Cum am ajuns aici

de Mihaela Bărbuș și Anca Cernea

Ficțiunile lui Vasile Ernu despre Traian Băsescu, intelectuali și antisemitism

Dacă polemicile cu stânga te învață ceva, atunci te învață că ideologul autoproclamat „intelectual de stânga” își face arareori timp pentru studiul realității. Stânga nu caută să înțeleagă istoria, ci să o făurească. Singurul său obiectiv, unica sa rațiune de a exista și a acționa, este schimbarea realității, plierea ei conform necesităților înalte ale ideologiei la care subscrie.

Urmarea este că rupturile logice ale stângistului sunt tulburătoare, iar distorsionarea faptelor spectaculoasă, ceea ce face ca observarea comportamentului progresist să fie o ocupație fascinantă și plină de învățăminte. Pentru a fi capabil să demonstrezi întregii lumi că albul e negru și negrul este alb sunt necesare „calități” morale deosebite. Chiar și în lumea în care trăim, lipsită de respect față de ceea ce este drept sau adevărat, nu mulți sunt într-atât de bine „pregătiți”, încât să te poată minți cu nerușinare, privindu-te în ochi. Numai câțiva se pot califica pentru postul de revoluționar de profesie.

Printre acești „aleși” se află și criticatacantul Vasile Ernu, descălecat la gurile Dunării pentru a răspândi contra-evanghelia stângismului.

În urmă cu câteva săptămâni, acest domn l-a acuzat pe președintele României, Traian Băsescu, de antisemitism, profitând de scandalul declanșat de declarațiile purtătorului de cuvânt al Partidului Social-Democrat, Dan Șova. Textul pe care l-a scris pentru Critic Atac este un exemplu-școală de denaturare stângistă.

Articolul începe cu o mirare prefăcută.

Am crezut că momentul antisemit de la noi a fost depășit.

Vasile Ernu nu poate să creadă cu adevărat așa ceva, din mai multe motive.

Părerea pe care o are despre națiunea română este proastă. Așa cum reiese din textele de pe Critic Atac, site pe care îl coordonează, românii sunt primitivi, misogini, naționaliști periculoși, rasiști și suferinzi de un misticism bolnăvicios care îi face prea puțin digerabili. Mândru de a se fi „născut în URSS”, Vasile Ernu nu simte nici o legătură cu acest popor pe care îl privește de la înălțimea „intelectualului de stânga” care a văzut comunismul în „Patria Revoluției” și știe mai bine decât victimele lui care au suferit înainte de 1989. Singurii români de care Ernu se simte legat sunt stângiștii radicali, emancipați, și muncitorimea agresivă, adică acei stimați compatrioți care au ieșit în Piața Universității în acest ianuarie pentru a ocupa o „zonă liberă de comunism” în numele comunismului. Atât și nimic mai mult.

Desigur, Ernu știe prea bine că o țară în care național-comunismul PRMist a fost o reală forță politică timp de mai bine de un deceniu nu poate fi lipsită de cetățeni care să simtă ură sau repulsie față de alte popoare, în cazul de față cel evreu. Corneliu Vadim Tudor și Gheorghe Funar nu au acționat fără consecințe în societatea românească. Apoi, antisemiții nu se întâlnesc doar în România, ci în orice societate. Dacă Republica Populară Chineză (da, ați citit bine) poate avea antisemiți fără să fi văzut prea mulți evrei, o țară în care numărul lor a fost cândva mare nu poate fi mai rezistentă la antisemitism. Asta este firea lucrurilor și așa sunt oamenii – păcătoși.

În aceste condiții, am putea fi tentați să credem că aceasta frază de la care am pornit are doar un rol stilistic, dar am comite o mare greșeală. Modul în care Ernu își alege cuvintele este mult mai important decât pare la prima vedere. Dacă Ernu nu crede cu adevărat în ceea ce spune – și nu este într-atât de limitat, încât să o facă -, rezultă că afirmația face parte din ceea ce cațavencii ar fi numit, cândva, „gândire cu premeditare”. Este o petardă retorică, bună pentru a pregăti terenul pentru formularea unor acuzații grave la adresa dușmanilor ideologici: cele de antisemitism.

Urmează un soi de observație.

E adevărat, acum avem un antisemitism ”soft” de tipul celui folcloric: ”dacă curge apa la robinet – s-au pişat evreii / nu curge apa la robinet – au băut-o evreii”.

Această descriere a antisemitismului „soft” existent în România este tipică autorilor de pe Critic Atac: absurdă și ridicolă, lipsită de orice bază, dar îndeajuns de puternică, încât să confirme bănuielile stângiștilor noștri privitor la natura retrogradă și animalică a poporului român. De altfel, termenul „folclorist” nu este folosit întâmplător, însumând tot disprețul lui Ernu pentru români. Antisemitismul popular despre care vorbește criticatacantul nu poate fi rezumat în aceste două fraze absurde, dar nici nu trebuie. Textul nu urmărește căutarea adevărului, ci combaterea cu orice preț a inamicilor ideologici.

Desigur, ne putem întreba în ce adunări „intelectuale” își pierde vremea Vasile Ernu de poate veni în fața noastră cu astfel de exemple mincinoase și jenante. Poate vom afla cândva. Important este, însă, că abia de acum încolo începe cu adevărat rechizitoriul Critic Atac.

Problema majoră a antisemitismului ”soft” românesc nu este ”folclorismul” lui, cît faptul că este reprezentat atît de elita conservatoare intelectuală de la noi (pot să dau o mulțime de exemple, dar las acest domeniu pe mîna GDS-ului), cît mai ales de puterea oficială din România.

După ce am văzut care este nivelul poporului român, a venit vremea să ne uităm la conducătorii săi. Nu doar națiunea este bolnavă: și elita intelectuală și puterea politică din România sunt unite în antisemitism. Ce imagine plină de culori! Din fericire, nu avem de ce să ne speriem. A fost doar o altă fumigenă, de tipul celei de la începutul articolului. Pentru a risipi fumul rămas în urma ei este de ajuns să punem și să răspundem la trei întrebări la care Ernu nu va răspunde nici măcar încolțit.

Întrebarea #1: Oare elita intelectuală românească a încercat să demonstreze că sionismul „a construit imaginea evreului care respinge proiectul sionist în termeni antisemiți”? Nu, dar a făcut-o Slavoj Zizek pe Critic Atac.

Întrebarea #2: Oare elita intelectuală românească și-a dedicat eforturile negării Holocaustului? Nu, dar a făcut-o Claude Karnoouh, un colaborator apropiat al lui Vasile Ernu și Costi Rogozanu, redactor pe Critic Atac și pe alte site-uri unde extrema stângă se întâlnește cu așa-zisa Noua Dreaptă.

Întrebarea #3. Câți dintre politicienii partidelor de guvernare s-au pronunțat pe marginea Holocaustului sau a evreilor? Nici măcar unul. A făcut-o, în schimb, domnul Dan Șova, purtătorul de cuvânt al Partidului Social-Democrat, principalul partid de stânga din România, descendent direct al Partidului Comunist Român. PSD este cunoscut în România, alături de PRM, pentru lunga sa tradiție național-comunistă și, implicit, anti-evreiască, după cum bine a arătat colegul nostru Liviu Crăciun.

Atunci ce îl mai deranjează pe Vasile Ernu?

Ultima ieşire, care din punctul meu de vedere este fără precedent în perioada post-comunistă, aparţinea preşedintelui Băsescu. El recunoaşte fățiș că ar face acelaşi gest politic ca şi mareşalul Antonescu şi s-ar alătura lui Hitler în campania din Est.

Înainte de trece la analizarea problemei ridicate aici, se cuvine să reluăm conversația de pe B1 TV care este amintită doar trunchiat, întrucât interesul Critic Atac era să lege afirmațiile președintelui Traian Băsescu de exterminarea evreilor. Misiunea grea, dar nu imposibilă pentru acești manipulatori de profesie care și-au făcut din minciună o a doua natură.

Ion Cristoiu: Astăzi, 22 iunie, se împlinesc 70 de ani de la… De la ce?
Traian Băsescu: De la începerea…
Ion Cristoiu: Marelui Război pentru Apărarea Patriei, trecerea Prutului.
Traian Băsescu: Nu, nu. ’41, da.
Ion Cristoiu: Trecerea Prutului.
Traian Băsescu: Trecerea Prutului, da.
Ion Cristoiu: Ştiţi?
Traian Băsescu: Da.
Ion Cristoiu: Păi, văd că nimeni nu a scris…
Traian Băsescu: Invadarea…
Ion Cristoiu: Invadarea
Traian Băsescu: A, nu. Hai să-i spunem, de la celebra „Soldaţi români, vă ordon. Treceţi Prutul!”
Robert Turcescu: Reîntregirea patriei.
Ion Cristoiu: Dumneavoastră, dacă eraţi la vremea respectivă, dădeaţi acest ordin?
Traian Băsescu: Da.
Ion Cristoiu: De ce?
Traian Băsescu: Pentru că aveam un aliat şi aveam de recuperat un teritoriu. Dacă aveam condiţiile de atunci, probabil că aş fi făcut-o. (22.06.2012)

Această ultima frază, subliniată de mine mai sus, este incriminată de fondatorul Pudel Atac ca fiind dovada vie a antisemitismului prezidențial.

Toată lumea a fost atunci deranjată de frazele adresate Regelui Mihai şi mai nimeni nu s-a îngrozit de poziția fără echivoc a președintelui față de Hitler. Nu-i așa, aveam un aliat, aveam de dus un război sfînt împotriva evreilor şi comuniștilor.

Cuvinte dure, dar dacă tot suntem aici, să acordăm puțină atenție primei fraze, înainte de a ne pronunța pe seama justeței observației criticatacantului.

Vasile Ernu, un deconstructivist al tuturor instituțiilor retrograde, un apologet al regimului comunist și al crimelor comuniste, menționează în textul său jignirea adusă Regelui Mihai. Rege cu R, țin să vă atrag atenția, atât de puternic este respectul pe care Ernu îl are pentru fostul monarh al României. Nu toți oamenii dreptei scriu despre Regele Mihai”, chiar dacă au fost cândva monarhiști și au avut sau au încă un respect deosebit pentru ce au făcut regii Hohenzollern pentru România. Este limpede de ce: suntem, în cele din urmă, o republică, iar regele a renunțat la tron, realități ce nu pot fi trecute cu vederea.

Atunci se cade să ne întrebăm ce îl poate determina pe Vasile Ernu să îl respecte atât de mult pe Mihai. Dezgustul față de Traian Băsescu, desigur, ocazia de a se alia cu orice presupusă victimă a „dictatorului” anti-social(ist). Da, dar tind să cred că la mijloc se află mai mult de atât. Să nu uităm că regele s-a remarcat în ultimii ani nu doar prin premiile acordate lui Adrian Năstase și participarea la dineurile lui Dan Voiculescu, ci și prin sărbătorirea Zilei Victoriei la Moscova, împreună cu țarul nedeclarat al Rusiei, Vladimir Putin. Fostul monarh român a participat, alături de fostul KGB-ist – un binecunoscut apologet al Uniunii Sovietice, a cărei dispariție a numit-o „cea mai mare tragedie a secolului trecut” – la celebrarea ocupației sovietice a jumătate din continentul european, căci asta se sărbătorește cu adevărat de Ziua Victoriei. Pentru cel „născut în URSS” trebuie să fi contat și asta atunci când s-a decis să deplângă tratamentul la care a fost supus fostul rege.

Unde intră în acțiune Hitler? Nicăieri. Băsescu nu îl menționează dintr-un motiv evident: nu este un admirator al liderului socialist german. Apoi, in ceea ce privește declarația lui Băsescu despre trecerea Prutului, contextul în care a fost făcută este foarte important.

Interviul de la B1 TV a avut loc în ziua în care aniversam 71 de ani de la acel moment, mai cunoscut nouă datorită celebrului ordin al lui Antonescu, „Ostași, vă ordon, treceți Prutul!”. În 1941, Basarabia și Bucovina se aflau sub ocupație sovietică ca urmare a ultimatului stalinist din 1940, un act beligerant din partea lui Iosif Stalin. Ceea ce s-a petrecut în ’41 ține de logica războiului. România fusese atacată de URSS, „Patria Revoluției” comuniste. Profitând de invazia germană a Uniunii Sovietice, armata a trecut Prutul pentru a elibera teritoriile pierdute cu puțin timp înainte și a opri persecutarea pe scară largă a românilor de acolo.

Nici un român patriot nu ar avea de ce să fie nemulțumit de această hotărâre a lui Ion Antonescu pentru că România nu a făcut altceva decât să acționeze cât mai inteligent posibil în vremuri extrem de dificile. Aliații noștri occidentali nu ne mai puteau ajuta. Au refuzat să o facă atunci când ne-a fost atât de greu și mai târziu nu mai puteau nici schița un gest în favoarea noastră. Franța căzuse, victimă a propriei sale aroganțe, iar Marea Britanie rămăsese singură. Alianțele noastre regionale dispăruseră. Noua ordine europeană era național-socialistă, dominată de Reich. Aveam de ales între a ne alătura Germaniei în atacarea URSS – pentru a recupera pe calea armelor ce era de drept al nostru – sau a sta pe margine, riscând să pierdem tot.

Vasile Ernu cunoaștea adevărul istoric, dar nu îl interesează pentru că nu se simte român, ci sovietic. Nefiind animat de patriotism, un sentiment pe care, asemenea oricărui mankurt, nu îl poate trăi, nici măcar înțelege, este atât de mândru că s-a „născut în URSS”, încât nu se poate abține nici măcar de la denunțarea trecerii Prutului. Pentru ca manipularea pro-rusă să aibă mai mult succes, el încearcă să lege reunificarea Basarabiei și Bucovinei de antisemitismul național-socialist și, implicit, de purificarea lumii de evrei. Speră astfel să distrugă definitiv orice demnitate sau dreptate din implicarea României în cel de-al doilea război mondial. Vrea să rămână doar răul pentru că nu mai așa își poate ușura munca de distrugere la care s-a angajat atunci când a fondat Critic Atac.

Dacă reușește să convingă studențimea și intelectualitatea universitară – care simpatizează cu proiectul finanțat de fundația germană Friedrich Ebert – că România a jucat un rol demonic în al doilea război mondial, atunci totul se schimbă: potențialii inamici sunt înlocuiți de tovarăși drum sau poate chiar de aliați convinși, iar războiul mediatic cu Reacțiunea este ca și câștigat pentru că studenții de azi sunt jurnaliștii de mâine.

Nici referința lui Ernu la „războiul sfânt” împotriva comuniștilor nu este inocentă. Își are rădăcinile tot în simpatiile roșii-sovietice ale autorului de pe Critic Atac. Poate că nu este evident, dar când se gândește la războiul din Est, Vasile Ernu se identifică total cu Uniunea Sovietică, se consideră el însuși atacat: trupele române nu au luptat doar împotriva Uniunii Sovietice și a comunismului, ci se aflau în război cu Ernu însuși.

Nu în ultimul rând, criticatacantul este dușmănos că a fost o vreme în România când comunismul era combătut cu armele, iar comuniștilor li se spunea pe nume, criminali și trădători. Acum, însă, pentru că simte că valul se întoarce încă o dată în favoarea alor săi, îi atacă furibund pe inamicii anticomuniști, aflați în retragere ca urmare a loviturilor susținute primite din media stângistă sau incompetentă.

Totuși, trebuie recunoscut că sub un anumit aspect fondatorul Pudel Atac are dreptate. Declarația lui Traian Băsescu este cu adevărat una „fără precedent”. Politicienii români fie au fost pro-ruși, fie s-au ferit ca dracu’ de tămâie de discutarea problemei Basarabiei și Bucovinei, atât de mult s-au temut de Rusia. Să nu uităm că România lui Iliescu a fost ultima țară care a semnat un acord cu Uniunea Sovietică și că președintele de onoare al Partidului Social Democrat și-a cerut scuze rușilor că România a atacat URSS în 1941. Cât despre Emil Constantinescu, autoproclamatul „lider regional” semna, împreună cu agentul de influență moscovită Adrian Severin, cel mai prost tratat posibil cu Ucraina. Astfel, Constantinescu, născut la Tighina, un alt oraș românesc greu încercat de soarta, s-a spălat pe mâini de soarta a sute de mii de români. Victime ale unei discriminări cu rădăcini sovietice care afectează întreaga societate ucraineană, românii au continuat să fie supuși unei puternice politici de deznaționalizare.

Comparat cu rusofilul Iliescu și nevolnicul Constantinescu, Traian Băsescu face notă discordantă și deranjează.

După prima salvă de tun trimisă în direcția lui Băsescu, se reia atacul la adresa celorlalți.

Problema majoră a antisemitismului ”soft” românesc nu este ”folclorismul” lui, cît faptul că este reprezentat atît de elita conservatoare intelectuală de la noi (pot să dau o mulțime de exemple, dar las acest domeniu pe mîna GDS-ului), cît mai ales de puterea oficială din România.

Însă cel mai prezent antisemitism ”soft” de la noi este cel care neagă ororile și crimele făcute pe teritoriul românesc. Se știe că noi ”am fost paşnici”, crimele antisemite le-au făcut ”alţii”, sau au fost ”accidentale”, iar la Odessa, unde a fost cel mai mare măcel al unei armate împotriva populației civile din această zonă, ”am omorît partizani comuniști”, nu evrei şi populaţie civilă. NU: astfel de poziții nu mai pot fi tolerate mai ales cînd vin de la oficialități, oameni politici sau intelectuali.

Însă dacă din zona conservatoare sînt obișnuit să primesc astfel de mesaje, mai nou văd că nici PSD-ul nu se lasă, partidul care se pretinde că reprezintă stînga românească şi care ar trebui să fie mult mai sensibil la acest tip de problematică. (…)

Observația #1: Dacă în partidele politice am mai găsi antisemitism în rândurile PRM și PSD (a se vedea articolul lui Liviu Crăciun despre PSD), rămâne de văzut ce manifestări antisemite a găsit Vasile Ernu în rândul coaliției PDL-UDMR-UNPR („puterea oficială”) și printre figurile publice care nu scriu pe și nu citesc Critic Atac.

Observația #2: Vasile Ernu acuză, încă o dată într-un atât de scurt și prost scris, că antisemitismul ar fi parte din fibra elitei intelectuale și politice românești „conservatoare”. Unde este „zona conservatoare” în politica românească? Cine ar alcătui-o? Partidul lui Oltean și Blaga? Așa-zișii creștin-democrați ai centrului care sunt orice, dar nu conservatori? Cine populează această „zonă conservatoare” care îl sperie atât de mult pe Vasile Ernu de nu știe ce să mai facă pentru a o mai aduce în discuție în fața propriei congregații? Nu știm, nu ni se spune. Unde sunt acele numeroase mesaje antisemite din „zona conservatoare”? Nu știm, textul de pe Critic Atac nu ne lămurește nici în această privință. Ca de obicei, suntem doar asigurați că oamenii acuzați (dar nenumiți) și afirmațiile denunțate (dar nenumite) există și ni se cere să o credem, ca și cum ar fi vorba de un act de credință. Treaba asta poate că merge cu cititorii Critic Atac, cu dar cu noi nu. Noi discutăm pe fapte.

Înainte de încheiere, se trece la Dan Șova, dar doar pentru a da în același antisemit care răspunde la numele de Băsescu Traian.

Domnule Dan Șova, poate președintele Băsescu o să vă sune să vă felicite pentru acest discurs în care şi dumnealui crede, însă pentru cine are habar şi posedă minime cunoștințe de istorie, afirmațiile dumneavoastră nu sînt doar aberante , ci şi penale (Legea 107/2006).

Pe ce se bazează Vasile Ernu când spune că Băsescu l-ar felicita pe Dan Șova pentru declarațiile sale privitoare la pogromul din Iași? Doar pe propriile exagerări. Adică pe nimic.

Îmi place, însă, că aduce în discuție Legea 107/2006 și ne reamintește astfel de ipocrizia criminală a stângii. Aceeași stângă care susține dreptul vandalilor de a distruge centrul Capitalei și de a se bate cu poliția și jandarmeria, se dă de ceasul morții că Popescu sau Ionescu emit opinii pe un anumit subiect. Cu alte cuvinte, nu are nici o problemă în a sta umăr la umăr cu pegra cea mai violentă a societății, dar hotărăște că o simplă opinie, oricât de tâmpită sau josnică ar fi ea (așa cum se întâmplă în cazul negaționiștilor Holocaustului), este motiv întemeiat pentru a face pușcărie. Spargi capul unui jandarm/ polițist sau pălmuiești un spectator incomod, hop! te apără Critic Atac pentru că violența eliberatoare mântuiește lumea; spui mizerii despre Holocaust – hop! înfunzi pușcăria, fascistule!

În concluzie, antisemitismul președintelui Băsescu, asemenea celui al „zonei conservatoare”, este un antisemitism fictiv. Nu există. Există doar ura patologică a stângii progresiste din România față de Traian Băsescu și dreapta, revărsată în articolele de pe Pudel Atac.

P.S. A venit vremea să auzim niște nume din partea tovarășului Ernu, numele acelor politicieni și intelectuali din „zona conservatoare” care-s atât de antisemiți. Dacă s-a „obișnuit” cu declarațiile lor și poate să dea oricând „o mulțime de exemple”, bănuiesc că este în stare să le înșire. Dacă nu poate, atunci îi sugerez să se abțină de la asemenea afirmații. Îl expun ridicolului.

The following two tabs change content below.
„By accepting punishment, not for any sins, but for our virtues, we betrayed our code and made theirs possible. [...] Theirs is the morality of kidnappers. They use your love of virtue as a hostage. [...] Your enemies are destroying you by means of your own power. Your generosity and your endurance are their only tools. Your unrequited rectitude is the only hold they have upon you. They know it. You don't. The day when you'll discover it is the only thing they dread. You must learn to understand them. You won't be free of them, until you do.” - Francisco D'Anconia (Atlas Shrugged - Ayn Rand, p. 619)

21 de gânduri despre “Ficțiunile lui Vasile Ernu despre Traian Băsescu, intelectuali și antisemitism

  1. Dacă în partidele politice am mai găsi antisemitism în rândurile PRM și PSD (a se vedea articolul lui Liviu Crăciun despre PSD), rămâne de văzut ce manifestări antisemite a găsit Vasile Ernu în rândul coaliției PDL-UDMR-UNPR („puterea oficială”) și printre figurile publice care nu scriu pe și nu citesc Critic Atac

    Intrebare: oare coalitia aia, PDL-…, e chiar atata de ocupata sa-l planga pe Frunza-albastra si sa ma (sa se?) convinga ca de fapt omul era curat, desi in conferinta de presa s-a plans de 46 de ori de „Statul Politienesc”, e atat de ocupata incat nu mai are timp sa dea macar un comunicat de trrei randuri la tampeniile lui Ernache? Boc, e chiar asa de timorat de ce se intampla in politica incat nu poate iesi sa spuna „oameni buni, uitati-va atent la mine, ca n-am in corpul meu nici macar o celula de antisemitism!”? Chiar nu inteleg ei ca daca tac lasa loc la interpretari?

  2. ni se cere să o credem, ca și cum ar fi vorba de un act de credință.

    Pai Costin, tot comunismul cel iubit de criticatacanti e o religie, de fapt, cum bine spune dl Tismaneanu de atatea ori.
    In alta ordine de idei, mi se pare ca esti prea bland, chiar, cu Ernu; ai folosit cuvantul „tampit” numai odata. De ce asa putin? :d
    Pai e exact cuvantul care il caracterizeaza….Ernu e din specia bolnavilor la suflet incurabili, asta ca sa nu folosesc termeni din psihologie mult, mult mai duri (un psihiatru, te asigur, ar descoperi la el patologii nebanuite; intr-un registru mai pamantean, observ (gresesc oare?) ca omul nu vorbeste aproape niciodata de gagica/nevasta-sa, de prietenii lui, non-criticatacanti, de parinti aminteste foarte rar…..sunt convins ca, daca ar face-o, am descoperi reale orori si acolo). Sa scrii ce scrie el, asa cum o face el, despre oceanul de suferinta care a fost si partial inca mai este Rep. Moldova, mi se pare ca denota nimic altceva decat, si iar sunt obligat sa-l citez pe dl Tismaneanu, „psihologie abisala”. Din fericire pentru (putinii, inca, inclin eu sa cred) lui cititori, omul e prizonierul iremediabil al ideilor lui tampite, inguste si putine. De fapt probabil de aia nu da nici Boc comunicate despre asa ceva: probabil ca pur si simplu nu il citeste.

  3. @Dan

    Mie mi-a placut Clod, e inepuizabil. In comentarii il vedem vorbind de actiunile lui Antonescu in Basarabia dupa acel „Romani, va ordon treceti Prutul”. Ce aflam de la Clod? Nici mai mult nici mai putin decat ca

    l’entrée en Bessarabie s’est faite donc dans le sang des civils, et les massacres de toutes sortes, dans la mesure où des partisans communistes (et à bon droit, dirais-je) maintenaient la guerre de guérilla contre les troupes roumano-teutonnes

    adica

    intrarea in Basarabia s-a facut cu sangele civililor, si masacre de tot felul, in masura in care partizanii comunisti (cu buna dreptate, zic eu) au mentinut razboiul de gherila impotriva trupelor romano-teutone

    Ne intoarcem putin in timp. 1940. Sora lui Deadu, strabunicul meu din Ciuleni, un sat de prin sudul Basarbiei, a fost ridicata impreuna cu barbatul si bebelusul ei. Deportati in Siberia. Bebelusul moare pe tren de foame, si e aruncat pe geam. Povesti din familie. Probabil ca l-au mancat cainii.

    Bunica mea, 1940. Un tren cu deportati a oprit la ei in sat. Oameni fara apa si fara hrana. Cat timp a stat trenul in gara, bunica si alte fete din sat au dat fuga si au luat paini pentru deportati. Isi aminteste mainile intinse care cereau paine. Plangea cand povestea.

    Arc peste timp, 2012. Clod ne povesteste de „partizanii” care ar fi luptat – à bon droit – pentru soviete in Basarabia. Nonsensul e perfect, realitatea trebuie sa se retraga. Sabotorii lasati in urma de tatuca Stalin capata legitimitate. Stalin insusi e confirmat in actiunile lui – deportarile si crimele in masa sunt necesare pentru a invinge inamicul roman.

  4. Prostie ticaloasa, ws, ticaloasa, nu avem voie sa uitam nici o secunda, o gasim la dl Ernu. Pt ca, totusi, Ernu se imbraca cu haine cumparate, cred, din Romania, cu bani castigati in Romania, e promovat si ajutat de diverse ziare romanesti si chiar de TVR si alte institutii de presa ale Statului Roman, asta in timp ce el porcaie la romani cat il tine gura.

  5. @ws: Da, fatarnicia si ipocrizia aurolacilor de la CA este fascinanta.
    Fascinant in sensul in care te uiti de exemplu la un Komodo Dragon la gradina zoologica cum isi maninca progeniturile.
    Privesti si nu-ti vine sa crezi ca pot exista asemenea creaturi demonice.
    Deci Romania a vazut diavolul, a avut de-a face cu Stinga / Extrema Stinga intr-o gramada de forme. Ar trebui ca Romania sa fie puternic de dreapta.
    NU! E de stinga si iaca, toti aurolacii de stinga sint mai departe mari bloggeri, filozofi, deontologi, jurnalisti, politicieni si dracu’ mai stie ce.
    Iar cei de dreapta? cei ce striga in pustie…

  6. Fascinantă asocierea între Mihai şi Băsescu.
    Băsescu iese antisemit, în timp ce Mihai, din poziţia de rege (de jucărie, e adevărat), avea nevoie de insistenţele mamei lui ca să protesteze cu întârziere şi molatec în faţa lui Antonescu pentru deportările şi uciderea evreilor, comise chiar sub ochii lui:
    Într-o Notă din 30 octombrie 1942, semnată Richter, se menţiona că regina-mamă a fost informată de medicul Victor Gomoiu despre pregătirea unui transport de evrei în Transnistria:
    Mama i-a spus regelui că este o ruşine ce se întâmplă cu oamenii în această ţară şi că ea nu mai poate suporta în continuare, cu atât mai mult cu cât regele – fiul ei – şi numele său vor fi mereu legate în istoria României de crimele comise împotriva evreilor, iar domnia sa va fi numită mama lui «Mihai cel Cumplit». Ea i-a pus foarte serios în vedere regelui că, dacă deportările nu sunt imediat sistate, va părăsi ţara. Drept urmare, regele i-a telefonat numaidecât primului-ministru Mihai Antonescu şi, în consecinţă, a avut loc un Consiliu de Miniştri, în urma căruia nu numai că arestaţii au fost eliberaţi, dar s-a dat şi un comunicat al Preşedinţiei78. (Raportul Wiesel)

  7. PDL nu da prea multi bani pe mediul virtual, ceea ce este o prostie/ eroare, dar nu vad de ce ar fi trebuit sa raspunda la aberatiile tov. Ernu. Cei asemenea criticatacantului nu trebuie sa primeasca raspunsuri din aceasta zona pentru ca altfel isi iau nasul la purtare si incep sa se creada mai importanti decat sunt. SI asa au parere prea buna despre sine, asta le-ar mai trebui, sa aiba parte de raspunsuri oficiale.

    ws> Cunoscand asemenea intamplari, un om cu greu poate accepta mizeriile publicata de redactia de tradatori comunisti Critic Atac. Problema este ca trecutul nu mai este cunoscut si nu mai este stiut pentru ca nu mai este predat. Sistemul nostru de invatamant a renuntat de mult timp sa mai vorbeasca despre trecutul nostru. Acum este folosit nu pentru a instrui romani, ci europeni sau stangisti Pudel Atac, adica o varianta extrema de europeni, cu si mai putin creier si un si mai mare dispret fata de trecut. Cred ca in viitor vom fi nevoiti sa infiintam scoli, licee si universitati particulare care sa transmita noilor generatii experienta romaneasca. Altfel, riscam sa ajungem o tara populata de Homo Sovieticus Europaeus (daca asa s-o fi scriind pe latineste).

    DanCanada> Daca ma intrebi pe mine, romanii ca popor sunt mai putin stangisti decat par la prima vedere. Va mai trece ceva vreme pana ce tabara pro-diversitate, multiculturala, pro-manifestari LGBT in public, antinationala etc. va deveni numeric foarte numeroasa pentru ca genul asta de „idei” nu atrag, ci revolta. Asa-zisa elita despre care vorbesti este, da, stangista, dar ea nu vorbeste pentru toti, nu reprezinta majoritatea. Pe Internet este mai usor sa ii supraestimezi proportia pentru ca populatia cu acces la Internet are un anumit profil (urban, inclinatii in primul rand liberale).

    Stangismul romanilor tine mai mult de relatia cu statul si cred ca daca pui in balanta toate celelalte se poate intoarce valul. E nevoie doar de hotarare si minte. Restul vor veni de la sine.

    Nea> Interesanta poveste, spune multe despre profilul moral al suveranului roman, un om slab, aproape mereu sub vremi. Ma uimeste sa vad ca mai exista atatia oameni care isi pot pune sperantele in el. Nu am inteles, insa, din partea cui s-a dat comunicatul. Care presedintie? A Consiliului de Ministri?

    P.S. Comentariul fusese prins de Akismet.

  8. @Nea, mai intra in spam. Le scoatem de acolo cit de repede putem..
    ws, CLaude Karnoouh este cel care spunea studentilor de la antropologie ieri ca a fost dat afara din partidul comunist francez pentru ca era la stinga lui, deplingea soarta unui sat din Maramures (parca) in care in timpul comunismului „aristocratia taraneasca” a preluat in timp puterea din miinile partidului comunist, iar aceasta enormitate, chiar si asa, falsa, era descrisa de antropologul francez ca fiind un lucru rau. acum citeva saptamini recomanda studentilor de la unatc lupta de clasa si sa se inspire din patosul revolutionar al partidului comunist din grecia cind ies sa protesteze impotriva in Piata Universitatii. Adica recomanda studentilor, mai mult sau mai putin voalat, protestul violent, cel soldat cu morti in grecia si marea britanie. in rest, e un mosulet simpatic, face glume deocheate si face fetele sa rida, sa chicoteasca si sa roseasca.

  9. @10 (Costin, Vlad, scuze ca v-am confundat):

    in rest, e un mosulet simpatic, face glume deocheate si face fetele sa rida, sa chicoteasca si sa roseasca.

    Da, un francez, in ziare, in locul tau, ar scrie, cum scria ala in „Monsieur le ministre”/Binet ca „peut-etre qu’il est un peu pervers? on ne sait jamais”

  10. DanCanada> Corect. La link-ul recomandat am gasit cateva comentarii care pun punctul pe i.

    WeAgree2Disagree

    Domnu’ Ernu, aveti cam multe “inexactitati” in text, un licentiat in filozofie ar trebui sa aibe mai multa logica si mai putina “rea vointa”:
    1. Chestia cu folclorul – credeti-ma, stiu foarte multe despre folclor, da’ de prostia asta n-am auzit; e de prost gust si nici macar nu e “funny”
    2. Chestia lui Basescu precum ca in acele conditii ar fi trecut si el Prutul n-are nici-o legatura cu anti/filo semitismul. Omu’ se referea la o decizie politica in acele conditii
    3. Ati trecut frumusel apoi de la “antisemitismul de la Cotroceni” la “partide”, presupunind ca Basescu o sa-l felicite pe Sova pentru cine stie ce aberatii – strecurind o presupunere vreti sa intariti ideea de “antisemitism” la Cotroceni si bineinteles, “partide” – la plural.
    Pe scurt – jalnic. Ori poate v-ati dat seama ca nu aveti talent si ati trecut pe jurnalism de doi bani tip Gidea/Badea?

    Jacques

    Da, jalnic.
    Din pacate, Ernu e un tip inteligent, deci nu poate fi suspectat de prostie. Ramane rea vointa, manipularea si gargara comsomolista.
    “Nu-i așa, aveam un aliat, aveam de dus un război sfînt împotriva evreilor şi comuniștilor.”
    Exemplu tipic de rea vointa si manipulare mediatica, culmea venita din partea unui basarabean care traieste in Romania, deci un cetatean roman pentru care ar trebui sa fie la mintea cocosului ca dusmanul nu era evreul sau comunistul, ci invadatorul Basarabiei!
    Ce-i drept, daca ar fi reusit miscarea, ati fi rata scrierea colectiei de “obiceiuri de betie la rusi si alte nazdravanii de la est de Prut” numita Nascut in URSS.
    Rusine!

  11. Probabil că presedintia consiliului de miniştri.
    Oricum, sursa raportului este:
    În Raportul-sinteză al Serviciului Secret de Informaţii, din 24 ianuarie 194477, se menţiona că, la 23 septembrie 1942, cu prilejul unui Consiliu de administraţie la Banca Românească, Constantin I.C. Brătianu a spus că a trimis mareşalului Antonescu un memoriu în care a analizat problema evreiască sub aspect umanitar, economic, al ordinei publice şi sociale şi al politicii externe.

  12. Am vazut ca se fac referiri la conceptul de religie politica. Nu voi comenta natura si autenticitatea (dubioasa, dupa mine) a crezului celui/celor despre care se scrie in articol. Dorinta de afirmare mediativca nu indica neaparat substanta valorica, fie aceasta si deplorabila. Imi amintesc ca acum vreo doi ani, unul dintre autorii frecvent publicati pe acel site a scris despre anticomunism ca forma contemporana a antisemitismului, o enormitate si o aberatie. Anticomunismul nu este un bloc, spre a relua formularea lui Furet. Exista varii directii. Eu unul sustin anticomunismul liberal-conservator care vede consubtantialitatea radicalismelor totalitare, comunist si fascist. Este anticomunismul lui Raymond Aron, don Sturzo, Isaiah Berlin, George Orwell, Monica Lovinescu, N. Steinhardt, Whittaker Chambers, Leszek Kolakowski (dupa ruptura completa cu orice versiune de marxism si stangism)..

    Istoria se repeta, scria Marx, citandu-lpe Hegel, dar prima data este vorba de tragedie, a doua oara de farsa. In curand va apare la Humanitas, in colectia „Zeigeist” pe care o coordonez, volumul „Zeul care a dat gres”, unul dintre marile manifeste anticomuniste din anii Razboiului Rece (v. cartea lui John V. Fleming, „The Anti-Communist Manifestos: Four Books that Shaped the Cold War”, Norton, 2009). Eseul lui Koestler care deschide volumul, aparut in engleza cu titlul „The God that Failed” si in franceza, intr-o colectie coordonata de Raymond Aron cu titlul „Le Dieu des tenebres”) incepe cu aceste cuvinte la care ar trebui sa meditam toti cei care indragim libertatea si ne opunem sustinatorilor societatii inchise, zelotii religiilor seculare: „A faith is not acquired by reasoning. One does not fall in love with a woman, or enter the womb of a church, as a result of logical persuasion…. Persuasion may play a part in a man’s conversion; but only the part of bringing to its full and conscious climax a process that has been maturing in regions where no persuasion can penetrate. A faith is not acquired; it grows like a tree.”

    Micro-secta examinata in acest articol se comporta, in multe privinte, precum sectele radicale care au precedat-o. Nu exista adevar in sine, obiectiv si verificabil, exista insa interesele Cauzei care sanctifica orice minciuna in numele unei necesitati istorice absolute. Discutia abia incepe: despre ce Cauza vorbim in acest caz precis? Cea imbratisata de impenitenta formatiune stalinista numita Partidul Comunist din Grecia (KKE)? Cea promovata de Hardt si Negri? De Badiou si Zizek? De Ziuganov si Ponta?

  13. Discutia abia incepe: despre ce Cauza vorbim in acest caz precis? Cea imbratisata de impenitenta formatiune stalinista numita Partidul Comunist din Grecia (KKE)? Cea promovata de Hardt si Negri? De Badiou si Zizek? De Ziuganov si Ponta?

    Da, eu cred ca Ponta are multe in comun cu comunistii greci, de fapt cu comunistii in general; si observ ca Ernu, nu ca „are in comun cu” ci chiar este, comunist, pe fata, si fara rusine. Acuma, din cate mai stiu si eu despre subiectul asta (pentru ca sunt inginer, si nu pretind a cunoaste mai mult decat ceea ce am retinut/inteles din cartile si articolele citite), concluzia mea este ca „ideologia” lui Ponta, de exemplu („dna Merkel, salvati oamenii, nu bancile, bancile nu sunt oameni”, si alte asemenea stupizenii) este un fel de counism diluat, un soi de marxism hip, adaptat epocii internetului, pentru a atrage tinerii studiosi (dar dezinformati) utilizatori de facebook. Aici, in acest hipsterism agresiv, Ponta se intalneste foarte bine cu Ernu, dupa mine, cu Rogozanu si cu criticatacii. Care e „cauza” lor? Nu se poate sti exact, inca (si cu siguranta asta e si ideea, pentru ca nu toata lumea trebuie sa inteleaga, ci numai cine trebuie), insa se poate deduce, iar ceea ce se poate deduce suna lugubru: omul nou, spirit revolutionar, tricouri si sepci cu Che Guevara, la Ponta (ceea ce, din partea unui viitor, potential, prim-ministru, e altceva decat din partea vreunui pusti imberb), si, mai grav, atitudine de „El Che” la viitorul-potential-presedinte care face echipa cu Ponta, maretul Crin. Ernu&critic-vax sunt doar una dintre platformele mediatice ale celor doi. Inca odata, ce vor oamenii astia, de fapt? Probabil ca, in mintea lor, nu e foarte clar (ma rog, in afara de putere). Insa sunt pe drumul catre clarificare, iar auspiciile sunt lugubre. Sa spui, practic, ca „ce bine era in comunism, ca, desi stateam ca animalele la cozi, era bine ca macar lucrul asta ne unea”si sa continui apoi sa aberezi despre „gulagul capitalist, in care mallurile=lagare”, ei bine, asta e totusi un discurs destul de lipsit de echivoc. Da, n-are nici o logica, e, probabil, si destul de paralel cu limba romana (la Karnooh chiar si cu limba franceza! am citit amuzat pe forumul articolului comentat mai sus, pe criticatac, cum Karnooh are impresia ca „partisans” inseamna un fel de trupe de elita pe care le-ar fi lasat sovieticii in Basarabia ca sa-si acopere spatele….funny!), insa ideea generala e, totusi, dupa mine, destul de clara, si timp de clarificari, tovarasii, mai au.
    Si, de acord, ce scriu ei acolo e o tampenie cap-coada, insa imi amintesc aici, daca imi permiteti comparatia, ce spunea Revel despre Hegel (nu ca s-ar compara crititcatacii cu Hegel): ilizibil.

  14. Insa Hegel, dupa cum stim, l-a inspirat pe Marx, iar pe Marx l-au studiat, admirat si aplicat generatii dupa generatii de domni si tovarasi. Cineva imi spunea mai demult, ca d-nii criticataci intr-acolo bat, ca ei construiesc pentru viitor. Si eu cred asta.

  15. Il si aud/vad scriind, pe Ernu: „daca Basescu a instaurat dictatura, atunci inseamna ca trebuie sa raspundem la dictatura cu dictatura. Daca Basescu a adus statul politienesc la putere, atunci inseamna ca si noi, cei de stanga, trebuie sa sprijinim statul politienesc. Un stat la fel de sumbru, daca nu si mai, decat al lui Basescu, politienesc, dar de stanga”. Baietii si-au creat, deja, cu alte cuvinte, datele problemei (din „cutite si pahara”, cum s-ar zice, dar nu trebuie lasat adevarul sa stea in calea unei revolutii serioase). Mai apoi, urmeaza cerinta problemei: poporul „vrea comunism”, cum se exprima C.Rogozanu deunazi („ce facem cu cei X% care sunt nostalgici dupa comunism?”). Urmeaza rezolvarea problemei: 1)”mi-as dori ca minerii sa se alipeasca de noi, cei din P-ta Universitatii” (tineti minte citatul). Asta e numai inceputul. Odata primul pas facut pe spirala violentei (si in definitiv a fost facut, deja, pe 15 ianuarie), continuarea devine simpla; 2)violenta naste violenta, dar violenta revolutionara, care e, nu-i asa, nu o problema, ci solutia problemei. 3)Pe urma, venim noi, la putere. Pe urma: pai daca poporul vrea comunism, o sa-i dam, ca trebuie sa-i dam ce ne cere, ca intr-o „democratie socialista” ce inca nu suntem, dar vom fi in curand.

  16. Da, domnule Tismaneanu, tov. Florin Poenaru se poate lauda cu un astfel de rationament. Am dat de el anul trecut, cand incercam sa imi fac o idee despre cine este si ce sustine.

    Acesti oameni (Ernu, Poenaru, Rogozanu etc.) sunt, in ciuda gargarei pro-diversitate si pro-toleranta (in acceptie stangista, desigur), extrem de inchisi si ideologizati (a se citi „lipsiti de ratiune”); prea orbiti de ura pentru a putea fi capabili de o dezbatere onesta. Nu pot participa la nici o astfel de intalnire pentru ca nu vor sa schimbe idei sau sa negocieze. Scopul lor este sa impuna o anumita teza. Daca sunt pro-comunisti, atunci trebuie sa impuna comunismul in spatiul public si sa denigreze anticomunismul. Daca pentru asta trebuie sa minta cu nerusinare, atunci cu atat mai rau pentru anticomunisti. Sa nu uitam, o stim de la Sartre: un anticomunist este un caine.

    Revenind la subiectul despre care am incercat sa scriu, propun ca pentru un moment sa lasam la o parte realitatea ca antisemitii sunt in primul rand in tabara lui Ernu si sa il credem pe cuvant pe tovarasul de pe Critic Atac: „zona conservatoare” este antisemita. Boooon. Apoi, daca e antisemita, tov. Ernu, si exista „o multime de exemple” in acest sens, hai sa le vedem: cu nume si citat.

    Daca Ernu ar fi cinstit, ar incerca macar sa vina cu cateva nume si cateva declaratii in sprijinul afirmatiilor sale, dar sunt sigur ca nu o va face. Vorbim, totusi, de un personaj care cere public civilitate, dupa ce declara, in urma unei emisiuni de la TVR Info, ca mai avea putin si ii ardea una lui Mihail Neamtu, acolo, in studioul TVR. Ipocrizia si lasitatea acestui ipochimen sunt zdrobitoare.

  17. Vlad:
    poate tov. Ernu se gandea la „Partidul Conservator” si la tov. Felix. Ala da, despre ala chiar am puternice banuieli c-ar fi antisemit. 🙂

  18. Ce sa faca si ei, saracutii. Atata ii mai mana si pe ei in lupta, injuratul lui Vladimir Tismaneanu. E si asta un mod de a trai. In lipsa lui, probabil ca nici n-ar mai avea motiv sa respire. 🙂

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.