“În timp ce Moscova ducea război în Georgia în toamna anului 2008, elitele politice și de afaceri germane s-au adunat în somptuoasa ambasadă a Rusiei din capitala țării pentru un bal fastuos cu caviar, șampanie și cântece”, scrie Politico joi. Articolul discută sentimentul de simpatie pentru Rusia în rândul germanilor, care a făcut posibilă intrarea lui Putin în Ucraina. “Adevărul este că germanilor le place să facă afaceri cu Rusia. După cum a remarcat CEO-ul BASF la balul din 2008, „Rusia bogată în energie” și „Germania bogată în tehnologie” sunt o pereche bună.”

Cum Germania i-a deschis lui Putin calea în Ucraina

Berlinul i-a tot oferit președintelui rus prezumția de nevinovăție până a fost prea târziu.

În timp ce Moscova ducea război în Georgia în toamna anului 2008, elitele politice și de afaceri germane s-au adunat în somptuoasa ambasadă a Rusiei din capitala țării pentru un bal fastuos cu caviar, șampanie și cântece.

„Rusia nu se teme de Berlin”, a povestit atunci un vizitator. „Rusia este printre prieteni.”

Pentru Germania, petrecerea nu s-a oprit niciodată.

De la invadarea Georgiei până la anexarea Crimeei, doborârea MH-17 și otrăvirea lui Alexei Navalnîi, Germania a găsit întotdeauna o cale de a-și ierta prietenul din est. Așa cum directorul executiv al BASF de atunci, Eggert Voscherau, le-a spus petrecăreților entuziaști în 2008, pacea nu poate fi obținută „prin excludere”.

Sentimentul – politica neoficială a Germaniei în raport cu Rusia de atunci încoace – a ajutat la deschiderea drumului lui Vladimir Putin în Ucraina, precipitând ceea ce mulți se tem că ar putea fi prăbușirea arhitecturii de securitate a Europei de după Războiul Rece.

După ce Putin a semnat decretele care declarau independența regiunilor separatiste Donețk și Lugansk de Ucraina și a trimis mai multe trupe acolo, Germania a anunțat că nu va acorda conductei Nord Stream 2 o licență de operare. Dar a fost prea puțin, prea târziu.
Sunt mulți părinți ai dezastrului care se desfășoară în Ucraina. Statele Unite au refuzat ani de zile să creadă că Putin este într-atât de periculos pe cât s-a dovedit a fi. Regatul Unit a fost mai interesat să atragă bogăția oligarhilor decât să se întrebe în privința provenienței acesteia.

Dar puteți fi siguri: nicio țară nu a făcut mai mult pentru a bagateliza și a ierta greșelile Rusiei decât Germania.

În mitologia populară, o atare loialitate (ca multe altele în Germania modernă) este amestecată cu vinovăția ei de război. Dacă acesta ar fi cu adevărat motivul, Germania ar avea o datorie și mai mare față de Ucraina și Belarus, țări care au pierdut chiar mai mulți din oamenii lor în război în mâinile germanilor, dar care abia dacă apar în cultura comemorativă a țării.

Adevărul este că germanilor le place să facă afaceri cu Rusia. După cum a remarcat CEO-ul BASF la balul din 2008, „Rusia bogată în energie” și „Germania bogată în tehnologie” sunt o pereche bună. Pe lângă fostul cancelar Gerhard Schröder, afacerea a atras o gamă largă de elite germane, de la legenda fotbalului Franz Beckenbauer la lideri de stat până la directorul executiv al Porsche.

De ce să lași o mică incursiune sau două să strice petrecerea?

Contractorii germani de apărare cu siguranță nu au văzut prea multe motive să o facă.

Pentru Putin, marea lecție primită în Georgia a fost că armata Rusiei nu era atât de capabilă pe cât credea el, așa că s-a apucat să o modernizeze cu – ați ghicit – ajutorul Germaniei. Un proiect deosebit de controversat a implicat vânzarea de sisteme de simulare de luptă pentru 100 de milioane de euro. Sub presiunea aliaților, guvernul german a anulat în cele din urmă acordul – după ce 95% din echipament fusese deja livrat.

Chiar și după ce Putin a anexat Crimeea și a declanșat războiul în estul Ucrainei, Berlinul a refuzat să se alăture SUA în a sancționa Moscova, fiind de acord să o facă numai după ce aproape 300 de inocenți au fost uciși în urma doborârii MH-17.

Ulterior, Germania a continuat să-i ofere lui Putin prezumția de nevinovăție, în ciuda repetatelor avertizări – precum rolul Rusiei în distrugerea Siriei sau uciderea unui lider rebel cecen în plină zi în centrul Berlinului – care arătau că nu se poate avea încredere în el.

Decizia de săptămâna aceasta a lui Putin de a da peste cap așa-numitele protocoale de la Minsk, proiectele în ce privește terminarea războiului din estul Ucrainei, negociate în mare parte de Germania, ar trebui să elimine complet ideile că ar fi luat foarte în serios vreodată apelurile Berlinului la „dialog” (repetate ca o mantră de ani de zile de fostul cancelar Angela Merkel și de ministrul ei de externe Frank-Walter Steinmeier, care a devenit între timp președinte).

Doar trăgea de timp.

Cu prețul petrolului ridicat, visteria Rusiei plină și cu armata la apogeul capacităților sale, Putin este perfect pregătit să invadeze Ucraina și să-și realizeze scopul mai mare de a se asigura că țara nu se îndreaptă mai departe spre lumea occidentală.

Mulți germani, pe de altă parte, văd însă un alt vinovat în spatele crizei din Ucraina: NATO. Mitul potrivit căruia Washingtonul a promis Rusiei că nu va extinde NATO spre est este considerat un adevăr incontestabil în multe zone ale Germaniei. Acest lucru se explică în mare parte prin faptul că oamenilor li se spune în mod regulat acest lucru la televiziunea publică germană.

Ca element al echilibrului fals pe care media germană tinde să-l creeze când vine vorba de Rusia, membrii Stângii, partid născut din fostul Partid Comunist din Germania de Est, sunt adesea invitați la programe de știri și talk-show-uri despre Ucraina. (Nu contează că partidul a câștigat mai puțin de 5% la ultimele alegeri din Germania.)

„NATO s-a extins, nu Rusia”, a declarat săptămâna trecută Sevim Dağdelen, un membru de frunte al Stângii în audiență primetime.

Sahra Wagenknecht, unul dintre cei mai proeminenți membri ai Stângii, a participat câteva zile mai târziu la un program popular de duminică, unde a acuzat America că încearcă să „provoace” o invazie cu o retorică „agresivă”.

Deși ar putea fi ușor pentru un observator cu discernământ să respingă asemenea idei ca fiind absurde, repetarea lor constantă către un public de milioane a ajutat Rusia să creeze o falie în opinia publică germană, una pe care Putin a folosit-o pentru a finaliza Nord Stream 2 și a semăna îndoieli cu privire la alianța țării cu SUA.

Mai mult de jumătate dintre germani nu doresc ca Ucraina să se alăture NATO prea curând, de exemplu. Și chiar luna trecută, două treimi dintre germani au susținut punerea în funcțiune a Nord Stream 2.

Unul dintre principalii responsabili pentru crearea acestei pane este Sigmar Gabriel, fost lider al social-democraților, care a ocupat și funcția de ministru al economiei și de externe în cabinetul lui Merkel.

„Am susținut Nord Stream pentru că am crezut în ideea că proiectele economice poartă un dividend de pace”, a declarat Gabriel la radioul german într-un interviu de miercuri. „Întrebarea pentru mine și pentru Merkel este dacă am fost prea optimiști.”

Putin pare să fi oferit răspunsul la această întrebare odată pentru totdeauna. O altă întrebare este dacă Germania își va abandona poziția generoasă față de Rusia.
Marți, aproximativ 600 de oameni s-au adunat în fața Ambasadei Rusiei de la Berlin pentru a protesta împotriva celei mai recente invazii a Ucrainei de către Kremlin.

Nici Gabriel, care a participat la balul din 2008, nici vreunul dintre ceilalți invitați la petrecere, de altfel, nu au fost nicăieri de văzut.