Introducere

Acum patruzeci de ani, o problemă serioasă pe termen lung cu care se confrunta Moscova a fost populația musulmană în creștere rapidă a URSS. S-a speculat atunci că rata ridicată a natalității musulmane din Uniunea Sovietică o va transforma într-o țară majoritar musulmană până la mijlocul secolului XXI. Este o ironie bizară și mai mult decât o întorsătură curioasă a destinului că NATO se confruntă astăzi cu aceeași problemă.

Forțele armate ruse au intrat oficial în Siria la 30 septembrie 2015. Era deja în curs de desfășurare o invazie masivă de „refugiați” musulmani a Europei, întinsă în primăvara și vara acelui an. Această flux de migranți a avut loc fără o schimbare dramatică în criza siriană. Potrivit unui raport al jurnalistului de investigație Witold Gadowski, publicat la mijlocul lunii septembrie 2015, oamenii care se revărsau atunci în inima Europei includeau mai mult decât refugiați și, posibil, includeau și infiltrați teroriști ISIS.[1]

Gadowski a fost un cunoscut reporter de război, regizor de film documentar și câștigător al mai multor premii de jurnalism în Polonia și în străinătate. El a mers în Siria în 2015 și a descoperit că pe teritoriul controlat de Statul Islamic (ISIS), nu exista nicio șansă ca nimeni să părăsească teritoriul controlat de ISIS fără permisiune. După cum a explicat el, pedeapsa pentru încercarea de a evada era crucificarea.[2]

În opinia lui Gadowski, potopul de refugiați fusese declanșat de deciziile luate la Moscova și, poate, la Teheran. De fapt, uciderea în masă a civililor sirieni a fost un proiect în curs de desfășurare al dictatorului sirian susținut de ruși, Bashar al-Assad – ale cărui trupe ucideau de șapte ori mai mulți civili decât ISIS.[3] Odată ce bombardierele rusești au sosit, și mai mulți civili au fost loviți.[4]

Deosebit de important, și contrar declarațiilor publice, era că tehnicienii ruși și chinezi erau ocupați să ajute ISIS să-și mențină platformele petroliere și rafinăriile capturate, în timp ce ofițerii militari irakieni instruiți de ruși (în trecut, parte din armata lui Saddam Hussein) conduceau forțele ISIS împotriva guvernului de la Bagdad (guvern care înființase un cartier general de informații comun cu Iran și Rusia).[5] Din aceasta și alte dovezi reiese că Rusia a jucat un joc dublu în Orientul Mijlociu.

Folosind infrastructura petrolieră irakiană, bazându-se pe suportul tehnic clandestin al Rusiei, ISIS a câștigat 800 de milioane de dolari în venituri anuale prin „vânzarea a peste 60.000 de barili de petrol pe zi”. Dar aceasta nu a fost singura sursă de venit a Statului Islamic. Potrivit lui Gadowski:

… Statul Islamic face comerț cu opere de artă și artefacte arheologice. Nu este adevărat că monumentele culturii antice sunt distruse. Sunt vândute și aduc un venit mare. În 90 la sută din cazuri, acest lucru se întâmplă prin intermediul mafiei ruse. Activitățile Statului Islamic…[au produs un] val de refugiați care aduc profit mafiilor ruse, turce și albaneze.[6]

În această chestiune, mafia rusă nu este pur și simplu mafia rusă, și același lucru se poate spune despre organizațiile mafiote care au apărut în „fosta” lume comunistă. După cum a remarcat Brian Whitmore de la Radio Free Europe/Radio Liberty, „crima organizată este acum un element major al politicii ruse.”[7] Potrivit lui Gadowski, jocul Rusiei este de a da „șahmat Europei și, într-o măsură mai mică, Statele Unite.” Public, Rusia pretinde că luptă împotriva ISIS. În realitate, Rusia ajută ISIS. Esențial pentru plan, sirienii generau refugiați prin terorizarea civililor din Siria. După cum s-a menționat mai sus, Gadowski credea că o unitate secretă teroristă a Statului Islamic (AMNI) plasează ucigași fanatici printre refugiați. În acest fel, o vastă rețea de atacatori sinucigași și ucigași a intrat în Europa.[8]

După sosirea în Siria, unitățile aeriene ruse au lansat raiduri de bombardament împotriva civililor sirieni, adăugând fluxului de refugiați de la sfârșitul verii. Desigur, criza refugiaților era în curs de desfășurare înainte de sosirea rușilor. A atins apogeul mai devreme. Ceea ce a demonstrat bombardamentul, însă, a fost intenția strategică a Rusiei. Sirienii și rușii urmau o cale prestabilită. Bombardierele au fost cireașa de pe un tort deja copt. Cu mult înainte de sosirea bombardierelor rusești, Siria a folosit alte mijloace de presiune, inclusiv utilizarea armelor chimice. Refugiații (și teroriștii) au inundat de mult în Turcia vecină. În primăvara și vara lui 2015, cifrele au devenit din ce în ce mai mari. O parte semnificativă a acestor mase s-a mutat în Europa. Această monografie va prezenta dovezi și argumente că Rusia și aliații ei (Siria și Iran) au pus în mișcare acest proces ca parte a unui proiect strategic mai amplu. Autorii cred că Moscova nu acționează la întâmplare. Mai degrabă, mișcările sale sunt atent gândite în avans. Strategia aplicată este complexă, obiectivele ei mascate prin dezinformare și subterfugiu, extorcare și șantaj, crimă organizată și operațiuni teroriste cu pavilion fals.

Primăvara Arabă

Când au început să izbucnească rebeliunile în Orientul Mijlociu în urmă cu câțiva ani, fostul șef al informațiilor românești, Ion Mihai Pacepa, s-a întrebat de ce primele rebeliuni din serie au avut loc „doar în țările islamice care sunt pro-americane”. El a întrebat de ce rebelii ardeau steaguri americane. El a considerat suspect faptul că Statele Unite nu au avut niciun avertisment în avans cu privire la demonstrațiile în masă care au măturat lumea arabă din Maroc până în Golful Persic. Pacepa a remarcat că „în prima zi a revoltei de la Cairo”, manifestanții „purtau steaguri care afișau secera și ciocanul”. El a numit aceasta „o greșeală cauzată de excesul de zel…”[9]

Rebeliunea care a început la 17 decembrie 2010 în Tunisia și s-a răspândit în lumea arabă a fost o încercare de a îndepărta regimurile arabe „moderate”. Nu a fost o revoluție pentru libertate sau democrație. După cum a scris Richard Miniter într-un articol Forbes din 2011, „Practic fiecare element al narațiunii media [despre Primăvara Arabă]… este greșit sau înșelător”. Rebeliunea nu a fost o reacție spontană la dictaturile locale. Potrivit lui Miniter, șeful serviciilor de informații egiptene l-a avertizat pe generalul David Petraeus în 2010 că Iranul – un stat aliat apropiat și client al Moscovei – se pregătește „să doboare regimul [Egiptean] Mubarak”.[10]

Oficialii serviciilor de informații i-au spus lui Miniter că „agenții iranieni sunt în spatele demonstrațiilor de stradă și a atacurilor violente asupra clădirilor guvernamentale.”[11] Activitatea revoluționară a Iranului în întreaga regiune nu a fost însă doar iraniană. Această activitate era legată de Rusia și de sprijinul din trecut al Rusiei pentru cauza comunistă. Potrivit unui specialist iranian, liderul suprem al Iranului, Ali Khamenei, a fost educat la Moscova și ar putea fi un instrument de informații rusesc. Mai rău încă, alți lideri de top din Iran au fost educați și în Rusia, având legături actuale cu Moscova.[12]

Într-un articol publicat recent de Institutul Katehon[13] din Rusia, B. Ozerov a explicat că guvernul sovietic din 1918 „a fost ghidat de înțelegerea islamului ca o ideologie apropiată de doctrina comunistă”. La urma urmei, islamul a favorizat idealurile de egalitate, justiție socială și redistribuire a bogăției. Potrivit lui Ozerov, planul inițial al Moscovei în regiune era „de a transforma islamul într-o ediție estică a comunismului…”.[14]

Într-un interviu din 4 iulie 1925 cu Tokyo Nichi Nichi Shimbun, dictatorul sovietic Iosif Stalin a fost întrebat dacă credea că tulburările revoluționare din China, India, Persia și Egipt ar trebui să măture puterile occidentale. „Da, cred”, a spus liderul comunist, care a adăugat că Occidentul va fi „atacat din două părți – atât din ​​spate, cât și din față”.

Perspectivele lui V. Kalashnikov și A. Illarionov

În iunie 2013, JR Nyquist a intervievat un ofițer KGB nemulțumit din Rusia, pe nume Viktor Kalașnikov. Referitor la Siria, fostul locotenent colonel KGB a spus: „Totul este despre lupta împotriva Statelor Unite. Toți aliații sunt măsurați în funcție de antiamericanismul lor. Dacă sunt antiamericani, sunt prietenii noștri.” Kalașnikov s-a referit apoi la desfășurarea de „armate teroriste”. Armatele compuse din terorişti, a spus Kalashnikov, erau mai bune decât armatele de tancuri sovietice de modă veche. Erau mai flexibile și mai ieftine decât tancurile. „Șeful statului rus a avertizat Occidentul în mod public că… livrările de arme către opoziția din Siria ar putea duce la atacuri teroriste împotriva Europei. Acesta este un causus belli clar – o adevărată amenințare teroristă”, a spus Kalashnikov.[15] Când Nyquist a avansat ideea că Războiul Rece s-a terminat, Kalașnikov a râs. Acesta este încă un subiect, a spus el. „Dar trebuie să ne întrebăm ce s-a întâmplat cu Uniunea Sovietică în 1991. A fost demontată de dragul reorganizării și de dragul puterii ruse”. Generalii sovietici nu erau mulțumiți de situația strategică. Marile armate de tancuri ale Uniunii Sovietice au fost, în cuvintele lui Kalașnikov, „un activ în declin, mai ales după 1983”.[16]

Strategia de bază, a explicat el, „a fost despărțirea Europei de America”. În anii 1980 acest lucru a fost încercat cu amenințarea războiului. Dar acum, în circumstanțele actuale, ar trebui concepută o metodă diferită. „Ceea ce s-a întâmplat pe 11 septembrie a fost doar un prevestitor al lucrurilor care vor urma”, a spus el.

În prima partea a interviului cu Kalașnikov, intitulată „Alianța islamistă a Rusiei, planuri de distrugere a NATO”, fostul locotenent colonel al KGB, care fusese instruit ca strateg, a încercat să atragă atenția intervievatorului asupra sprijinului Rusiei pentru partidele anti-imigranți din Europa. Aici Kalașnikov s-a referit la islam ca pe o armă rusească în distrugerea NATO. Realizând că intervievatorul era perplex, Kalashnikov a spus: „Lasă-mă să vorbesc despre [neofasciștii] din Ungaria. Sunt pro-Putin. Sunt naționaliști și, desigur, sunt absolut antisemiți și antiamericani.”[17]

Ce legătură au avut partidele anti-imigranți cu „armatele teroriste” din Orientul Mijlociu? Ce legătură a avut cu despărțirea Americii de Europa? Iată o întrebare care necesita o analiză atentă. Pentru a răspunde la această întrebare, s-ar putea imagina cum ar fi prosperat NATO dacă Hillary Clinton și Marine Le Pen și-ar fi câștigat alegerile respective. Dacă Europa ar urma Franța? Ar rămâne americanii corecti din punct de vedere politic aliați cu noua Europă? „Ce aș sugera”, a spus Kalașnikov,

este că experții voștri antitero să îl citească pe Vladimir Lenin, care a furnizat manualul pentru teroriști. Cum ar trebui să înființeze unitățile de luptă; cine va fi ucis primul și al doilea; ce strategie și tactici să adopte. Lenin a dezvoltat o teorie completă pentru utilizarea terorismului pentru a prelua puterea și a guverna un stat imens. Acesta a fost începutul strategiei sovietice, al statului și al guvernării, precum și al politicii internaționale.[18]

La mai bine de un an de la declarațiile curioase ale lui Kalașnikov, un fost consilier economic de la Kremlin, pe nume Andrei Illarionov, a făcut o declarație și mai curioasă. Într-un interviu televizat din decembrie 2014, Illarionov a remarcat că Europa a atins cel mai scăzut nivel de pregătire pentru apărare. El a mai menționat că Rusia amenință în mod deschis Occidentul cu război nuclear. Ilarionov a făcut apoi o predicție uluitoare, adăugând că „națiunile europene nu vor fi foarte surprinse, să zicem, dacă în primăvara anului viitor, 2015, va exista un fel de mișcare politică masivă – să spunem un fel de „primăvară islamică.”[19]

Fiind el însuși rus, după ce a lucrat la Kremlin, pare evident că Illarionov a avut acces la surse de nivel înalt. „Primăvara islamică”, a spus el, nu va avea loc în Orientul Mijlociu, „ci în Europa”. El a menționat efecte destabilizatoare asupra „anumitor țări europene” în care criza „ar consuma energia și atenția liderilor europeni într-un moment în care domnul Putin ar încerca să-și îndeplinească proiectul neo-imperial…”.[20]

Illarionov a fost destul de precis când a spus că viitoarea „primăvară islamică” din Europa va implica „mișcări și activități… în țările europene înseși”. Întrebat dacă acest lucru ar putea fi declanșat de Rusia, Ilarionov a spus: „Avertizez doar… când ar trebui să se întâmple… societățile europene nu ar trebui să fie [prea] șocate și surprinse”.

Predicția lui Illarionov duce mai departe sugestia că Moscova a instigat criza migranților. Căci cum altfel ar fi putut Ilarionov să știe despre o „primăvară islamică” care implică „mișcări și activități… în Europa”? Predicția lui a fost o lovitură directă puțin probabilă. A ști ceva dinainte înseamnă a ști că ceva este planificat. Ilarionov a prezis clar cel mai important eveniment al anului următor. El a mai sugerat că acest eveniment a fost planificat pentru a distrage atenția Occidentului de la agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Și această predicție se potrivește perfect cu analiza locotenentului-colonel Viktor Kalașnikov, un rezident al Moscovei, care a avertizat că Rusia va desfășura „armate teroriste” în 2013. Adevărul este că oamenii din Moscova știau ce urmează. Și de ce nu ar face-o? Este nevoie de resurse enorme și de planificare reală pentru a muta milioane de oameni din Orientul Mijlociu în inima Europei. Mulți indivizi conectați la KGB trebuiau să știe din timp, chiar și doar pentru a configura sistemul de transport necesar.

Perspectivele unui general român

Cei care au trăit sub regimurile comuniste, care au fost educați ca strategi sub ei, sunt într-o poziție mai bună de a evalua în mod corespunzător evenimentele recente decât omologii lor vest-europeni. În timpul unei discuții televizate Adevarul Live din august 2015, generalul de armată în retragere Constantin Degeratu s-a referit la criza refugiaților europeni drept un „război hibrid” de agresiune, dus din Orientul Mijlociu de Rusia. La suprafață, criza refugiaților „a acoperit complet problema agresiunii ruse împotriva Ucrainei”, a menționat Degeratu. Apoi a declarat că întreaga operațiune pentru refugiați a fost „bine organizată”. Generalul a adăugat: „Uitați-vă la oamenii care vin. Sunt mai bine îmbrăcați și mai bine hrăniți decât 10 până la 15 la sută din populația României. Aceasta este o invazie planificată, nu are o cauză directă în Orientul Mijlociu…”. Apoi a subliniat dificultățile logistice implicate în mutarea a milioane de oameni pe sute sau mii de mile. „Dacă cineva trebuie să vină din Afganistan cu un cărucior la granița cu Macedonia, aceasta necesită logistică.”[21]

Ca pentru a clarifica punctul de mai devreme al lui Kalașnikov despre Ungaria, Degeratu a arătat o anomalie curioasă. „Se spune că această creștere de trei ori a numărului de refugiați față de numărul din vara trecută ia pe toată lumea prin surprindere. Dar [acest lucru] s-a întâmplat la o săptămână după ce Ungaria a finalizat construirea unui gard [de graniță mare]. Nu vi se pare interesant că mai întâi s-a construit gardul și apoi a început această migrație, în acea zonă anume?”[22]

În program a fost și generalul de armată în retragere Alexandru Grumaz. El a fost de acord că migrația a fost „bine susținută”. El a adăugat că Turcia are, de asemenea, un interes să-i împingă pe refugiați, spre Europa. A fost, a spus Grumaz, o criză a instituțiilor europene. Degeratu a adăugat că problema invaziei refugiaților nu a putut fi rezolvată. De ce? „Pentru că este gestionată de Rusia și, prin urmare, nu este menită să fie rezolvată, ci să fie menținută.” Generalul a spus apoi: „Interesul Rusiei este să mențină această criză”.

„Este clar”, a spus Degeratu, „că dacă Uniunea Europeană nu vrea să trăiască coșmarul… care spune că în anii 2030-2040 mai mult de 60% din populația activă a UE va fi musulmană… atunci țările europene ar trebui să decidă dacă vor să supraviețuiască sau nu ca civilizație.” Potrivit evaluării strategice a lui Degeratu, „Trebuie să înțelegem că suntem ținta unui război și îl putem numi hibrid, sau un război asimetric, dar acest val de migranți este o consecință a acestuia”. El a rezumat apoi costul periculos al migranților pentru Europa, menționând, „costul pentru fiecare dintre acești oameni este de trei ori mai mare decât pensia minimă de pensionare din România!”[23] Cu siguranță, a spus Degeratu, „Atitudinea politică [în Europa] cu privire la această situație trebuie să se schimbe. Până acum, a fost politică pe timp de pace. Acum suntem ținta unei agresiuni. Controlul la frontieră este absolut obligatoriu.”

Potrivit prof. Przemysław Żurawskivel Grajewski, care a fost rugat de dr. Cernea să comenteze evaluările generalului Degeratu, „Opiniile generalului Degeratu sunt pe deplin justificate și aș subscrie [la] fiecare dintre declarațiile sale…”. Prof. Żurawski este unul dintre cei mai buni analiști politici ai Poloniei. Predă științe sociale la Universitatea din Łódz și la Școala Națională de Administrație Publică, lucrând în Consiliul Național pentru Dezvoltare, un consiliu consultativ al președintelui Andrzej Duda. El este, de asemenea, consilier al actualului ministru polonez al afacerilor externe, Jacek Czaputowicz. Potrivit prof. Żurawski, rușii nu sunt răspunzători pentru toți refugiații care au inundat în Europa, dar este sigur că „au făcut tot posibilul pentru a amplifica [problema] … pentru a deruta scena politică din țările europene … cât pot de mult. Rusia este principalul aliat al lui Assad și Iran…”. Acești aliați ai Rusiei, a spus el, au maximizat „amploarea refugiaților”. Prof. Żurawski a subliniat, de asemenea, „FSB-ul semi-criminal/mafiile locale și structurile hibride din Bosnia și Herțegovina”. Acestea au jucat, de asemenea, un rol în mutarea refugiaților prin Balcani în inima Europei. „Concluzia este”, a spus el, „că Rusia a avut instrumente pentru a maximiza necazurile” în ciuda incapacității Europei de a găsi „o armă fumegândă”.[24]

Prof. Żurawski a mai remarcat că, „Partidele anti-imigranți din Occident sunt de obicei pro-ruse (adică, Frontul Național și AfD); așa că adâncirea crizei îi ajută pe adepții Rusiei din Occident”. Acest punct nu trebuie trecut cu vederea. (Kalașnikov a făcut aluzie la acest factor cu referire la Ungaria cu mai mult de un an înainte de începerea crizei refugiaților.) Aici manipularea dreptei europene ocupă locul central. Moscova are toate motivele să creadă că partidele europene anti-imigranți vor câștiga tracțiune politică pe măsură ce criza refugiaților se va intensifica. Moscova are, așadar, motive să investească în dreapta europeană. Simultan, Moscova își folosește și agenții din stânga europeană. Acești agenți intensifică criza prin politici „corecte din punct de vedere politic”. Pe măsură ce stânga conduce criza înainte, opoziția de dreapta crește și caută aliați pregătiți – și este condusă în brațele deschise ale Moscovei.

Este posibil ca acest proces să fi reușit deja în Ungaria, unde premierul Viktor Orban s-a orientat spre Moscova.[25] Șeful Statului Major General al Ungariei, generalul Tibor Benkő, spune că Ungaria nu trebuie să cumpere echipamente exclusiv din țările NATO. Rusia modernizează în prezent elicopterele Mi-24 și Mi-17 maghiare pentru 64 de milioane de dolari.[26] Poate și mai alarmantă este toleranța prim-ministrului Orban cu privire la infiltrarea rusă în dreapta maghiară. Foștii anticomuniști maghiari îl sărbătoresc acum pe cosmonautul sovietic Iuri Gagarin, ținându-se de braț cu oficialii ruși. Potrivit autorilor Péter Krekó și Lóránt Győri, Rusia a investit capital politic în „grupuri de ură din Europa Centrală”, cu legături financiare „și cu organizațiile violente din Europa Centrală și de Est….”[27] Aceasta este o strategie conștientă:

În setul de instrumente de la Moscova de măsuri active și război hibrid, granițele dintre instrumentele violente și nonviolente sunt din ce în ce mai neclare. Și acest proces este bidirecțional: nu numai că informațiile pot fi armate; organizațiile violente pot fi folosite ca instrumente soft-power. Kremlinul este foarte eficient în infiltrarea partidelor marginale și organizațiilor paramilitare din Europa Centrală. Sunt ușor de cumpărat sau controlat, deoarece aceste grupuri extremiste tind să fie mici și ușor de manipulat.[28]

Care este valoarea strategică finală a infiltrării și manipulării partidelor marginale și a grupurilor paramilitare? Ținând cont de această întrebare, când ne uităm la haosul actual din Orientul Mijlociu, sprijinul din trecut al Rusiei pentru organizațiile teroriste de orice fel nu este un mister.

Fostul ministru român al Comunicațiilor și Informației[29] Marius Bostan, a fost întrebat de dr. Cernea dacă este de acord cu afirmațiile generalului Degeratu. Bostan a răspuns:

Din perspectiva propriei mele experiențe în serviciul public și politică, sunt de acord cu opinia generalului Degeratu conform căreia este probabil ca Rusia să fi fost implicată în criza migranților și… ar trebui privită ca o operațiune de război hibridă împotriva Occidentului.

Bostan a subliniat că „o componentă foarte importantă a războiului hibrid este dimensiunea culturală”. Aici internetul joacă un rol cheie. Investiția rusă pe termen lung în „propaganda, dezinformare, modelarea opiniilor și comportamentului” nu poate fi subestimată.

O viziune pe termen scurt ar fi o greșeală. Potrivit lui Bostan,

Există ceva în strategia rusă care este greu de explicat aliaților noștri occidentali. Este faptul că Rusia acționează de obicei de ambele părți ale unui conflict (real sau fabricat). De exemplu, pe [Internet] observăm că propaganda rusă, dezinformarea sau activitatea de trolling pe forumuri și rețelele sociale poartă de obicei mesaje menite să creeze/amplifica conflicte între diferite grupuri etnice sau religioase – români versus maghiari, polonezi versus ucraineni, creștini versus evrei. etc. Și încurajează în același timp grupuri cu vederi opuse – tendințe anti-piață de extremă stângă [versus] libertariene, activism creștin conservator [versus] drepturi LGBT, multiculturalism cu granițe deschis [versus] mișcări anti-imigrație etc. Astfel, Rusia este capabilă să provoace conflicte și crize și să influențeze agenda publică a țărilor pe care le vizează pentru subversie.

Această ambivalență poate părea paradoxală pentru mințile occidentale, obișnuite cu o logică binară conform căreia ceva nu poate fi alb și negru în același timp. Ei bine, rușii nu sunt occidentali. În Est, alb-negru poate fi definit în multe moduri diferite. Mai mult, liderii ruși încă funcționează după o mentalitate modelată de dialectica marxistă, care spune că progresul rezultă din lupta constantă între elemente contrare.

Se pare că Occidentul abia acum descoperă că, de exemplu, trolii ruși de internet susțin simultan o anumită cauză și contrariul ei.[30]

Bostan a prezentat una dintre strategiile cheie ale Rusiei. El spune că acest tip de strategie este „dificil” de înțeles pentru Occident. Așa cum a exprimat Rudyard Kipling, „Estul este Est și Vestul este Vest și niciodată cei doi nu se vor întâlni”. La un moment dat în viitor, totuși, Occidentul trebuie să învețe să aprecieze „strategia foarfecei” a Rusiei – „că Rusia acționează de obicei de ambele părți ale unui… conflict”. Dacă există o lecție centrală de desprins din acest studiu, Bostan a subliniat-o.

În articolul lor al Consiliului Atlantic, „Din Rusia cu ură”, Péter Krekó și Lóránt Győri explică modul în care contrainformațiile poloneze „il investighează în prezent pe Mateusz Piskorski, liderul partidului de stânga polonez… precum și pe foști activiști ai Congresului polonez de extremă dreapta, Noua Dreaptă (KNP) sub acuzația de spionaj în numele Rusiei.”[31] Iată „strategia foarfecei” clasică rusă la lucru.

Dacă criza refugiaților face parte dintr-o strategie rusă a foarfecei, cum îi folosește Rusiei? În primul rând, tensiunile politice sunt intensificate între dreapta și stânga europeană; în al doilea rând, dreapta poate fi împinsă spre Moscova printr-o varietate de mecanisme; în al treilea rând, o slăbire generală a NATO se dezvoltă în cadrul unui scenariu de „dezbină și stăpânește”; în al patrulea rând, urmează în mod natural o demoralizare generală și o pierdere a credinței în instituțiile existente.

În interviul său pentru Epoch Times din noiembrie 2015, generalul Degeratu a arătat profunzimea acestei înțelegeri când a spus că „ar trebui să vedem cine profită” din criza refugiaților. „Ei bine”, a explicat el, rușii au profitat și au apărut multe fisuri în NATO. „Vedem cât de „unită” a fost Europa”, a adăugat Degeratu, sarcastic. „Unitate deplină! Au existat 50 de voci în „unitatea” noastră europeană.”[32]

Cei care au pus la cale exercițiul [a continuat Degeratu] au înțeles toate slăbiciunile noastre și le-au exploatat cum trebuie. Ce altceva au mai obținut? … mai vorbește cineva despre criza ucraineană? Nu. Mai sunt 1 milion – de fapt, 800.000 – de refugiați, din estul Ucrainei și Crimeea, majoritatea din Donbass. Opt sute de mii. Sunt 8.000 de morți. Aproximativ 2.000 de copii și femei însărcinate au murit în această criză. Aproape că nu i-am văzut pe ecranul (TV), nu au fost adunări, nu a fost nicio ședință a Parlamentului României… .[33]

Degeratu este extraordinar de perceptiv, iar alți experți sunt de acord cu evaluarea sa că Rusia poartă un război hibrid împotriva Europei. „Poate că unii dintre noi avem o gândire prea militară și punem întrebări care nu ar trebui puse”, a spus Degeratu.

Mărturia unui general sirian

Există o revelație uluitoare în fragmentul unui interviu din septembrie 2015 acordat lui Witold Gadowski de generalul de brigadă sirian Ahmad Aljjdeaa, un soldat cu treizeci de ani de experiență în armata siriană, care este și ministru adjunct al Apărării în guvernul sirian în… exil. Potrivit generalului Aljjdeaa, „Ofițerii ruși sunt prezenți în mod constant în ramurile armatei siriene care sprijină regimul lui Bashar Assad…”. Apoi a adăugat:

Rusia este interesată să existe confuzie în Siria. În Rusia există și patru centre de pregătire militară, în care sunt antrenați fanatici, care apoi umplu rândurile trupelor Statului Islamic (ISIS). Printre cei instruiți se numără și cecenii.[34]

Legat de aceasta, un alt titlu curios spune: „În retragerea din Irak, teroriștii ISIS și-au pierdut pașapoartele rusești.”[35] Faptele sunt raportate după cum urmează:

Armata irakiană, care la sfârșitul săptămânii trecute a ocupat clădirea universității deținută anterior de ISIS în orașul Mosul, a afișat ceea ce s-a găsit ca probe ca fiind acte de identitate ale teroriștilor Statului Islamic, care s-au dovedit a fi în mare parte ruși.[36] ]

Din nou, este un caz al „strategiei foarfecelor”. Moscova a perfecționat arta subtilă de a regiza războaie false și dezbinări fictive, folosind fronturi false alcătuite din „idioți utili”.[37] Desfășurarea de către Rusia a forțelor teroriste și contrateroriste în Siria și Irak nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Această procedură a fost folosită în timpul războiului sovietico-afgan din anii 1980 și din nou în timpul războaielor recente din Cecenia.[38]

În acest moment, poate fi util să ne uităm puțin la istorie. În iulie 2005, dezertorul rus KGB/FSB, Alexander Litvinenko, a declarat pentru ziarul polonez Rzeczpospolita că Ayman al-Zawahiri (pe atunci secundul comandant al Al-Qaida) a fost antrenat de FSB în Daghestan în 1997. Potrivit fostului ofițer de informații externe KGB, Konstantin Preobrazhensky , Litvinenko „a fost responsabil pentru asigurarea secretului sosirii lui al-Zawahiri în Rusia… în 1996-1997.”[39]

Dezertorul din serviciile secrete române, locotenentul general Ion Mihai Pacepa, a descris în cărțile sale folosirea de către Moscova a organizațiilor teroriste arabe în timpul Războiului Rece.[40] Știm că Rusia stă ferm în spatele regimului terorist islamic de la Teheran.

Cercetătorul Antero Leitzinger a explicat:

Terorismul modern s-a născut într-un an, 1967-68. Socialiștii internaționali (comunisti) au început moda în întreaga lume simultan, ceea ce ar trebui să ne facă suspicioși în privința rădăcinilor comune. Național-socialiștii [în regimurile arabiste] au urmat exemplul, transformând marxiştii de origine musulmană în islamişti de origine marxistă.[41]

Printre cei mai apropiați asociați ai lui Khomeini, se numărau mulți comuniști care își lăsaseră barbă. Mustafa Ali Chamran a studiat în California și Egipt înainte de a fonda o societate secretă șiită roșie. Elevii săi au inclus mai târziu ministrul de externe Ibrahim Yazdi, ministrul petrolului Mohammed Gharazi și coleg libanez la [UC] Berkeley…, Hussein Shaikh al-Islam, care a condus ocupația Ambasadei SUA la Teheran. Această ocupație, cu puțin timp înainte de invazia sovietică a Afganistanului, a concentrat radicalismul iranian în direcția antiamericanismului… Mohammed Beheshti, a cărui moarte în urma unui bombardament din 28 iunie 1981, a rămas un mister, locuia în Germania de Est. Primul tovarăș al lui Khomeini și ministrul de externe, Sadegh Ghotbzadeh a… [colaborat] cu succes cu noul regim. Atât Ghotbzadeh, cât și Chamran au primit pregătire teroristă palestiniană. Ca student în SUA, Ghotbzadeh fusese recrutat de GRU [sovietic].[42]

În ceea ce privește războiul sovieto-afgan, Leitzinger a explicat că informațiile militare sovietice (GRU) au dezvoltat capacități speciale până la sfârșitul anilor 1980, în special „cum să manipuleze islamiștii și să-i facă pe comuniști (din facțiunea Khalq) să își lase bărba și să se alăture dușmanilor lor declarați.” Potrivit lui Leitzinger, „Această strategie „Khalq” a oferit o alternativă de succes la „strategia Parcham”, mai ortodoxă, care se baza pe alianțe ideologice mai puțin nesfinte.”[43]

Leitzinger a susținut că serviciile secrete ruse „au câștigat o dobândit controlul strict asupra terorismului internațional și [în special] asupra islamismului” în anii 1990. Teroristul este, în esență, un tip special de agent provocator. Un analist occidental consideră că este dificil să vadă războiul afgan-sovietic sau primul și al doilea război cecen ca utilizând tehnici de provocare la scară largă. Fostul oficial CIA TH Bagley și dezertorul KGB Peter Deriabin au remarcat: „Provocarea sovietică… rămâne puțin înțeleasă în Occident. Oamenilor în siguranță într-un sistem democratic le poate fi dificil să conceapă că conducătorii ar folosi în mod sistematic astfel de tehnici ostile împotriva propriilor supuși.”[44]

Dacă războaiele Moscovei din Afganistan și Cecenia s-au construit în jurul provocărilor teroriste, iar obiectivul a fost radicalizarea și infiltrarea islamului și reorientarea islamului împotriva Occidentului, atunci războaiele din Afganistan și Cecenia apar într-o lumină mai inteligibilă. Uniunea Sovietică nu a invadat Afganistanul din motive convenționale sau pentru a obține controlul militar clasic.

Odată cu apariția crizei refugiaților în Europa, cu probabilitatea ca mii de teroriști să se stabilească într-o masă de refugiați musulmani protejați, cel mai mic semn de implicare a Rusiei – sau implicarea surogatilor islamiști ai Rusiei – ar trebui să inspire o undă de șoc de alarmă instituție de securitate din Europa. Având în vedere istoria infiltrării Islamului de către Moscova și dovezile tot mai mari ale jocului dublu al Rusiei, Kremlinul ar fi cel mai firesc suspect în orice studiu atent al crizei refugiaților. Concentrarea pe orice al aspect ar fi iresponsabilă.

După cum a raportat BBC, generalul american Philip Breedlove, comandantul superior al NATO în Europa, a declarat că Rusia și Siria „folosesc în mod deliberat migrația ca armă pentru a copleși structurile europene și a slăbi hotărârea Europei.” El a citat folosirea de către Rusia a bombelor butoi împotriva civililor sirieni. Care a fost scopul unor astfel de atacuri nediscriminatorii? Scopul a fost, a spus el, „a-i aduce pe drumul” spre Europa.[45]

Masele de oameni fără adăpost, care aderă la o religie străină, reprezintă o problemă pentru Europa. Terorismul este încă una. De când a început criza refugiaților, Europa a fost lovită de un val fără precedent de atacuri teroriste (ca să nu mai vorbim de violuri, atacuri cu cuțit și jafuri). Mai întâi au venit crimele de la Paris din noiembrie 2015, apoi atentatele de la Bruxelles din martie 2016, apoi atacul cu camionul de la Nisa și atacul la biserica din Normandia din iulie 2016. Apoi a urmat șirul de înjunghiuri islamice în toată Europa.[46]

Unele dintre sursele noastre (citate mai sus) au susținut că terorismul modern a fost introdus la musulmani de către blocul comunist în urmă cu jumătate de secol. Acest punct nu trebuie uitat atunci când evaluăm ciudata poveste de dragoste a stângii cu islamul. „De la bun început”, a spus fostul locotenent-colonel KGB Konstantin Preobrazhensky, „așa-numiții bolșevici, sau comuniști, i-au considerat pe musulmani drept rezerva [armata], ca resursă umană pentru revoluția mondială. Nu toți… oamenii știu că al doilea apel al lui Lenin, după Marea Revoluție Socialistă din Octombrie din 1917, a fost adresat muncitorilor musulmani…”. Preobrazhensky a continuat:

La acea vreme, islamul era religia celor oprimați… a oamenilor colonizați de Occident. După cum spunea Lenin pe vremea Internaționalei Comuniste, „Occidentul există în detrimentul Orientului”. Chiar și acum putem auzi astfel de concluzii, astfel de idei. Și de îndată ce a avut loc Revoluția Rusă, musulmanii ruși au susținut-o imediat, astfel încât s-au format organizațiile militare musulmane comuniste. Comuniștii musulmani detronau guvernele musulmane burgheze locale care au apărut în Imperiul Rus.[47]

Refugiații în Europa: o politică rusă

Adăugând la vocile celor care înțeleg strategia Rusiei, jurnalistul polonez Antoni Rybczynski a spus: „Criza migratorie din Europa este în mare parte o lucrare a politicii ruse…”. El a mai spus: „Deja… când nimeni nu se aștepta la raidurile rusești în Siria, Vladimir Putin a avertizat că Europa se va confrunta cu marile probleme asociate cu afluxul de imigranți”. În acest fel, Moscova l-a sprijinit pe Assad în timp ce submina
Europa.[48]

Un alt titlu pe Niezalezna.pl se referă la „Jocul diabolic al lui Putin, Exportarea imigranților musulmani în Europa”. Articolul începe: „Autoritățile norvegiene cred că invadarea țării lor de către refugiați este o provocare rusă.”[49]

În octombrie 2015, ministrul ceh al apărării, Martin Stropnicky, a sugerat că Rusia ar putea finanța transportul refugiaților în Europa. „Deși nu am o dovadă de 100 la sută a acestei informații”, a spus el, „nici nu o pot ignora.” [50] Având în vedere tot ceea ce știm, presupunerea lui este logică. Este rezonabil. De ce Rusia – care a înarmat teroriști islamici în toată Asia – nu ar înarma teroriștii islamici în Germania, Marea Britanie, Franța sau Suedia?

Potrivit unui membru al Ligii Naționale de Apărare a Estoniei, Ants Laaneots, „Scopul lui Putin este dezintegrarea Uniunii Europene și a NATO, dacă este posibil”. Rusia, a adăugat el, promovează „euroscepticismul”.[51] Mai probabil, strategia Rusiei include multe obiective subtile și indirecte. La fel ca în activitatea regretatului Mohammad Fahim în Afganistan, Rusia poate prelua o țară apărată de NATO prin munca unui criminal întreprinzător. Astfel, Rusia poate paraliza inima Afganistanului sau inima Europei într-un mod carebatjocorește de compasiunea europeană.

Președintele Consiliului Suprem al Lituaniei, Vytautas Landsbergis, a făcut o observație la 15 septembrie 2015 despre criza refugiaților aproape identică cu altele pe care le-am văzut:

Mă gândeam cine trebuie să profite și știu acum. În criza actuală, toată atenția se concentrează asupra Europei. Nimeni nu mai vorbește despre Ucraina, deși acolo sunt aproape 2 milioane de refugiați. Putin i-a alungat și nimeni nu le propune să meargă acolo unde viața este mai bună…[52]

Potrivit lui Landsbergis, actuala criză a migrației este o amenințare la adresa civilizației europene.

Europa a întâmpinat un mare pericol pentru propriul său sistem, chiar și pentru propria ei civilizație. Nemții au avut mai devreme iluzii, că vor reuși să integreze un milion de turci, că turcii vor deveni germani și nu va fi nicio problemă. Nu a mers. S-au creat ghetouri, un stat în stat, iar acestea sunt mari probleme….[53]

Deputatul ucrainean Anton Gerașcenko, vorbind la postul ucrainean TV News One , a declarat:

Criza migranților în Europa a apărut din cauza lui Putin. Războiul din Siria a început în 2011, dar migranții au inundat [Europa] ca un râu mare în primăvara lui 2015. Rusia a luat o decizie după ce Europa a impus sancțiuni economice Rusiei: „Să creăm probleme pentru ei”. Au creat o problemă: 1.000 de dolari au fost alocați [fiecăre] refugiat care va fi dus din Siria în Europa. Un milion de refugiați înseamnă un miliard de dolari. Acest lucru nu este nimic pentru Putin…[54]

Cu toate acestea, costul pentru Europa este mult mai mare de un miliard de dolari. Gerașcenko a adăugat că în Europa s-a creat o atmosferă de xenofobie împreună cu influența tot mai mare a diferitelor partide naționaliste, care sunt cunoscute pentru poziția lor favorabilă față de Rusia lui Putin.

Concluzie

Oricare ar fi cauzele crizei refugiaților, strategii de la Moscova au profitat din plin de situație. Cei care cunosc cel mai bine politica rusă, care sunt geografic mai la est, știu că Rusia are de câștigat. Dacă lipsește un „pistol fumegând”, înseamnă că, în sens strict, există încă o armă încărcată. S-ar putea spune că această armă este îndreptată spre inima Europei.

În ceea ce privește dovezile, strategul nu poartă o haină albă de laborator și nu urmează vreo procedură academică pentru a înțelege lumea. El nu este un procuror care trebuie să-și dovedească cazul în instanță. El este angajat într-un „duel pe scară largă” – care a fost celebra definiție a războiului a lui Carl von Clausewitz. Dacă liderii militari și politici ar acționa doar pe baza dovezilor științifice – sau se bazează pe dovezile folosite pentru a convinge un juriu – nu ar putea acționa deloc. Soldatul și omul de stat își exercită judecata la un nivel mai bun.

Luați în considerare următoarea analogie: dacă este 2 decembrie 1941 și un avion american observă șase portavioane japoneze care se deplasează spre est între Alaska și Insula Midway, un strateg rezonabil ar presupune că japonezii intenționau să atace baza navală americană de la Pearl Harbor. Strategul rezonabil ar fi destul de stupid să declare că „nu a existat nicio dovadă” a unei intenții japoneze de a ataca. Ar fi pedant, în aceste circumstanțe, să spunem că „nu există armă fumegândă”. Strategia impune o cu totul altă epistemologie. Mișcarea raportată a portavioanelor japoneze ar constitui un pistol încărcat, țintit spre Flota SUA din Pacific. Un lider militar responsabil nu așteaptă ca acea armă să fie trasă. Un amiral american, trăgând concluziile potrivite, ar ști exact ce să facă. Va alerta flota de la Pearl Harbor și va lua contramăsuri. El ar ști, ca unul care conduce flotele, că fiecare mișcare a inamicului spune ceva despre intenția lui. Acesta trebuie să fie fundamentul certitudinii sale, al cunoștințelor sale practice.

În ceea ce privește criza refugiaților musulmani din Europa: rapoartele despre taberele de antrenament ale ISIS în Rusia, rapoartele privind asistența GRU/SVR și a mafiei ruse la un aflux masiv de refugiați, rapoartele despre infiltrarea rusă a organizațiilor teroriste în întreaga lume musulmană etc., constituie un pistol încărcat. Trebuie să judecăm aceste rapoarte ca strategi – nu ca oameni de științe sociale sau academicieni. Aceasta trebuie să fie fundamentul unei noi metodologii strategice pentru problema refugiaților musulmani. În mod clar, nu este vorba doar despre islam. Este indicată implicarea Rusiei. Strategia rusă trebuie înțeleasă ca parte a unui ansamblu strategic mai mare pentru a evalua corect situația mai largă.

Note de subsol și linkuri

[1] http://www.fronda.pl/a/gadowski-dla-frondapl-agenci-panstwa-islamskiego-wsrodimigrantowf,57134.html?part=1
[2] Ibid .
[3] http://www.vocativ.com/news/224151/syria-government-assad-kills-more-civilians-thanisis/index.html
[4] http://www.vocativ.com/news/247479 /russian-airstrikes-killed-more-syrian-civilians-than-isis-fighters/
[5] https://en.wikipedia.org/wiki/Russian_military_intervention_in_the_Syrian_Civil_War
[6] http://ileanajohnson.com/2015/12/ witold-gadowski-polish-jonalist-talks-to-fronda-pl-about-syrianrefugees/
[7] http://www.businessinsider.com/organized-crime-is-now-a-major-element-of-russia -statecraft-201510
[8] http://ileanajohnson.com/2015/12/witold-gadowski-polish-journalist-talks-to-fronda-pl-about-syrianrefugees/
[9]
https://www.americanthinker. com/articles/2011/02/usegypt_relations_under_attack_1.html#ixzz58JwFkwoF
[10] https://www.forbes.com/sites/richardminiter/2011/08/18/the-exciting-notion-of-arab-spring-is- ajedi-mind-trick/#2ab603254ce7
[11] Ibid .
[12] Fostul oficial de informații a fost intervievat de JR Nyquist sub condiția anonimatului.
[13] Președintele Katehon este Konstantin Malofeev, un oligarh rus cu legături strânse cu Aleksandr Dugin, anterior cofondatorul mișcării național-bolșevice (împreună cu Eduard Limonov). Aceasta a fost o mișcare care a combinat naționalismul și comunismul (adică, o mișcare prototip roșu-maro). Mai recent, Dugin și-a schimbat formula ideologică, amestecând ideile pan-europene sau eurasianiste cu metafizica nihilistă pentru a justifica o alianță mondială anti-SUA între tradiționaliști și marxişti. Toate acestea sunt intercalate cu un milenarism anticapitalist în stilul lui Lenin, puțin deghizat, care caută să grăbească „timpul de sfârșit” cu distrugerea Cartaginei (adică Statele Unite). Pretenția lui Dugin la creștinismul ortodox nu ar trebui luată mai în serios decât pretențiile sale naționaliste. Întreaga sa ideologie este un amestec arcanic de scuze subțiri deghizate pentru a restabili URSS ca a treia (sau a patra) Roma. Inamicii lui Dugin sunt vechii dușmani ai URSS. Prietenii lui sunt vechii prieteni ai URSS. Rafinamentul filozofic al lui Dugin este o farsă, iar fascinația lui trecută pentru magia neagră a lui Aleister Crowley merită mai multă atenție. Desigur, flirtul lui Dugin cu ideile ezoterice a ajutat să câștige adepți în dreapta alternativă, în special printre neo-păgâni, ocultiști și sufiți. Presupusa sa atitudine pozitivă față de creștinismul tradițional duce la concluzia că el se joacă în mod conștient cu teologii și ideologii dialectic opuse. Folosind teoria conspirației ca instrument pentru a-și avansa agenda anti-SUA, Dugin pretinde, de asemenea, că îl sprijină pe președintele Donald Trump, făcând emisiuni în limba engleză în care îl lăuda pe Trump pentru oprirea globalismului și „expansiunii ideologiei liberale”. Dugin îi laudă și pe Alex Jones și Infowars . Pentru a viziona emisiunile în limba engleză ale lui Dugin, consultați – „The Mystic Shaping Russia’s Future and Bringing Back the Dark Ages”, https://godsandradicals.org/2017/03/28/the-mystic-shaping-russias-future-andending-the -era moderna/ . A se vedea, de asemenea, http://www.4pt.su/en/content/who-aleksandr-dugin și https://www.nationalreview.com/2014/06/dugins-evil-theology-robert-zubrin/ .
[14] http://katehon.com/article/tragic-loss-red-pasha
[15] http://www.trevorloudon.com/2013/06/exclusive-part-2-former-kgb-colonel-victor -kalashnikov-despre-pericolele-cultului-putin-rusia-alianta-anti-occidentală-cu-islam-israel-syria-iran-şi-thekremlins-grand-strateg/
[16] Ibid .
[17] http://conservativeread.com/former-kgbs-victor-kalashnikov-dangers-of-putin-worship-russiasislamist-alliance-plans-to-destroy-nato/
[18] http://directorblue.blogspot. com/2013/07/were-911-terror-attacks-false-flag.html
[19]https://www.youtube.com/watch?time_continue=27&v=F6vj0z_oZIs – la aproximativ 15 minute de la interviu.
[20] Ibid .
[21] http://adevarul.ro/international/europa/adevarul-live-generalul-degeratu-despre-criza-imigrantilorrusia-cea-genereaza-criza-acestei-migratii-excesive-1_55e05dbdf5eaafab2c014a6e/index.html
[22] Ibid .
[23] Ibid .
[24] Din răspunsul scris al lui Żurawski către dr. Cernea.
[25] http://www.newsweek.com/vladimir-putin-meets-hungary-viktor-orban-agenda-gas-soviet-sanctions551263
[26] http://www.defence24.pl/geopolityka/wegry-sie -zbroja-orban-kupi-sprzet-w-rosji
[27] http://www.atlanticouncil.org/component/content/article?id=35796:from-russia-with-hate-thekremlin-s-support-for -extremismul-violent-în-europa-centrală
[28] Ibid .
[29] Bostan a fost ministru din noiembrie 2015 până în iulie 2016.
[30] Răspuns scris la ancheta fostului ministru al Comunicațiilor și Informației Marius Bostan către Dr. Cernea, din 3 martie 2018.
[31] http://www.atlanticouncil.org/component/content/article?id=35796:from-russia-with-hate-the-kremlin-ssupport-for-violent-extremism-in-central-europe
[32] http://epochtimes-romania.com/ video/constantin-degeratu-criza-refugiatilor-a-fost-o-operatiuneorganizata—1099
[33] Ibid .
[34] https://wpolityce.pl/swiat/260088-syryjski-general-oskarza-w-rosji-szkoleni-sa-fanatycy-ktorzypotem-zasilaja-szeregi-panstwa-islamskiego
[35] jagiellonia.org/wycofujac-sie -iraku-bojowcy-isis-zgubili-swe-rosyjskie-paszporty/
[36] Ibid .
[37] Vezi, în special, Yao Ming-le, The Conspiracy and Death of Lin Biao (1983). Acolo este explicat modul în care generalul Lin Biao s-a pregătit în secret să ducă un război fals cu Uniunea Sovietică în 1971.
[38] Vezi, în special, Bearden and Risen, The Main Enemy: The Inside Story of the CIA’s Final Showdown with KGB ( New York: Random House, 2003), p. 233.
[39] https://en.wikipedia.org/wiki/Alexander_Litvinenko#cite_note-69
[40] Ronald Rychlak și Ion Mihai Pacepa, Dezinformarea: fostul șef de spionaj dezvăluie strategii secrete pentru subminarea libertății, atacarea religiei și promovarea terorismului (WND Books, 2013). Vezi, de asemenea, Pacepa,Orizonturi roșii: Povestea adevărată a crimelor, stilului de viață și corupției lui Nicolae și Eana Ceaușescu (1990).
[41] Vezi și articolul lui Antero Leitzinger din The Eurasian Politician – Issue 5 (aprilie-septembrie 2002),
„The Roots of Islamic Terrorism”, http://users.jyu.fi/~aphamala/pe/issue5/roots. htm
[42] Ibid . În această chestiune, Leitzinger oferă citări din următoarele surse: Livingston & Halevy, Inside the PLO (SUA, 1990), p. 153-154; și Kuzichkin, Inside the KGB – Myth and Reality (Frome, 1990), p. 302.
[43] Leitzinger a făcut referire la teza de master a cercetătorului finlandez Anssi Kullberg despre geopolitica rusă, concentrându-se pe Partidul Renașterii Islamice fondat la Astrakhan în iunie 1990, „sub supraveghere KGB”.
[44] Deriabin și Bagley, KGB: Masters of the Soviet Union (New York, 1990), p. 252. 45 http://www.bbc.com/news/world-europe-35706238
[46] http://time.com/4607481/europe-terrorism-timeline-berlin-paris-nice-brussels/
[47] Konstantin Preobrazhensky: „Cum conduc islamul comuniștii ruși”
[49] http://niezalezna.pl/73114-diabelska-gra-putina-rosja-eksportuje-islamskich-imigrantow-do-europy 50 http://www.uawire.org/news/czech- ministrul-apărării-it-is-possible-that-russia-is-financing-the-influx-of-refugees-to-europe
[51] http://www.uawire.org/news/estonian-politician-russia- folosește-the-migration-crisis-as-part-of-itshybrid-war#
[52] http://zw.lt/litwa/landsbergis-o-kryzysie-z-uchodzcami-winna-jest-rosja/
[53] Ibid .
[54] https://newsone.ua/news/politics/gerashhenko-krizis-migrantov-dlya-evropy-pridumal-putin.html

Notă specială: Această lucrare a fost publicată inițial în mai 2018 de Center for Security Policy, în limba engleză, și a fost reluat recent de J.R. Nyquist pe site-ul său.
Publicăm astăzi traducerea integrală în limba română.
Traducere și adaptare: Costin Andrieș