai negativ atât situația lor financiară cât și situația economică a națiunii. Preocupat de sustenabilitatea pe termen lung a bugetului, Kremlinul a anunțat recent creșterea taxei pe valoarea adăugată (TVA) și a vârstei de pensionare.

Creșterea vârstei de pensionare dăunează populației care face parte dintr-o clientelă cheie pentru Putin: persoanele aproape de vârsta de pensionare, unul dintre cele mai conservatoare grupuri sociale din Rusia. Anunțarea creșterii vârstei de pensionare a dus deja la proteste sociale și la o scădere dramatică a ratingului de aprobare al lui Putin, prima astfel de scădere după ce Rusia a invadat și anexat Crimeea.

3. Elitele se luptă între ele pentru o parte dintr-o plăcintă mai mică

În plus, sancțiunile au intensificat lupta elitelor pentru favorurile și recompensele materiale oferite de stat. În regimuri precum cel al Rusiei, elitele nu se fragmentează datorită disensiunilor ideologice; ele se poziționează din rațiuni pragmatice în lupte pentru acapararea de avantaje materiale. Lupta dintre ele devine mai probabilă atunci când avantajele și favorurile distribuite de la centru se împuținează.

În acest caz, linia de fractură se află între elitele rusești care profită de banii occidentali și cele care fac bani pe plan intern. Cei care sunt afectați în mod deosebit de sancțiunile care le limitează capacitatea de a face bani peste hotare sunt din ce în ce mai nemulțumiți de politicile Kremlinului și fac lobby pentru a determina Kremlinul să-și îmbunătățească relația cu Occidentul și pentru ca Occidentul să ridice sancțiunile.

Dar elitele care fac bani pe plan intern utilizează sancțiunile ca pretext pentru a face lobby pentru mai multe proiecte interne și contracte sponsorizate de stat, ca o modalitate de plată pentru loialitatea lor. Ele cer și contra-sancțiuni la adresa Occidentului, ceea ce le-ar facilita câștiguri și mai mari acasă. Retorica anti-occidentală din Rusia devine ea însăși un instrument de lobby. Unele elite își justifică proiectele printr-o retorică „patriotică” – adică anti-occidentală – pentru a stimula politici de la centru care să le fie favorabile din punct de vedere economic.

Pe măsură ce elitele se luptă pentru accesul la pradă, ele au început să se lupte și între ele. De exemplu, începând cu 2014, șefii regionali ai serviciului federal de penitenciare și ai Ministerului Afacerilor Interne – care în prealabil erau considerați de neatins – au fost arestați pentru cercetări. Începând cu anul 2016, șefi departamentali ai Comitetului de Investigație al Rusiei au fost și ei arestați pentru cercetări.

Acest lucru sugerează că diferite părți ale forțelor de securitate încearcă să-și aresteze concurenții, într-o luptă pentru pradă.

Este posibil ca această luptă dintre elitele cu surse de venituri interne și externe să genereze o scădere generală a numărului de persoane care au acces la aparatul central și la resursele materiale aferente. Cercetările lui Michael Bratton și Nicolas Van de Walle sugerează că, în cele din urmă, elitele foțate în afara sistemului de patronaj s-ar putea alătura opoziției față de regimul actual.

4. Cu mai puține acadele de distribuit, se folosesc mai multe constrângeri

Plăcinta restrânsă contribuie la creșterea represiunii. Fără resurse pentru a coopta toate elitele, regimul trebuie să-i amenințe și să-i reprime pe cei a căror loialitate ar putea ceda. De exemplu, numărul de detenții ale membrilor elitelor regionale și municipale a crescut de trei ori în 2013 față de 2012; de atunci, regimul a efectuat aproximativ 600 de astfel de arestări în fiecare an.

Deoarece represiunea regimului rusesc crește în paralel cu nemulțumirea elitelor, această nemulțumire s-ar putea revărsa în viitor.

Kremlinul își schimbă abordarea

Iată efectul sancțiunilor: în lipsa prăzii de redistribuit, Kremlinul este nevoit să adopte măsuri sociale nepopulare și trebuie să constrângă elitele prin forță, pentru a se asigura de loialitatea lor. Aceasta subminează stabilitatea regimului.

Acesta este motivul pentru care, după runda de sancțiuni din 6 aprilie, observatorii au detectat o schimbare bruscă a vocabularului folosit de oficialii de la Kremlin. În trecut, oficialii ruși au susținut că sancțiunile nu i-au deranjat prea mult. Dar, în aprilie, oficialii ruși au încetat să atace Occidentul, încercând o abordare nouă și mai blândă. Au început chiar să descrie sancțiunile ca fiind „dăunătoare pentru toată lumea”, exprimându-și speranțele că vor fi eliminate treptat. Acest lucru sugerează că la Kremlin se înțelege faptul că sancțiunile compromit sistemul de redistribuire de favoruri din Rusia, ceea ce face dificilă susținerea unui astfel de sistem. S-ar putea ca în curând să vedem disponibilitatea Kremlinului de a adopta o poziție mai cooperantă în privința unor probleme de politică externă.

Maria Snegovaya

PRELUAT DIN   Washington Post