În acest moment, civilizația de tip european este amenințată de două pericole majore: Putin, ca exponent al totalitarismului revanșard rus, respectiv Stânga globalistă, nume generic pentru mișcarea care își propune distrugerea valorilor tradiționale: Familia, Biserica, Școala, Cultura, Statul național prin promovarea LGBTQ, BLM, Cancel Culture etc. Cum e greu, dacă nu imposibil, să lupți simultan cu doi inamici, ei trebuie să fie abordați succesiv, în funcție de urgența lichidării pericolelor pe care ei le reprezintă.

Acum, în primăvara lui 2022, războiul din Ucraina ne dovedește că urgența o reprezintă amenințarea numită Rusia lui Putin, împotriva căreia este necesar să ne concentrăm cu toții, indiferent de poziția noastră față de Stânga globalistă. Pentru că Putin acționează militar, deci brutal și rapid. Orice șovăială în rândurile noastre ar putea duce la înfrângere. De aceea, abia după lichidarea acestui pericol ne putem întoarce la lupta împotriva Stângii globaliste.

Ca să fie mai clar, eu cred că în acest moment există TREI CURENTE POLITICE IMPORTANTE aflate într-o competiție acerbă: Conservatorismul, care apără valorile tradiționale de tip european, Stânga globalistă, care vrea să instaureze niște valori noi (și pericuolase, aș adăuga) și Totalitarismul cu rădăcini comuniste (reprezentat în principal de Putin), care dorește să-și extindă influența, pas cu pas, la întreaga planetă. Este posibil (nu am date să afirm asta, dar nu e deloc exclus) ca Stânga globalistă și Totalitarismul să își dea mâna într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat, în ciuda opoziției lor actuale.

Acest text se adresează în principal adepților Conservatorismului, deoarece unii dintre ei cred în mod eronat că ar exista doar două tabere în competiție, pentru că singurul lor inamic este Stânga globalistă, iar Totalitarismul le este aliat. Încerc să le demonstrez că nu este așa!

Nu vă lăsați păcăliți!

Trebuie să spun că există un element care îi poate deruta pe unii conservatori (din România și de oriunde). Preceptele Stângii globaliste sunt promovate chiar de Uniunea Europeană și de conducerea actuală a SUA. Adică de organizațiile statale care luptă cu Putin. O logică simplistă spune că dușmanul dușmanului meu e prietenul meu! Cum Stânga globalistă ne amenință de ani buni, în ultima perioadă chiar din ce în ce mai vehement, Putin este privit de mulți ca un cavaler al luptei cu Stânga globalistă, ca un apărător al valorilor tradiționale. Nimic mai fals! E suficient să cercetezi un pic ce tip de societate a construit Putin în Rusia ca să înțelegi că el reprezintă Totalitarismul, în buna tradiție a lui Stalin, Hitler, Mao etc. Capitalismul rus e doar o formă fără fond (oamenii de afaceri sunt doar cei acceptați de Putin, ceilalți sunt exilați sau închiși), presa permisă în Rusia e doar cea putinistă, partidele de opoziție sunt interzise, opozanții politici sau ziariștii de investigație sunt amenințați, ba chiar omorâți (există multe cazuri cunoscute). Rusia de azi nu trebuie să fie considerată un stat democratic, în rând cu celalalte state democratice ale lumii.

Noi, cei din Estul Europei, care am trăit sub Dej și Ceaușescu, nu putem fi păcăliți de Putin! Trebuie doar să fim bine informați, din surse credibile. Și să avem discernământ. Să separăm cu atenție grâul de neghină! Chiar dacă, în buna tradiție comunistă (întotdeauna comunismul una a spus și alta a făcut!), Putin își ascunde adevăratele intenții sub masca luptei anti-globaliste, păcălind pe mulți adepți ai valorilor tradiționale.

Rolul Bisericii

Cred că elementul determinant care ne poate păcăli este sprijinul total pe care el l-a primit din partea Bisericii Ortodoxe Ruse. Dar asta dacă ne rezumăm la poziția acestei biserici ortodoxe. Pentru că aproape toate celelalte, începând cu Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol (Istanbul) s-au poziționat clar împotriva invaziei ruse din Ucraina. Iar Biserica Ortodoxă Română (BOR), prin vocea lui Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhului României, a avut repetate luări de poziție critice la adresa lui Putin. Sigur, sunt și unii ierarhi ai BOR care susțin invazia rusă, dar, din fericire, sunt doar cazuri izolate.

De fapt, orice cetățean, creștin sau nu, poate gândi cu capul lui. De exemplu, se poate întreba cum se face că Rusia așa zis pravoslavnică pornește un război chiar în Postul Mare împotriva unui alt stat creștin. Ba chiar o face folosind musulmani ceceni sau soldați ruși asiatici drept trupe de asalt!

Sigur că în Rusia, unde există un blocaj total al vocilor anti-Putin din media, informația disponibilă marelui public este exclusiv cea oficială: războiul e o doar o operație militară pentru denazificarea Ucrainei (aberație mai mare greu de găsit, mai degrabă ar trebui să fie denazificată Rusia; dar uite că pentru ruși merge!), ororile săvărșite de armata rusă sunt doar înscenări ale Occidentului ș.a.m.d. Dar România nu e Rusia, din fericire! Posturile TV și ziarele au, în general, reflectări corecte al războiului.

România intimidată?! 

Așa cum au remarcat multe agenții de presă străine sau oficiali ucraineni, populația României i-a primit cu brațele deschise pe refugiații ucrainieni, ceea ce arată că românii au înțeles perfect situația și s-au comportat exemplar.

Din păcate, în această situație de criză România are o conducere care se comportă destul de timid față de Rusia lui Putin. Noroc cu vizitele care vor avea loc în Ucraina ale președinților celor două camere (o nouă notă bună pentru Marcel Ciolacu, după altele câteva pe care le-am tot observat deja!), pentru că până acum nici prim-ministrul (deși e fost militar), nici președintele nu au făcut acest gest. În plus, România e printre țările europene care nu au trimis ajutoare militare ucrainienilor. Iar sancțiunile împotriva Rusiei cam sunt ocolite la noi, în condițiile în care avem multe întreprinderi controlate de oligarhi ruși. Vești îngrijorătoare privind nerespectarea sancțiunilor au fost aduse pe 13 aprilie de Cătălin Drulă. Ce-or face organele noastre ”de specialitate”, ca să zic așa?

De fapt, în conflictul din Ucraina, România pare că se poziționează mai degrabă alături de Bulgaria și Ungaria! Cu chiu cu vai, după ce am văzut că până și bulgarii au expulzat niște diplomați ruși, am făcut-o pentru 10 dintre ei. Asta în timp ce ambasadorul rus la București emite mereu texte provocatoare. Care să fie explicația? Ce așteaptă conducerea noastră? Lumină de la Vest sau de la Est? Pentru că lumină proprie nu pare să existe! Întuneric total! Și totuși, ar exista și alte opțiuni!

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski participă la o conferință de presă comună cu președintele lituanian Gitanas Nauseda, președintele polonez Andrzej Duda și președintele leton Egils Levits și președintele estoniei Alar Karis (nu este imagine), în timp ce atacul Rusiei asupra Ucrainei continuă, la Kiev, Ucraina, 13 aprilie 2022, REUTERS. /Valentyn Ogirenko

De ce nu suntem alături de Polonia?

Este clar, Stânga globalistă nu este bine receptată în România, asta arată toate sondajele. Același rezultat și pentru Rusia invadatoare a Ucrainei. Aș că, în mod natural, noi ar fi trebuit să ne poziționăm alături de Polonia, un stat care nu acceptă nici preceptele Stângii globaliste, nici totalitarismul putinist. Polonia și România sunt cele mai mari state est-europene. O alianță a lor, la care e posibil să adere și alte state din regiune, ar putea reprezenta în Uniunea Europeană acel pol conservator care să se opună cu succes exceselor Stângii globaliste, deocamdată atotputernică la Bruxelles. Evident, după înlăturarea amenințării ruse care planează asupra estului Europei.

Da, dar cu condiția ca aleșii noștri să facă ce trebuie și ce vrea poporul, nu să-și urmeze doar agendele lor personale. Actuala coaliție nu ne dă mari speranțe în acest sens.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 
Print Friendly, PDF & Email
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentPreviziunile și avertismentele lui Petru Bogatu despre Rusia
Marius Bâzu
Marius Bâzu. Doctor inginer în domeniul fiabilității, a lucrat 44 de ani la Institutul de Cercetări pentru Componente Electronice (devenit din 1996 Institutul Național de Cercetări în Microtehnologie – IMT București). Autor al multor articole de specialitate și al unui număr de 3 cărți apărute la edituri din străinătate, pentru una dintre ele primind în 2013 premiul Academiei Române. Redactor la mai multe reviste științifice și editor al unor volume colective despre orașul natal, Ploiești. Publicistică politică în ziare și reviste din România, cu puncte de vedere conservatoare. Membru al Senatului Alianței Civice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here