Una pe zi de BBC – să învăţăm engleza goi pe un gheţar

Libertatea e o stea roşie. Omul o priveşte visător prin telescop. Mihai Beniuc Click pe imagine, dar nu pe gheţar. Se topeşte! Părinţii noştri au învăţat limba rusă. Nu rusa lui Puşkin sau Tolstoi, ci rusa de Pravda. Colhoz, Stahanov, tavariş. Azi e la modă limba engleză. Nu engleza lui Shakespeare, ci engleza de BBC. … Continuare

Patriarhul şi Ayatolahul

De la bun început vreau să spun ca sunt creştin ortodox. De felul meu sunt atent la ce se intâmplă în lumea toată dar şi în lumea mea. De aceea când am citit în ziar următorul comunicat:

Patriarhia Română îşi exprimă solidaritatea cu comunitatea musulmană din România

Exprimându-şi solidaritatea cu comunitatea musulmană din România, în contextul apariţiei în limba română a cărţii intitulate „Versete satanice”, Patriarhia Română dezaprobă manifestările care lezează valorile spirituale şi simbolurile religioase, indiferent de religia oficială pe care acestea le exprimă.
Atitudinea Patriarhiei Române are în vedere şi Legea nr. 489/2006, privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, care în art. 13, alin. 2, stipulează: „În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa publică adusă simbolurilor religioase.”

BIROUL DE PRESĂ

am scris următoarele gânduri inspirate direct de Preafericitul Daniel prin linia lui Orhan Pamuk. Care este un mare scriitor musulman turc pe care-l iubim pentru că este universal, că este ca noi ceilalţi, adică iubitor de oameni.
Continuare

Veşnic ofensaţi. Azi, o emblemă de club

Imaginea alăturată este emblema clubului de fotbal FC Barcelona. Nimic deosebit, un iubitor de fotbal a văzut-o de mii de ori. De data asta însă, priveşte-o cu atenţie şi gîndeşte-te. Care parte a emblemei ar ofensa anumite sensibilităţi? Dungile roşii pe fond galben evocă steagul catalan, iar jumătatea de jos prezintă culorile clubului. Trebuie să … Continuare

Un război cîştigat în Irak, pierdut în Europa

Mersul războiului din Irak – uite un subiect la care se pare că ne pricepem cu totii. Deşi nu mai auzim aproape nimic despre Irak, ştim cum merge: foarte prost; ştim si din vina cui: a americanilor care au mers la furat petrol irakian. Deznodământul conflictului? Evident pentru toţi oamenii care se respectă: un nou Vietnam pentru intervenţionismul american. De unde ştim toate astea? Din presă, aşa-numita a patra putere în stat, şi de la intectualii occidentali, principala voce împotriva „jandarmului mondial”.

Totuşi, ceva s-a întâmplat în ultimul timp din moment ce Irakul, subiectul preferat al intelectualităţii de bine şi a altor mari conştiinţe, a devenit deodată neinteresant. În numărul din noiembrie al revistei Idei în Dialog, Traian Ungureanu explică de ce.

Războiul din Irak nu mai e la moda. Nu cadrează, ba mai şi enervează. Şi, în consecinţă, nu se mai vede, în raţiile de horror-înfricoşat, livrate zilnic de prietenii noştri mai mari, mai informaţi şi mai civici, de la BBC, CNN sau SKY. Până şi New York Times şi-a pierdut pofta de mâncare. Şi mai îngrijorător: marile unităţi ale Armatei Morale Planetare stau pe la casele lor. Unde sunt demonstraţiile de altădată? Şi ce o să ne facem, cum o să ne descurcăm fără compasul moral al militanţilor spărgători de vitrine şi capete de poliţist-imperialist? Pe scurt, e linişte pe frontul mediatic, academic şi civic. Şi e linişte, brusc, pentru că, la fel de brusc, războiul din Irak sau, mai degrabă, cursul lui nu mai convine. Lucrurile nu înaintează în direcţia prescrisă. Americanii câştigă războiul, irakienii de toate denominaţiile au decis să practice jocuri raţionale, cât mai e timp. Nimic bun pentru mediile de informare, newsroom-urile, catedrele de studii culturale, editorialiştii şi, în genere, pentru postmarxiştii care utilizează funcţiile şi titulaturile mai sus menţionate ca „nom de guerre“ anticapitalist, antioccidental şi anti-American (enumerarea e obositoare, dar aşa se întâmplă când trebuie să recomanzi o familie în care fiecare membru a decis să-şi schimbe numele). Din 2004 până spre sfârşitul lui 2006, războiul din Irak a fost ilustraţia de bază a manualului de antiamericanism predat la zi şi seral de mediile reunite ale presei şi vieţii academice. Mass-acamedia s-a crezut confirmată de istorie şi află acum ce putea şti de la inceput: istoria nu se dezbracă la cerere. De fapt, istoria îi obliga mai intâi pe proşti, radicali şi utopici să se dezbrace primii, sa-şi joace cartea şi mai ales lipsa de carte. Abia apoi îşi dezvăluie sensul. Dar asta cere răbdare.

Continuare

Încălzirea oprită temporar pentru revizie

Lupta împotriva duşmanilor încălzirii globale se ascute pe zi ce trece. Laboratoarele ONU prepară consens ştiinţific proaspăt conform planului cincinal. Al Gore se ocupă de partea artistică şi produce Godzilla climaterică. Comisia Nobel îl premiază pe Al Gore. Greenpeace are o armată de activişti şi două de avocaţi. Numeroşi oameni de ştiinţă (între 100 şi … Continuare

Exerciţiu antitetic Michael Moore – Cristian Mungiu

[toc auto=off]Există oameni care, în ciuda unor vocaţii apropiate şi chiar dacă au fost recompensaţi în aceeaşi branşă, sunt de fapt foarte deosebiţi prin morala pe care o promovează. Sau prin lipsa ei… Michael Moore Născut şi crescut în zona industriala a oraşului Chicago, Michael Moore s-ar putea defini pe el însuşi în multe feluri, … Continuare

Veşnic ofensaţi. Azi, nişte tricouri

Acesta e tricoul oficial pentru meciurile în deplasare al echipei italiene de fotbal Internazionale Milano. O cruce roşie pe fond alb. E poate cam prea-prea? Prea ce? Prea creştin? Întîmplarea face că emblema oraşului Milano este o cruce creştină. Nu e deloc deplasat ca o echipă milaneză să adopte emblema oraşului. Ah, e prea mare… … Continuare

Un cercetător român despre multiculturalism

Democratia liberala a facut posibila existenta multiculturalismului. Care sunt sursele ideologiei diversitatii si care sunt limitele aplicabilitatii ideilor multiculturaliste reprezinta puncte de reflectie pentru gandirea politica. In cele ce urmeaza se reproduce un articol scris de Costica Dumbrava ce a aparut in revista Sfera Politicii, numarul 123-124 din 2006.
Este de remarcat unanimitatea de vederi a diversilor cercetatori si analisti (lucru ce se poate proba si din articole de pe acest blog anterioare acestuia) care considera ca multiculturalismul a aparut ca un by-product al ideologiei socialiste de esenta marxista. Ce este foarte interesant este ca multiculturalismul prospera doar in democratiile liberale, in asa-numitele democratii populare – cum era si Romania pana in 1989 – nici nu se poate vorbi de asa ceva. Era permisa doar existenta decorativa a diversitatii, tinta fiind insa nivelarea, deci disparitia intr-o masa amorfa, uniforma ideologic. Diferentele erau de natura folclorica intre romani si unguri de exemplu, toata lumea luptand pentru… pace si construirea socialismului. Despre religie nu se discuta decat pe la colturi, iar libertatea de expresie era strict incadrata in dogma socialista a binelui suprem infaptuit constient sub conducerea partidului. Care era unic, printre altele…
Exista zone in lumea occidentala unde multiculturalismul serveste la afirmarea nemeritata a minoritatii musulmane care nu se multumeste cu beneficiile prosperitatii si libertatii create de lumea crestina, ci se foloseste abil de legile diversitatii pentru a-si crea baza unei dominatii universale. Lumea musulmana este bolnava de infatuare, subtila doar in subterfugii, necreativa si profund dusmanoasa diversitatii. Multiculturalismul ii serveste scopului sau declarat de eliminare a alteritatii, islamul fiind o alta forma de totalitarism.

Multiculturalism şi democratie liberala

de Costică Dumbravă

Multiculturalism si multiculturalitate

Multiculturalismul reprezinta una dintre cele mai celebre si controversate tematici ale timpului nostru. Terminatia in “-ism”, tradeaza dintru inceput o pretentie epistemologica, prin avansarea unei paradigme explicative a unor stari de fapt, si una ideologica prin promisiunea unor scheme teoretice si practice de restructurare a realitatii.

In speranta decelarii unei poteci in hatisul teoretic aparut in jurul multiculturalismului, o distinctie primara trebuie sa fie operata, anume intre dimensiunile descriptiva si normativa a termenului. Acesta desemneaza atat o stare de fapt – aceea a diversitatii culturale inerente oricarei societati moderne – cat si o ideologie a diversitatii dezvoltata prin politizarea progresiva a identitatii si a culturii, aceasta dubla semnificatie creand, intocmai precum in cazul termenului “istorie” (insumare evenimentiala si stiinta asupra acesteia) numeroase confuzii si controverse. Pentru o mai mare claritate s-a propus folosirea cuplului analitic multiculturalitate/multiculturalism, delimitand intre “an empirical demographic condition reffering to a society (…) having two or more ethnic groups” (o conditie demografica empirica corespunzand unei societati in care exissta doua sau mai multe grupuri etnice – trad. mea) si “a normative critique of the public sphere that are seen as injuring and depriving a cultural minority of its rights” (o critica normativa a ideii de sfera publica vazuta ca obstruc-tionand si deprivand o minoritate culturala de drepturile sale – trad. mea) (Tiryakian, 2004: 4,9). Distinctia trebuie retinuta pentru utilitatea sa, pastrand o rezerva fata de speranta in posibilitatea unei descrieri “pure”, neideologizate, a realitatii (multiculturale), precum si fata de acuza critica a artificialismului subversiv, nerealist, ce ar sta in spatele discursului multicultural.

Daca multiculturalismul desemneaza un manunchi de idei relativ noi, dezvoltate in contextul unei miscari mai largi de redefinire a filosofiei occidentale (depasirea obiectivismului modernist, abandonarea autonomismului etic), multiculturalitatea, in acceptiunea reductiva de diversitate etno-culturala, reprezinta o conditie a celei mai mari majoritati a societatilor umane in tot decursul istoriei. Dar ce a determinat ca o realitate, relevanta in principal dintr‑o perspectiva demografica si sociala sa fie perceputa ca fiind esentialmente politica, ca modul in care se face raportatarea la aceasta sa devina un indicator al echitatii si justetii unui sistem politic? Cu alte cuvinte, cand multiculturalitatea devine multiculturalism? … Continuare

În apărarea Occidentului

Există carţi care izbutesc să deschidă drumuri către viitor chiar dacă par a se ocupa de oameni sau evenimente care aparţin trecutului. Acesta este cazul cărţii lui Ibn Warraq, Defending The West: A Critique of Edward Said’s Orientalism, apariţie editorială din 2007 ce vine să suplinească dorinţa multora de a sistematiza cunoştiinţele cu privire la Orientul musulman şi hindus.
Faptul că Edward Said, autor american ce este părintele expresiei – Islam, religion of peace – a indus în eroare lumea ştiinţifică fiind el însuşi în eroare, a fost demonstrat cu acurateţe in aceasta carte. În cele ce urmează se prezintă traducerea unui articol remarcabil, scris de Rebecca Barnum şi apărut in New English Review. Sunt multe paralele ce fac jonţiunea cu fosta lume comunistă din est, dar sunt şi multe aspecte ce ţin de o lume ce trăieşte o viaţă ciudată şi care de multe ori are nevoie de alţii pentru a se reforma…

O minte descătuşată

de Rebecca Bynum (decembrie 2007)

Defending The West: A Critique of Edward Said’s Orientalism (Apărând Occidentul: O Critică a Orientalismului lui Edward Said)
de Ibn Warraq
Prometeus Books, 2007, 500p

Ibn Warraq este probabil cel mai învăţat şi articulat apostat musulman din generaţia noastră. A studiat islamul mai adânc decât oricare altul iar opera sa exegetică asupra Coranului este fără seamăn. Ibn Warraq se ocupă de adevăr, de modalitatea în care Coranul şi islamul au apărut, precum şi de adevărul despre interacţiunea civilizaţiei islamice cu restul umanităţii. În recenta sa carte, Ibn Warraq explorează adevărul despre mult huliţii orientalişti si colonialişti aparţinând lumii occidentale şi interacţiunea lor cu lumea orientală, atât musulmană cât şi hindusă. Warraq critică în mod expres cartea Orientalism a lui Edward Said, care a înveninat minţile unei generaţii de învăţaţi din Orientul Mijlociu şi i-a întors împotriva şcolii marilor orientalişti din trecut, în special a celor din secolul 19. Studiul lui Warraq se duce chiar mai departe, observând lunga istorie a atitudinilor invăţaţilor si artiştilor occidentali în descrierea lumii orientale, de la grecii antici până în zilele noastre.

Edward Said se auto-descrie adesea ca fiind “un creştin înfaşurat în cultura musulmană,” aceasta fiind o descriere corectă, deoarece Edward Said vede realitatea într-adevăr prin prisma culturii musulmane şi aplică aceasta modalitate de abordare la studiul istoriei, cu rezultatul unei teze simpliste şi reducţioniste care, deloc surprinzător, a găsit un teren fertil în mediile academice americane moderne. Deseori în istoria dezvoltării intelectuale occidentale apare câte cineva, neavând neapărat geniu, dar care, prin exprimarea unui set general de idei în aşa manieră încât să sintetizeze o tendinţă, işi pune o marcă personală pe o întreagă generaţie. Un asemenea om a fost Edward Said.
Continuare

Caravana jihadului politic oferă cursuri şi în Leeds – gratuit!

Un „curs” oferit în Anglia de Muslim Public Affairs Committee. Are you tired of Politicians rushing to attack you? How the Media is making people fear and hate you? How the Government backs states like Israel? Is there any way you can defend yourself against such powerful forces? The answer is yes! Groundbreaking courses with … Continuare

Una pe zi de BBC – la joacă cu teroriştii

Am accentuat cîteva fraze care surprind mentalitatea şi psihologia bebecistului. The BBC funded a paintballing trip for men later accused of Islamic terrorism and failed to pass on information about the 21/7 bombers to police, a court was told yesterday. Mohammed Hamid, who is charged with overseeing a two-year radicalisation programme to prepare London-based Muslim … Continuare

Una pe zi de BBC – gloata însetată de sînge era „agreabilă”

Ştirile din Sudan, luni 26 noiembrie: o învăţătoare engleză de şcoală primară e arestată datorită unui ursuleţ de pluş. A British schoolteacher has been arrested in Sudan accused of insulting Islam’s Prophet, after she allowed her pupils to name a teddy bear Muhammad. Colleagues of Gillian Gibbons, 54, from Liverpool, said she made an „innocent … Continuare

Chemaţi-l pe Sherlock Holmes

Statistici recente arată că numărul de atacuri homofobe din Amsterdam, cel mai gay friendly oraş din lume, este în creştere. Der Spiegel, autorităţile oraşului şi cercetătorii sociali din Olanda sînt puşi în faţa unui mister adînc. Odată cu creşterea atacurilor homofobe din metropola olandeză, autorităţile din Amsterdam au comandat un studiu care să determine de … Continuare

Islamistul (5)

ultima parte

În colegiu, Ed Husain devine membru al organizaţiei Hizb ut-Tahrir şi îşi desăvîrşeşte pregătirea de islamist. Ed are 19 ani şi face parte din avangarda jihadului ideologic.

Inside Hizb ut-Tahrir

The Islamist does not flatter the people, it is not courteous to the authorities or care for the people’s customs and traditions, and does not give any attention to whether people will accept him or not. Rather, he must adhere to the ideology alone.

–Taqiuddin al-Nabhani, founder of Hizb ut-Tahrir

My interest in Hizb ut-Tahrir came at a critical time. At college there were others who were also coming under its influence. From outside, Hizb members ensured that our interest was not a passing phenomenon. There were seven of us, all members of YMO or sympathizers, who wanted to know what the Hizb was really about. Wahhabis had put out information that the group was ‘deviant’ in creedal matters. Many in the East London mosque believed that they were Shiite, and Sunni Islamists believed them to be inftdels. Arab Islamists familiar with the Hizb from the Middle East suggested the Hizb were American agents. Who were they really? I had liked what I heard from David about Bosnia. His refutation of Mawdudi’s Islamism had been pungent. Omar Bakri at the London School of Economics was the only speaker who offered what seemed like a practical solution to the conflict in Bosnia. Now, I wanted to make up my own mind.
From its literature and by asking members of the Hizb I learnt that in 1952 Taqi Nabhani, founder of the Hizb, had applied to the Jordanian Interior Ministry to establish ‘a political party with Islam as its ideology’. The Hizb was, from its inception, committed to establishing an Islamic state dedicated to propaga­ting its ideology. The Jordanian monarchy rejected the application on the grounds that the Hizb was committed to overthrowing the king. Right from the outset, the Hizb was banned. Uncowed, it gained momentum in neighbouring Arab countries and was eventually outlawed in every country in which it operated. Its aims were considered seditious, its plans destructive, and its politics iconoclastic. And yet the Hizb survived and thrived in the prisons of the Arab world, filled with political detainees of various Islamist groups. … Continuare

Politică externă a la Cotidianul

Cotidianul din 26 noiembrie ne propune prin doamna Oana Popescu un articol (Ne-a uitat Dumnezeu în Irak) pe tema participării României la războiul din Irak. Ce putem găsi în el? O reciclare a mai vechilor argumente aruncate în luptă de politicieni români iresponsabili sau de aşa-zişi analişti de politică externă. Le-am mai auzit cândva, nu este nimic nou. Pe scurt, doamna Popescu reduce politica externă a unui stat la câştigurile economice sau politice imediate:

1. rând pe rând, statele membre ale coaliţiei internaţionale din Irak se pregătesc de retragere;
2. România a mers in Irak pentru a face pe plac „Licuriciului”;
3. nu a câştigat nimic: contracte avantajoase în domeniul economic – a se citi „petrol” şi „reconstrucţie” – sau sprijin politic american;
4. nu are nici un motiv „concret” pentru a rămâne acolo.

Participarea României la stabilizarea unei ţari trebuie evaluată de principiu în câştiguri economice pe termen scurt, iar dacă politica externă a Bucureştiului nu funcţionează în Estul Europei, de vina sunt americanii pentru că – nu-i aşa? – nu ne sprijină îndeajuns.

Continuare

“Islamofobia” din Statele Unite

Conceptul de hate crime are multe probleme, corectitudinea politică fiind vinovată de o mulţime de exagerări legate de acest fenomen. Subiectul nu ne interesează în acest moment. Necesită o discuţie mult mai serioasă a fenomenului, pe care nu o vom face acum, mărginindu-ne la observaţia că se practică standarde diferite: progresistii consideră că minoritaţile nu pot fi vinovate de hate … Continuare

Truisme despre război

Războiul nu schimbă nimic. Victoria este imposibilă în ziua de azi. Insurgenţele nu pot fi înfrînte. Nu există soluţii militare, numai negocierile pot rezolva problemele contemporane. Dacă luptăm, nu vom reuşi decît să-i provocăm pe inamicii noştri. Uciderea teroriştilor nu are alt rezultat decît să îi transforme în martiri. Dacă luptăm la fel de necruţător … Continuare

Islamistul (4)

Educaţia islamistă continuă cu îndoctrinare din Syed Qutb, cel mai influent ideolog al Frăţiei Musulmane. Ed Husain preia conducerea societăţii islamice a liceului şi în şase luni reuşeşte să-i radicalizeze pe elevii musulmani şi să demonstreze incapacitatea conducerii liceului de a i se împotrivi.

Islam is the solution

I have written Milestones for this vanguard [Islamists], which I consider to be a waiting reality about to be materialized.

— Syed Qutb, Islamist ideologue

Karl Marx and Friedrich Engels had declared in the Communist Manifesto that the ‘History of all hitherto existing society is the history of class struggle’; as Islamists we believed that history was a clash between good and evil. We represented the former, the West the latter, and we had to prevail. Assassination attempts on Mawdudi’s life and the stories of martyrdom that reached us from Afghanistan of jihad against the Soviets convinced us that ‘true Islam’ had to be in perennial conflict with kufr – the dis­belief of the kuffar. And so we were critical, derogatory even, of organizations such as the Tablighis who engaged in missionary activities in the Soviet Union – true Muslims should be per­secuted by the Soviets, not accepted. To us, being a Muslim meant being in conflict with non-Muslim society. How could an atheistic society allow the Tablighis to preach Islam? That very fact allowed us to pour scorn on the Tablighis. Some of our leaders even claimed that the Tablighi group was sponsored by Moscow to pacity Islam. The Tablighis retorted by saying we were sponsored by Saudi Arabia and, thus, America to poli­ticize Islam during the Cold War.
Our discussions inside the mosque and in various meetings did not come out of the abstract. Those of us who read material from Islamist writers knew that the world we espoused was underpinned by the writings of Mawdudi and another, more crucial, character: Syed Qutb.
Syed Qutb was a name I first heard from YMO. I knew that Mawdudi had laid the intellectual basis for drawing the battle lines between Islamism and all other systems of thought. Just as his ideas were propagated in English-speaking countries by the Islamic Foundation in Leicester, they were disseminated by several Arab organizations in the Middle East in search of an ideological alternative to Arab socialism, nationalism, and 0Jasserism. Syed Qutb, a middle-aged Egyptian bachelor and literary critic, rose to the challenge.
When Hasan al-Banna, the leader of the Egyptian Muslim Brotherhood, was assassinated in 1949, the Brotherhood became an orphan movement. Qutb became more than its adoptive father – he became its chief ideologue. Hardened by social isolation in the United States, he became an ardent anti-­Westerner. His stance was further radicalized by his terrible experiences in Nasser’s prisons from the late 1950s onwards. The horrendous, inhumane torture Qutb and other members of the Muslim Brotherhood experienced resulted in Qutb smuggling Mlilestones, the Communist Manifesto of Islamism, out to the wider world. … Continuare

Islamistul (3)

Lecturi din scrierile ideologului musulman Abul Ala Mawdudi şi ruptura dintre părinţi şi fiu.

The Ultimatum

Islam is a revolutionary doctrine and system that overthrows governments. It seeks to overturn the whole universal social order.

— Abul Ala Mawdudi, Islamist ideologue and founder of Jamat-e­-Islami

I knew my father would not tolerate Mawdudi’s books under his roof, so I put paper covers on them, blacked out the author’s name, and secretly read as much as possible. While fellow teen­agers were smuggling pornography into their rooms, my contra­band consisted of books written by Islamist ideologues.
Now I was not a mere Muslim, like all the others I knew; I was better, superior.
The Muslims in my life were to be compared with a new category of people my parents never introduced me to: kafir. In our home, my parents never distinguished between Muslims and kafirs or kuffar, an Arabic term as derogatory to non-Muslims as ‘wogs’ is to non-whites.
Mawdudi’s works drew comparisons with kuffar in order to place Muslims on a religious pedestal. In the East London mosque we used the word regularly in gatherings. We were be­lievers, Muslims; all others were kuffar. And we were no ordinary Muslims, but superior to others. As Mawdudi explained:

We have already seen that the only difference between Muslims and Kafirs is in the matter of knowledge and actions. Men who call them­selves Muslim but whose knowledge and actions are the same as those of Kafirs are guilty of blatant hypocrisy. Kafirs do not read the Koran and do not know what is written in it. If so-called Muslims are equally ignorant, why should they be called Muslims? … If Muslims behave the same as non-Muslims, what difference is there between them and Kafirs?

Mawdudi taught that there were ‘partial Muslims’ and ‘true Muslims’, ‘Partial Muslims’, Mawdudi explained, confined religion to prayers, rosary beads, remembrance of God’s name, piety, and dress. I agreed with Mawdudi’s defmition, for the majority of the Muslim population I had encountered in Britain was of this variety, the silent majority. However, in Mawdudi’s understanding, they had fallen short of the mark. They were not ‘true Muslims’.
‘True Muslims’, Mawdudi wrote, allowed their ‘desires, their ideologies, their thoughts and opinions, their likes and dislikes, all [to be] shaped by Islam. Allah’s guidance holds complete sway over their hearts and minds, their eyes and ears, their bellies, their sexual desires, their hands and feet, their bodies and soul.’
My frequenting of YMO meetings, helping Brother Falik in the office, and attending taleemi jalsa, meant that I was considered part of the Islamic movement. I had taken no vow, nor sworn allegiance to a leader. That happened only after years of activities and proving one’s total loyalty. For now, I was a member and was expected to work within YMO, slowly move up the ranks to become a rukon (Arabic for pillar), or senior member, and then on to the National Executive Committee. … Continuare

Scrisoare către Papa

Cu prilejul sărbătorii islamice Eid El-Fitr de la sfârşitul lunii Ramadan în acest an de pe 13 Octombrie 2007, un număr de peste o sută de înalţi clerici, cadre universitare şi alţi intelectuali islamici au adresat o scrisoare deschisă celor mai înalţi prelaţi creştini din lume, reprezentând toate orientările religioase. După cum se spune în … Continuare

O enciclopedie a evenimentelor care au culminat cu 9/11

Am descoperit un site care prezintă în ordine cronologică, începînd din anii 70, evenimentele care trei decenii mai tîrziu au culminat cu dimineaţa apocaliptică din 9 septembrie 2001. E o lectură masivă şi fascinantă, compusă asemeni unui puzzle din sute de bucăţi care împreună fac vizibil spectrul liniilor de forţă al istoriei recente. Uşor de … Continuare

Islamistul (2)

Primul contact al tînărului Ed Husain cu islamismul e facilitat de profesoara de educaţie religioasă, o englezoaică bine crescută, adică super tolerantă şi multiculturală. De aici, drumul a dus firesc la Youth Muslim Organization, Jamat-e-Islami şi moscheea din estul Londrei. Teenage Rebellion Keen to know more about my faith, I approached my school’s religious education … Continuare

Moscheie enormă la Amsterdam

Zilele acestea se duce o bătălie pentru construirea sau nu a unei moschei enorme (capacitate de 70 000 de persoane) la Amsterdam, de către gruparea extremistă turco-islamică Milli Gorus sau Viziunea Naţională -probabil viziunea naţională turco-islamică – cu sediul în Germania şi care are peste 25 000 de membri. Şeful moscheii, Fatih Dag, ameninţă indirect … Continuare

Islamistul (1)

Mohammed M. Husain s-a născut în Anglia, la mijlocul anilor ’70, din părinţi imigranţi din subcontinentul indian. Autobiografia sa intitulată Islamistul şi publicată în 2007 este prima carte scrisă de un fost extremist islamic britanic. Evoluţia lui Ed Husain e simptomatică pentru numeroşi copii ai primei generaţii de imigranţi musulmani de după al doilea război mondial. Dacă pentru părinţi religia era o experienţă personală şi spirituală, pentru urmaşii lor a devenit una militantă şi politică. Cum şi de ce sînt două întrebări la care experienţa rememorată a autorului dă un răspuns exhaustiv şi general valabil pentru generaţia sa. Fenomenul transformării unei religii în sistem totalitar şi mecanismele de îndoctrinare descrise de Ed Husain continuă neabătut şi în prezent. Trăim o poveste neterminată, cu consecinţe grave pentru viitorul nostru, indiferent cum aş alege să-l definesc pe acest vag noi. Umanitatea comună este fracturată de o viziune complet străină de ceea ce ne leagă ca fiinţe umane ale secolului 21. Voi reda aici o serie de fragmente extinse din carte, în deplină cunoştinţă a faptului că încalc dreptul de copyright al autorului. E nevoie ca această confesiune să fie cunoscută de cît mai mulţi. Iar dacă poţi, cumpără această carte.

Made in England

My earliest memories are fond recollections of school trips to the green, serene English countryside. I remember the uninhibited joy of walking along the coast in Upnor, being invited aboard cheerfiil anglers’ small boats, and devouring fish and soggy chips together. I recall a visit to the New Forest, removing mud from our Wellington boots at streams, swimming in rivers, and drinking hot chocolate together at night around the hearth of an old, creaky floor-boarded hut. Our teachers would read from Roald Dahl’s Big Friendly Giant or Kipling’s jungle Book and then send us off to sleep for the night in rows of bunk beds inside large wooden dormitories set in a forest clearing. Often Susie Powlesland, our elegant head teacher complete with a disciplinarian streak and half-moon reading glasses, would come to tuck us in, dispensing goodnight kisses as required. … Continuare

Elveţia şi restul Europei

Mîine au loc alegeri în Elveţia. E interesant de urmărit care va fi performanţa SVP (Swiss People’s Party), singurul partid elveţian opus imigrării necontrolate, multiculturalismului şi interferenţei Uniunii Europene în afacerile interne. Evident, SVP este descris în mediile progresiste drept „extremă dreapta”, „xenofobic”, „rasist”. Ţinînd cont de popularitatea partidului şi incăpăţînarea elveţienilor de a-şi apăra … Continuare

Ore tîrzii, gînduri pe fugă

Într-o vreme, credeam în Beatles. Afirm asta nu doar literal. Oh, da, citeam versurile din Sgt. Pepper ca pe un tratat de filozofie germană, căutînd instrucţiunile ascunse în metafore şi verbe pentru a descifra noua lume proiectată sonor de difuzorul casetofonului. E greu. Vreau să zic, „instrucţiunile” sînt aşa de vagi încît în cele din … Continuare

Ann Coulter – Pasionaria republicană

Dreapta republicană americană luptă din greu făcând faţă evoluţiilor de pe scena politică a SUA, unde un număr de factori interni şi externi au convins majoritatea electoratului să voteze cu democraţii, în rândurile carora variate forme de liberals (partizani ai culturii de stânga, promotori ai politically correctness-ului, gay rights etc.) sunt vîrfurile de lance. O … Continuare

Foreign Office şi islamiştii

Grupul englez de cercetări şi strategii politice Policy Exchange a publicat în iulie 2006 un expozeu al relaţiei strînse dintre Foreign Office – ministerul de externe al Marii Britanii – şi o serie de organizaţii islamiste britanice şi din Orientul Mijlociu. Lucrarea de faţă este deosebită deoarece se bazează pe numeroase documente confidenţiale parvenite autorului, … Continuare

Furtună pentru burka. O jignire adusă femeilor?

Italia guvernării de stânga, unde lipsa valorilor conduce la decizii absurde, ca aceea de a permite utilizarea veştmântului burka în Treviso. Corriere dela Sera 7 octombrie 2007 Ministrul Pollastrini dă o replica la decizia prefectului de Treviso şi aprobării colegei de guvern Bindi. Se aprinde dezbaterea politică între cei doi poli politici dar şi în … Continuare

Bye bye multiculturalism

Acum 100 de ani, Turcia a fost primul recipient al distincţiei de om bolnav al Europei. După un secol în care titlul de campion al catastrofei a fost adjudecat de Germania în două rînduri consecutiv, omul bolnav al Europei e împărţit între extremele estice şi vestice ale continentului. Trupul se află într-o Rusie decimată de … Continuare

Cinci propuneri pentru eradicarea islamofobiei

Islam înseamnă pace. Islam înseamnă pace. Islam înseamnă pace. Islam înseamnă pace. Islam înseamnă pace. Se aude şi la infidelii din spate? Iar pace înseamnă: dragi musulmani, trăiţi paşnic pînă cînd deveniţi puternici. One of the world’s most respected Deobandi scholars believes that aggressive military jihad should be waged by Muslims “to establish the supremacy … Continuare

Pedepsirea islamofobiei

Un cotidian suedez, Nerikes Allhanda, a publicat pe data de 18 august o caricatură cu profetul Mahomed pe post de câine de pază (capul profetului şi corp de câine) în care arată că instituţiile media scandinave sunt timorate după scandalul de acum doi ani al caricaturilor daneze. La începutul lunii septembrie ambasadorul Suediei din Cairo, … Continuare

Extaz jurnalistic, un interviu cu Hitler

Doamnă sau domnişoară, V-am citit comentariul din Cotidianul, cel în care aduceţi o ofrandă de sinceritate pe altarul nobilei profesii de jurnalist înainte de a trece Styxul pentru a face un interviu cu Hitler. Quelle courage! Recunosc că m-aţi pus pe gînduri, atît cît îmi pot permite acest lux. În paranteză fie spus, apreciez faptul … Continuare

Demasificarea mass-mediei

Un excelent eseu despre căderea Bastiliei mass-media, cauzată de proliferarea pe internet a noilor canale de informare. Monopolul castei jurnaliştilor şi vechiul model top-down de informare în masă îşi pierde influenţa în competiţie cu reţeaua în extindere de bloguri şi portaluri independente de ştiri şi opinie. How a Gang of Scrappy, Individual Bloggers Broke the … Continuare

Violarea drepturilor omului, de exemplu Guantanamo

Interesant şi ciudat – pe de o parte, Parlamentul European (sau cel puţin partea sa de stânga) cheltuieşte banii contribuabililor, timp şi parte din puţinul prestigiu pe care îl mai are acuzând Statele Unite de tot felul de „violări” ale drepturilor omului la Guantanamo, iar pe de altă parte Yemenul refuză să îşi primeasca înapoi … Continuare

Integralism şi integrare

Acum doi ani reprezentanţii Turciei au spus că Europa n-ar trebui să rămână un club creştin. Asaltul turc asupra Europei se face în diferite feluri. Pe plan intern, acum au un preşedinte care provine dintr-un partid islamic. Pe plan extern, Turcia mereu promite că se democratizează, dar realitatea este crudă în ceea ce priveşte drepturile … Continuare

Taliban machiat

Imagini descoperite de fotograful Thomas Dworzak în 2002, în timp ce documenta căderea Talibanului. Interesant. Războinicii feroce care au umilit URSS, gardienii ultra-stricţi ai moralităţii islamice în perioada cît au stăpînit Afganistanul… au fetişuri încîntător de perverse. În ziua de azi totul e relativ, însă ruj pe buze şi obraji, rimelatul conturului ochilor şi combinaţia … Continuare

Încetaţi să bateţi clopotele

“Încetaţi să bateţi clopotele” spune cântecul iar pe video apare chipul lui don Andrea Santoro, preotul ucis în februarie 2005. Puţin mai înainte, la cuvintele “dacă cineva vinde ţara noastră sub preţ, va muri” apare corpul lui Hrant Dink, ziaristul asasinat la începutul acestui an. Pe YouTube a apărut şi apoi a fost retras un … Continuare

America a invadat Irakul pentru petrol – Alan Greenspan confirmă!

The Iraq war is largely about oil.

Alan Greenspan – „The Age of Turbulence: Adventures in a New World”

Afirmaţia domnului Greenspan – preşedintele timp de 18 ani al Rezervei Federale a SUA – publicată în cartea sa de memorii, a cauzat turbulenţă în lumea comentatorilor politici. Cartea a fost lansată azi în librării, însă un număr redus de exemplare a fost distribuit în avans pentru recenzori şi comentatori de la agenţii de presă şi ziare cu greutate. Săptămîna trecută presa mainstream din Vest a citat extensiv propoziţia de mai sus şi a construit editoriale rechizitoriu la adresa administraţiei Bush. Inclusiv Simona Maties de la Cotidianul, care anunţă emfatic: Alan Greenspan: motivul invadării Irakului a fost petrolul. Evident, Cotidianul nu s-a numărat printre publicaţiile cu acces direct la cartea domnului Greenspan, însă aceasta nu a împiedicat-o pe Simona să regurgiteze opiniile confraţilor mai influenţi. Tentaţie greu de ocolit, cu atît mai mult cu cît cartea domnului Greenspan este critică în general la adresa administraţiei Bush. … Continuare

Politica externă a unui singur copil

Americanii au numit-o “revoluţie în acţiunile militare” sau RMA. Au o plăcere deosebită să concentreze concepte din cele mai diverse în grupe de litere uşor de urmărit. RMA este în principal susţinută de introducerea tehnologiilor informatizate; alaturi de RAM (“revoluţia în atitudini faţă de armată”) formează cadrul în care evoluează strategia forţelor militare.
Au europenii ce învăţa din aceste concepte? Suntem capabili doar sa stăm pe margine şi să aşteptăm mereu să fim salvaţi de Unchiul Sam sau ar trebui să ne aducem aminte că numai patriotismul ne mai poate salva leagănul nostru de civilizaţie, Europa?


Rate reduse ale natalităţii vor altera atât societatea cât şi strategia

Analiştii militari vorbesc mereu despre strategie. Deseori ei propun o anume strategie pe care abia au inventat-o şi despre care cred în mod natural că va fi soluţia problemelor legate de securitatea naţională. Mai ales perioada prezentă – datorită confruntării cu ameninţarea terorismului islamic şi cu catastrofa războiului din Irak – este marcată de proliferarea propunerilor strategice.

Analiştii cu experienţă ştiu oricum că dacă o strategie trebuie să se verifice ca efectivă, ea trebuie să se potriveasca realităţilor sociale şi structurale, inclusiv starea tehnologiei, economia, precum şi sistemul politic. Mai puţin notat este rolul demografiei.

Până de curând, schimbările demografice au fost atât de încete că ele de abia par a fi o variabilă care afectează provocările strategice. Dar astăzi, multe naţiuni importante sunt supuse unor rapide şi evidente schimbări în structura lor demografică. Aceasta este mai evident în Europa, dar este cazul de asemenea în Statele Unite, Rusia, China şi Japonia. Discrepanţa demografică loveşte America, pe toţi aliaţii săi majori şi pe toţi adversarii ei tradiţionali sau potenţiali.

În statele occidentale, combinaţia între declinul abrupt al natalităţii populaţiilor europene sau al descendenţilor populaţiilor europene, pe de o parte, iar pe de altă parte creşterea explozivă a populaţiei emigrate non-europene, determină o mare transformare în structura socială şi în identitatea naţională, care va produce o transformare majoră în strategia militară. Procesul a început deja, dar în anii următori, istoria ne va învăţa încă o dată că demografia este destin. … Continuare

Centrul de tratament Karl Marx prezintă Cubul Poporului

The People’s Cube este creaţia lui Oleg Atbashian, fost gospodin sovietic emigrat în SUA la sfîrşitul anului 1990. În fosta URSS a lucrat ca artist grafic într-un oraş de provincie, creînd afişe de propagandă comandate de filiala locală a partidului comunist. În America a fost intrigat de „nivelul maladiv al afecţiunii elitei intelectuale pentru tot … Continuare

Una pe zi de BBC – poveşti de adormit copiii

Oare cum ar povesti BBC unui puşti de clasa întîi ce s-a întîmplat acum şase ani pe 11 septembrie? Suie-te pe-o şea şi ascultă povestea mea. A fost odată ca niciodată un om simplu din popor pe nume Osama bin Laden. El trăia paşnic în Orientul Mijlociu pînă cînd într-o bună zi călăreţi cîtă frunză, … Continuare

Escrocheria păcii

Acest articol de Bruce Bawer a fost publicat recent în revista new-yorkeză City Journal. L-am tradus şi îl reproduc integral în română din două motive.

În timp ce Europa doarme narează experienţa unui american în Europa înainte şi după 9/11 şi numeroasele discuţii purtate cu europeni despre pericolul Islamului militant şi rolul Americii în combaterea acestui pericol.

Citind această carte am descoperit cît de larg răspîndit este anti-americanismului în Europa, cît de avansată este maladia progresismului (amestec de socialism, relativism moral, multiculturalism agresiv) şi cît de periculos e importul de islamism la scară continentală. Am tradus articolul de mai jos şi cu intenţia de a semnala acest autor deosebit. Al doilea motiv e legat de amintirile pe care mi le-au evocat rîndurile lui Bruce Bawer. Ca adolescent şi tînăr adult în anii 70 şi 80 ai României ceauşiste am fost mereu însoţit de propaganda comunistă din şcoală, ziare, cărţi, de la televizor, radio şi locul de muncă. Una din temele repetate obsesiv era pacea. Asemeni altor cuvinte deturnate de comunism înţelesul păcii se schimbase, nu se mai referea doar la absenţa războiului. Pacea se transformase într-un concept stufos explicat sub forma unui scenariu cu eroi pozitivi şi negativi încleştaţi într-o luptă epocală al cărei deznodămînt urma să fie triumful eroului pozitiv şi victoria definitivă a revoluţiei. Eroul pozitiv era URSS ajutat de popoarele prietene din jur, iar eroul negativ era Vestul a cărei căpetenie, America, întruchipa răul absolut. Noi trăiam în pace deoarece cu ajutorul URSS terminasem lupta de clasă şi puteam să ne concentrăm liniştiţi asupra creşterii nivelului de trai. Cei de dincolo trăiau într-un război surd intern, datorită luptei de clasă care se ascuţea de la an la an, şi participau frecvent la războaie adevărate cerute de logica internă a capitalismului: subjugarea altor ţări pentru acumularea de materii prime şi forţă ieftină de muncă. Însă pacea noastră era o stare nesigură constant ameninţată de maşina de război americană. Fără aripa protectoare a URSS puteam fi oricînd înrobiţi. De fapt URSS — şi într-un sens mai larg comunismul — erau pacea. La polul opus, America şi capitalismul erau sinonime cu războiul.

Bine, bine, dar sîntem în anul 2007. Comunismul s-a prăbuşit în 1989, pînă şi China a adoptat economia capitalistă, iar Cuba şi Coreea de Nord sînt ruinate.

Realitatea e mai perversă. Acest gen de gîndire şi retorică pe care le credeam complet discreditate este foarte la modă în mediile universitare occidentale, mass-media, tot felul de organizaţii internaţionale şi adoptat de majoritatea ONG-urilor care au împînzit societatea civilă. Nu de ieri de azi, de decenii. Eseul lui Bruce Bawer radiografiază acest cancer vechi şi în extindere.

Viitorul rămîne neştiut, însă e constant influenţat de opţiunile noastre. O opţiune încă nedecisă aşteaptă. Libertate sau pace?

Dacă vrei pace, fii pregătit de război. Îndemnul aparţine generalului roman Flavius Vegetius Renatus şi a fost formulat în urmă cu mai bine de 1600 de ani. Sun Ţu a oferit în esenţă acelaşi sfat cu nouă secole mai devreme şi tot lui îi este atribuit aforismul lui Vegetius la începutul unui film pe care l-am văzut recent la Centrul Nobel pentru Pace din Oslo. Însă filmul citează această zicală străveche doar pentru a o contrazice. După ce serveşte o istorie pervers alterată a Războiului Rece, a cărei idee vîrf de lance este că mişcarea pentru pace a făcut să cadă zidul Berlinului, filmul se încheie cu o concluzie care răstoarnă complet intuiţia lui Vegetius: „Dacă vrei pace, pegăteşte-te pentru pace.” … Continuare

Islamofob?

Phobos în greacă înseamnă frică şi a generat termenul FOBÍE, fobii, s.f. Stare patologică de nelinişte şi de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. ~ Repulsie, antipatie pentru ceva. Robert Spencer este etichetat de criticii săi drept islamofob, deci un individ obsedat de o frică iraţională faţă de Islam. Pe un palier … Continuare

Potpourri

Vine din franceză şi literal înseamnă ghiveci putrezit, termen folosit iniţial pentru a numi un ghiveci de flori umplut cu petale, seminţe uscate, mirodenii şi întrebuinţat domestic cu scopul de a parfuma aerul. E mai cunoscut ca termen muzical, definind o înşiruire din fragmente de melodii cu priză la public, un fel de paradă a şlagărelor formată din bucăţi asamblate succesiv pe fundalul unui aranjament muzical comun. Boney M. obişnuia să-şi canibalizeze propriul repertoriu (şi să-şi rotunjească contul din bancă) în acest stil. Tot din aceeaşi perioadă, pentru publicul românesc era mai familiară vocea sprinţară care anunţa la radio ghiveciul de umplutură necesar pînă la următorul jurnal de ştiri. Şi acum, un potpourri de melodii îndrăgite din repertoriul cîntăreţilor dumneavoastră preferaţi: Angela Similea, Dan Spătaru şi Benone Sinulescu. Acest gen n-a murit şi nici nu este pe cale de dispariţie din cauza încălzirii globale. … Continuare

Bush egal Hitler

Ion Mihai Pacepa: Take it from this old KGB hand: The left is abetting America’s enemies with its intemperate attacks on President Bush. Orientul Mijlociu răspunde la salutul lui Bush: Hamas Hezbollah Gărzile Revoluţionare Iraniene Pardon. De fapt e vorba de un omagiu adus acestui erou: Mein Kampf, ediţia cu tips and tricks publicată de … Continuare

Cancelliamo Israele?

Asociaţia Musulmană Italiană – afiş de protest la adresa declaraţiilor lui Mahmoud Ahmadinejad Nume ca Ibn Warraq, Walid Phares, Irshad Manji, Ayaan Hirsi Ali, Taslima Nasrin, Salman Rushdie, Salah Choudhury, Nonie Darwish, Wafa Sultan sînt cvasi-necunoscute sau relativ cunoscute, depinde de familiaritatea cititorului cu disidenţa islamică. Acest grup divers cuprinde persoane care au ieşit din … Continuare

Modelul suedez

Suedia este copilul model al lumii vestice. Tolerant, muncitor, respectuos, rezervat, serios, primitor, politicos. Cel mai generos şi multilateral sistem de asigurări sociale pe care statul le oferă cetăţenilor. Produse de o calitate ireproşabilă şi un bun gust exemplar. În orice iniţiativă se afirmă un perfecţionism care proiecteză Suedia în viitor, în timp ce restul … Continuare

Spielberg în dialog cu Iuri Bezmenov

Am văzut pe TCM un documentar interesant despre Spielberg narat de Spielberg. În general îmi plac filmele lui, iar cîteva îmi plac chiar foarte mult. Regizorul dezvăluie în ordine cronologică povestea nevăzută a fiecărui film: circumstanţe, motivaţii, dificultăţi, inspiraţii, estetică şi ca privitor nu poţi decît să te simţi privilegiat de statutul de martor la … Continuare

Evreii din Marea Britanie

… în anul 2007. Un documentar produs de Channel 4 şi prezentat de Richard Littlejohn, un jurnalist englez tradiţional. În alte timpuri aşa ceva ar fi însemnat adept al bunului simţ şi ostil extremelor, uneori excentric însă orientîndu-se constant după o busolă etică unde fair-play e reperul major. În ziua de azi asemenea atribute îl caracterizează drept rigid, de dreapta, suspect de homofobie, xenofobie si alte fobii. Cîteva remarci. Pe parcursul documentarului se fac trimiteri la Protocolul Bătrînilor din Sion şi la acuzaţia sîngelui. Amîndouă sînt piese vechi şi de calibru greu în argumentaţia oricărui anti-semit care se respectă. … Continuare

America a invadat Irakul pentru petrol

Ok. Deci Irak este un furnizor de petrol important pentru SUA. Saddam Hussein i-a privat pe americani de accesul la cîmpurile petrolifere irakiene vitale pentru interesele SUA şi în consecinţă a fost înlăturat de la putere sub un pretext oarecare. Odată intrat sub ocupaţie americană Irakul a (re)devenit o sursă majoră de petrol pentru SUA. … Continuare

Îndrăzneşti să rîzi de talibani?!

Recent, Hollywoodul a scos pe piaţă o nouă peliculă în care rolul principal e Corectitudinea Politică. Fiind vorba despre o tragedie petrecută într-un context care cere atenţie la protejarea sensibilităţilor culturale si religioase ale anumitor spectatori – răpirea si decapitarea din 2002 a jurnalistului american Daniel Pearl de către un grup de jihadişti pakistanezi – … Continuare