Horia-Roman Patapievici despre Mihai Eminescu

    Print Friendly, PDF & Email

    Scriitorul Horia-Roman Patapievici a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara. La venire, a fost întâmpinat de un grup pestriț alcătuit din „profesori”, revoluționari, susținători PSD și PRM, care protesta împotriva sa.

    “Primul rector ales al Universității de Vest s-a numit Eugen Todoran, care a fost un eminescolog de elită. Este inadmisibil ca urmașii lui să acorde titlul de Honoris Causa unui om care s-a pronunțat despre Eminescu că este un cadavru politic care trebuie înlăturat cât mai urgent din cadrul poporului român, pentru că îl împiedică să se integreze în Uniunea Europeană”, a spus revoluționarul Lorin Fortuna, președintele Asociației Victoria.

    “Îi reproşăm lui Patapievici că a călcat în picioare istoria României. Nu există vreo persoană care să-i urască atât pe români şi valorile noastre ca Patapievici”, a declarat profesoara Viorica Bălteanu, inițiatoarea protestului.

    Patapievici a încercat să explice că nu l-a atacat pe Mihai Eminescu și că totul este o făcătură, dar nu a avut cu cine. Dialogul a fost imposibil de realizat pentru că partea adversă nu era dispusă să asculte.

    “Nu ați citit textul meu. Ați citit alți antisemiți, legionari sau naționaliști, care au complotat acest lucru. Am la mine textul pe care l-am scris în 2002. Am spus că . El joacă acest rol pentru tinerii care doresc să își facă un nume binevăzut în afară. Mi-am permis să vorbesc în numele tinerilor. Eminescu nu mai este de actualitate pentru progresiști. Dar sunt sigur că nu ați citit cărțile mele, iar dacă ați citit ceva, nu ați înțeles nimic.”

    „Am vrut să intru în dialog cu ei. Am văzut un mesaj cu jos mafia, iar alături de Băsescu și Ceușescu se afla și numele meu. Singurul lucru reconfortant a fost că era și numele lui Mircea Mihăieș. Despre cei care au protestat aș spune că nu înțeleg nimic. Nu înțeleg nimic pentru că nu citesc. Am elucidat chestiunea Eminescu, am venit cu articolul în care eu spuneam tocmai contrariul a ce mi se atribuie. Nu am putut să conving pe nimeni. a fost interpretat ca un manifest împotriva lui Dumnezeu. Ea se încheie cu cuvântul …Nimic fără Dumnezeu. Prin urmare ce poți să spui unor oameni care duc răstălmăcirea până acolo încât îți pun în gură lucruri contrare cu ce ai spus tu?

    Pentru cei care nu își aduc aminte, aceste acuzații au făcut carieră abia în momentul în care a fost preluate de mașinăria mediatică a lui Dan Voiculescu, trustul Intact, cu ocazia cruciadei „poneiului roz”, una de care îmi aduc prea bine aminte pentru că am urmărit-o cu atenție în momentul în care a fost inițiată. Horia-Roman Patapievici se făcea vinovat de susținerea lui Traian Băsescu și trebuia să plătească scump.

    Aceeași instituție respectabilă a presei românești, supranumită astăzi „Școala de jurnalism Intact”, a reluat în stil peremist acuzațiile lui Victor Roncea, jurnalist care se preface că nu înțelege contextul în care au apărut cuvintele dure pe care Patapievici le-a scris, la începutul anilor ’90, despre națiunea română. În Duminica Orbului, națiunea român a ales în fruntea țării, după 45 de ani de comunism și un decembrie însângerat de diversioniștii Securității, un om al regimului, bănuit de legături cu serviciile secrete sovietice KGB – pe Ion Iliescu. Patapievici a scris acele cuvinte din postura unui om arestat în data de 21 decembrie 1989 pentru a fi bătut și poate chiar ucis de gealații regimului comunist pe care îl regretă astăzi atâția proști din iubita noastră țară. O relatare a acelei zile găsiți în arhiva site-ului nostru, în articolul În preajma ștreangului (istoria unei nopți), publicat de Horia-Roman Patapievici în volumul Politice.

    Găsesc că este cel puțin curios că Roncea, altfel atât de vocal la adresa lui Ion Iliescu, dedică atâta efort crucificării unuia dintre puținii intelectuali români care își asumă deschis condiția de creștin, expunându-se atacurilor venite din partea stângii extremiste. Nu este însă singurul paradox care îl caracterizează pe acest domn. Vorbim, totuși, de un pretins naționalist român care promovează lucrările ideologului-șef al Kremlinului, Aleksandr Dughin. Cum se împacă naționalismul românesc cu propaganda moscovită? La această întrebare nu există alt răspuns decât Nu se împacă”.

    Când a vorbit despre „cadavrul din debara”, domnul Patapievici s-a referit direct la progresiștii (traducere: stângiștii) corecți politic care astăzi își împrăștie ura și disprețul față de trecut și tradiție, respectiv la tinerii care, pentru a fi pe placul stângiștilor, sunt gata să renunțe la oricine și orice, chiar și la Mihai Eminescu. Cei care doresc să clarifice pe deplin poziția lui Horia-Roman Patapievici despre corectitudinea politică, pot consulta articolul Comunismul american din arhiva ILD.

    Dar pentru a lămuri o dată pentru totdeauna această chestiune a „cadavrului din debara” Mihai Eminescu, se cuvine să reluăm un articol publicat de autorul cărții Omul recent în revista Idei în Dialog din august 2006. În acest sens, voi apela la arhiva digitală Idei în Dialog, una pe care am reușit să o formez descărcând în format .pdf toate numerele pe care le-am putut găsi pe site-ul revistei.

    Pentru acuratețea istorică, menționez încă o dată că fragmentul despre Eminescu a apărut tot în 2006 într-o articol de pe blogul basarabean Curaj.net, autor Gheorghe Gavrilă Copil. Cum ura a fost încă o dată mai puternică decât corectitudinea, puțini s-au sinchisit să caute adevărul și au preferat să înghită, pe nemestecate, propaganda dușmanilor domnului Patapievici. Încercăm să îl restabilim azi, când scriitorul român împlinește 55 de ani. La mulți ani!


    Prostia și reaua-credință transformate în delict de interpretare
    de Horia-Roman Patapievici

    În 2002 am publicat în revista Flacăra (nr. 1-2, 2002, p. 86) un text intitulat „Inactualitatea lui Eminescu în Anul Caragiale“. Fusesem întrebat de George Arion ce cred despre Anul Caragiale, care tocmai debutase: m-am gîndit să fac, în oglinda entuziasmului unanim pentru Caragiale, bilanțul anului Eminescu, care fusese deja, festivistic marcat și ratat, în 2000. Reluînd idei pe care le exprimasem într-un interviu din România liberă în ianuarie 2000 („Ce ar trebui făcut în anul Eminescu ca poetul să nu fie nici minimalizat, nici fals lăudat?“), mi-am conceput articolul ca pe o elegie. Elegia era inspirată de constatarea că în epoca noastră postmodernă, dispusă să încurajeze în special relativismul celor cu talent modest și aspirațiile înghesuite ale artiștilor care fac cu ochiul culturii de masă, geniul celor care s-au măsurat în trecut cu absolutul era condamnat să intre în inactualitate. Eminescu avusese un astfel de geniu, iar constatarea incapacității lumii noastre postmoderne de a-l mai cuprinde mă făcea melancolic. Cum demonstrează textul publicat atunci în Flacăra, pe care îl reproduc acum mai jos, deplîngeam căderea lui Eminescu în inactualitate – și o puneam pe seama lipsei noastre de curaj: curajul de a fiinactuali în raport cu módele culturale ale unei lumi față de care nu știm să avem decît o singură atitudine, de imitație. Cînd lumea e bună, imitația binelui e bună; dar cînd lumea pe care o imităm e în eroare?

    La puțin timp după publicarea textului din Flacăra, am fost citat de o înaltă față academică, cu indignare, cu afirmația că Eminescu ar fi cadavrul din debaraua culturii române și că ar trebui să scăpăm cît mai repede de el. M-am gîndit că grotescul răstălmăcirii și evidenta ei rea-credință pot ține loc de replică. M-am înșelat: aberația s-a bucurat de credit și s-a răspîndit. Cine face azi căutare pe Google după „Patapievici Eminescu cadavrul nostru debara“ găsește 151 de site-uri, probabil peste o sută de trimiteri distincte, care toate reiterează (și îmi impută vehement, uneori injurios, întotdeauna furios) răstălmăcirea. În ultima vreme, autoritate face Viorel Patrichi, cu articolul „Masca lui Ianus și mentalitatea «second hand»“ (Rost, nr. 24, februarie 2005), în care se poate citi următoarea atribuire falsă: «Iată ce scria domnul Patapievici în „Flacăra“ lui Arion în 2003 (sic): „Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană“. Nu este de mirare că în manualele de gimnaziu au rămas doar poeziile „Lacul“ și „Freamăt de codru“. L-au ascultat autorii de manuale, așa cum asculta A. Toma de Silviu Brucan.» Oricine va citi textul meu va vedea că „citatul“ dat de Viorel Patrichi nu figurează în el. Falsul este evident, ca și procesul de intenție (potrivit căruia eu aș fi un fel de Silviu Brucan).

    M-am hotărît să semnalez răstălmăcirea din patru motive. Întîi de toate, pentru că această răstălmăcire nu este doar o interpretare eronată (sunt atîtea!), este un fals care violează cu intenție adevărul și care poartă prin lume, cu numele meu, o inepție care transformă poziția mea față de Eminescu în contrariul ei. În al doilea rînd, pentru că falsul s-a impus (a fost preluat de Gardianul, Cronica Română, Cultura, Pro Saeculum, Evenimentul (Cotidian regional de informații și publicitate), Oglinda Literară, Pagini Românești, Români în Germania, Revista Media etc.) și nimănui nu-i mai trece prin minte să confrunte ceea ce mi se atribuie cu textul meu original (singura excepție este http://www.curaj.net/?p=493). În al treilea rînd, pentru că unii dintre cei care postează articole și comentarii pe Internet au atins cota de injurie și defăimare de la care începe răspunderea penală: sunt hotărît să îi acționez în justiție pe toți cei care de acum înainte vor continua să îmi atribuie fraza pe care Viorel Patrichi mi-o atribuie. În al patrulea rînd, pentru că răstălmăcirea aruncă o umbră asupra Institutului Cultural Român, unde, de cînd mă aflu la conducerea lui, am îmbrățișat principiul neutralității – potrivit căruia ideile, gusturile mele și filozofia pe care o îmbrățișez nu trebuie să se regăsească în programele acestei instituții.

    Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale

    Cred că la acest început de an Caragiale (1852-2002), încă înainte de a cădea iar în euforia actualității ’lumii lui Caragiale’, ar fi momentul să facem bilantul anului Eminescu (1850-2000). Dacă e sigur ca actualitatea lui Caragiale ca valoare națională va fi confirmată la o sută cincizeci de ani de la naștere (rezultat previzibil al profetismului zeflemelei, într-o țară a tuturor batjocurilor), ce s-a văzut în ‘anul Eminescu’ e că Eminescu a devenit stindardul academismului – estetic, cultural, instituțional, etnic. Ceva vetust, prost plasat, iremediabil înțepenit i-a caracterizat pe toți admiratorii săi care au produs texte, luări de poziție ori oratorii oficiale cu ocazia unei aniversări care, mă tem, s-a transformat într-o comemorare.

    Hotărât lucru, la o suta cincizeci de ani de la naștere, Eminescu nu mai e la modă. Pentru că a devenit inactual? Să fie vorba de faptul că la noi eternitatea aparține numai zeflemelei, iar seriozitatea, metafizicul, tragedia stârnesc deopotrivă nerăbdarea și plictisul? Ar fi explicația ‘simpatică’. Cum ar veni, Caragiale ramâne mereu actual pentru că suntem un popor vesel, bârfitor, derizoriu și flecar, în timp ce steaua lui Eminescu e condamnată să pălească, deoarece, vorba lui Maiorescu, ‘celula nu rezistă’ – nici tensiunii metafizice, nici încordării ideii, nici sacrificiului tragic, nici martiriului religios și nici disciplinei instituționale. Ma tem însă că explicația veritabilă este alta.

    Eminescu nu mai e la modă deoarece nu mai ‘dă bine’. Explicația nu e nici abisală, nici etnopsihologică, ci banal sociologică. Dacă ne gândim că doar cu 20 de ani în urmă Eminescu mai era încă “omul deplin al culturii române” – acum, noțiunile înseși de ‘deplin’ și de ‘cultură’ au devenit suspecte din punct de vedere politic –, înțelegem amploarea prăbușirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei. În timp ce Caragiale pare a nu avea nici un cusur, de Eminescu am început să ne jenăm. Răsturnarea față de perioada interbelică e completă. Pe atunci, Caragiale era suspect, Eminescu era recept; azi, Eminescu a devenit suspect, Caragiale este în mod eminent recept. Pentru noua tablă de valori acceptate, Caragiale a fost găsit ‘politic corect’, în timp ce punerea lui Eminescu la patul lui Procust al noului canon importat din ‘țările progresiste’ a arătat fără dubiu că fostul poet național al României clasice e ‘politic incorect’.

    Cum ar fi putut fi altfel? Ca poet național, Eminescu nu mai poate supraviețui, deoarece noi ieșim azi din zodia naționalului. Poet canonic Eminescu nu mai poate fi, deoarece revoluția sociologică din învățământul superior care a avut loc după 1990 a adus la putere studioși care fac alergie la auzul cuvântului canon și manifestă tendința să pună mâna pe revolver când aud cuvântul tradiție. Profund el nu mai poate fi considerat, deoarece categoria profundului, nefiind postmodernă, nu mai e prizată de intelectualii progresiști. Interesant Eminescu nu mai poate fi, deoarece tot ce e interesant în Eminescu e pur german, iar azi nu se mai consideră interesant decât ce vine din zona anglo-saxona, care e contrariul germanitatii. Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil. Categoriile lui Eminescu? Azi, nimeni nu mai poate vorbi despre sursele originare ale sensibilității sale fara a trebui să pună totul între ghilimele, adica fără a face cu ochiul, fara a-și cere scuze ori fără a-l scuza, luându-l de fapt peste picior. Într-o epocă în care viziunile mai sunt licite doar la cinema (ceea ce i-ar fi plăcut lui Max Weber), Eminescu nu ne mai poate apărea decât ca exasperant de învechit. Or, se știe, supremul argument împotriva cuiva, azi, este sentința ‘ești învechit’. Iar cultura română din ultimii ani, în lupta pentru integrare euro-atlantică, nu dorește decât să scape de tot ce este ‘învechit’ – adică sa fie progresistă. Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-și faca un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura română, azi ca și ieri, se dovedește a nu fi decât o cultură de sincronizare. Ea încă nu își permite să nu fie în pas cu modele.

    * Articol aparut în revista Flacăra nr. 1-2, 2002, p. 86

    The following two tabs change content below.
    „By accepting punishment, not for any sins, but for our virtues, we betrayed our code and made theirs possible. [...] Theirs is the morality of kidnappers. They use your love of virtue as a hostage. [...] Your enemies are destroying you by means of your own power. Your generosity and your endurance are their only tools. Your unrequited rectitude is the only hold they have upon you. They know it. You don't. The day when you'll discover it is the only thing they dread. You must learn to understand them. You won't be free of them, until you do.” - Francisco D'Anconia (Atlas Shrugged - Ayn Rand, p. 619)

    24 de gânduri despre “Horia-Roman Patapievici despre Mihai Eminescu

    1. Gloate peremisto-pesediste au de obiectat față de acordarea titlului de Doctor Honoris Causa lui Horia Roman Patapievici.
      Asta îmi pare un nou episod din seria „ședința CPUN cu participarea minerilor”, continuând cu „minerii la Universitate”, „minerii la Institutul de Arhitectură”, etc, străbătând deceniile și atingând noi și noi culmi, ca „bătăușii peremiști făcând circ în Parlament la condamnarea comunismului” și „manifestația polițiștilor la Cotroceni”.
      E incredibil până unde merge neobrăzarea securiștilor și prostia grotescă a masei de manevră.
      Mai trebuie numai ca valutiștii și maneliștii să protesteze că premiile Festivalului Enescu au fost acordate cui nu trebuie, iar huliganii de la meciurile de fotbal să pretindă drept de veto în ce privește premiile Academiei Române.
      Când e să se suie scroafa în copac, și să se pronunțe, the sky is the limit!

    2. Stimate Vlad M.,
      Te felicit pentru publicarea articolului lui Horia P. din Flacara. Oare nu spune totul?
      Te felicit si pentru trimiterea pe care o faci la articolul prof univ dr (! – in atentia lui Patapievici) Ilie Badescu. Si acesta spune totul: respectiv ca Dughin greseste. De altfel, titlul este, cred, revelant: „Dughin, Ilie Badescu si Bazele Geopoliticii. Cea mai importanta analiza scrisa in ultimii 20 de ani asupra Rusiei trecute, prezente si viitoare. Ortodoxia nu graviteaza spre Moscova. Naţionalismul românesc va fi creştin sau nu va exista de loc”. Macar cititi-l inainte de a-l cita!.
      Problema ta (a voastra, probabil) e ca, atat in cazul lui Patapievici vs Eminescu cat si in cel de-al doilea, Badescu vs Dughin, puneti semnul plus in loc de minus.
      Totusi, ca proba, voua cat va da 2 + 2?
      Nu in ultima instanta este de retinut ca adversarii trebuie respectati mai ales cand sunt si dr. (i.e. Dughin, nu Patapievici).
      Victor Roncea (nu R.)

    3. PS. Printre cei care l-au contestat pe Patapievici erau profesori, nu „profesori”. Si chiar Prof Univ Dr, nu „Dr.”, ca in cazul fabulationistului.

    4. Domnule Roncea, marturisesc ca nu inteleg de ce sunteti deranjat de trimiterea mea. Inteleg sa va deranjeze interpretarea, dar ce are de a face trimiterea mea cu problema noastra? Probabil nu ati observat, dar m-am marginit la a pune link catre eticheta Dughin de pe blogul dvs.

      Prin promovare nu inteleg un singur articol, fie el polemic si scris chiar de domnul Badescu, persoana pe care nici nu am mentionat-o in introducerea de mai sus (intamplarea face ca ultimul articol cu eticheta A. Dughin este cel al domnului Badescu, ceea ce il face sa fie primul vizibil cand se da click pe link). Sustineti ca sunteti roman si crestin, dar pe site-ul dvs. sunt mai multe articole in care recomandati opiniile lui A. Dughin. Nu inteleg cum se impaca cele doua, de ce il promovati pe acest om care si-a oferit serviciile Kremlinului, nu este crestin si serveste interesele unei puteri ostile Romaniei si natiunii romane.

      Sunteti liber sa actionati dupa cum doriti si sa promovati pe cine vreti, dar nu vad de ce noi, ceilalti, nu putem sa dezaprobam imbinarea nationalismului romanesc cu promovarea moscovitilor. Pe cine avantajeaza adormirea vigilentei fata de Rusia? Pe rusi, desigur. Si atunci nu credeti ca sunt si asa destui agenti de influenta in Romania? Pentru a ne lumina, chiar avem nevoie de intelepciunea lui Dughin-kaghebistul?

    5. dle roncea
      va vind un pont pentru o serie de articole de demascare – verificati cv-urile lui ion iliescu si al regelui mihai; veti constata ca sint multipli dr. h. c. desi, o stim cu totii, n-ar fi in stare sa te trateze nici de o amarita de raceala

    6. Roncea vorbeste de minus acolo unde orice om de bun simt vede un mare plus. Vede negru acolo unde de fapt domina albul. Pana la urma este problema dansului de ce se incapataneaza sa nu-si cumpere o pereche de ochelari. Vreau sa-l rog doar atat: n-ar putea renunta, macar cand vorbeste de Eminescu, la cuvinte gen vs.? Aceasta alaturare (vs-Eminescu) este un pic caraghioasa. Suntem la un meci de box si nu stiu eu? Participa Eminescu la o competitie electorala in State in care principalul adversar este cumva Patapievici?
      Haideti mai bine sa vorbim un pic (foarte putin) de cazul Roncea vs Patapievici (sic). Mie, personal, aceasta relatie nu mi se pare foarte complicata. Nu vad mare lucru (si nu din cauza domnului Patapievici!). Nu am sesizat decat o ura prosteasca si irationala.
      P.S.1 Textul domnului Patapievici poate fi intr-adevar inselator, mai ales pentru cei care si-au facut un obicei sa traga concluzii despre un autor nu dupa o necesara lecturare a operei respectivului autor ci dupa o sumara trecere in revista a unor comentarii superficiale (despre o critica serioasa nu poate fi vorba). Poate stimabilul Roncea ar fi descoperit sensibilitatea domnului Patapievici pentru cultura germana, poate ar fi sesizat dispretul acestuia pentru unele notiuni (si mai ales comportamente) gen „corectitudine politica”, „progresism”, „postmodernism”. Dar mai cu seama ar fi observat atasamentul domnului Patapievici pentru un sistem de valori la care, cu siguranta, daca ne-am raporta cu totii, atmosfera ar fi cu totul alta. Daca ar „citi” toate astea, cu siguranta stimabilul Roncea ar putea trece la lectia urmatoare de aritmetica.
      P.S.2 Ar fi destule observatii critice pertinente la adresa domnului Patapievici. De exemplu impardonabila colaborare cu Dinescu (patronul unei efemere reviste, Plai cu boi, fara indoiala o fituica imunda, semipornografica). Publicarea unor articole in aceasta „revista” reprezinta un imens rau pentru care domnul Patapievici are o mare responsabilitate. Sau „expozitia” organizata de ICR la New York. La fel de respingatoare si condamnabila. Totusi, mi se pare cam mult sa nu vedem padurea de copaci!

    7. Domnule Vlad M.,
      Nu m-a deranjat deloc trimiterea. Dimpotriva. Insa va recomandam sa si cititi nu numai sa citati. Cunoasterea nu inseamna promovare. Omul exista si are o influenta. Trebuie studiat. Prof Badescu il pune la punct in mai multe randuri. Va indemn din nou sa-l cititi inainte de a arunca cu etichete strambo-drepte. Nu fiti „patapievician” 🙂

    8. Va sugerez o comparatie nemijlocita intre emigrantul turc,Mercan Dede, si inculpatul roman,Boldea Mihail. Vedeti aici diferenta clara dintre filonul traditionalist care isi cauta un mediu prielnic in care sa se slefuiasca si ticalosia bestiei camulfata sub dispretul irevocabil fata de o autoritate administrativa nedispusa la asumarea unei identitati comunitare.

    9. Articolul lui Vlad M. e ca o gura de aer in atmosfera pestilentiala.
      Horia Patapievici, un patriot luminat cu care Romania moderna a fost in sfarsit binecuvantata, pare ca nu mai are nici el aer cand spune “nu citesc nimic” despre oponentii lui din pleiada “elitei de patriotzi cultivati”. Pleiada, care pentru a-l devora, se razvratesc in si pentru numele poetului national precum inchizitzia spaniola pentru a arde pe rug in si pentru numele lui Cristos. Sigur ca nu citesc, pai mai e timp de citit cand apare un om cu valori in arena (Horia Patapievici) care le-ar putea incurca ascensiunea?! Asta cu cultura e asa stindardul care le confera imunitate sa isi croiasca drumul catre scopurile lor meschine de culise
      Tocmai aceasta pleiada care l-au exasperat si pe Eminescu la vremea lui. Care si el parca nu mai avea aer cand scria in Scrisoarea a III a
      ….
      Patrioţii! Virtuoşii, ctitori de aşezăminte,
      Unde spumegă desfrâul în mişcări şi în cuvinte,
      Cu evlavie de vulpe, ca în strane, şed pe locuri
      Şi aplaudă frenetic schime, cântece şi jocuri…
      Şi apoi în sfatul ţării se adun să se admire
      Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subţire;
      Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
      Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
      Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
      Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!
      Tot ce-n ţările vecine e smintit şi stârpitură,
      Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
      Tot ce e perfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,
      Toţi se scurseră aicea şi formează patrioţii,
      Încât fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii,
      Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!
      Cum spune Patapievici versul nu mai e din pacate actual in Romania moderna si modernista, dar „muzele“ (poate doar un update de forma: lichele rusofile) care l-au inspirat raman din pacate in actualitate creand atmosfera putreda in care traim.

    10. Victor Roncea> Constat ca vreti sa duceti discutia in zona Badescu. Nu pricep de ce pentru ca nu am facut nici o referire la dansul. Sa fie cumva o diversiune, domnule Roncea? Tot ce se poate, dar sa stiti ca ceea ce faceti dvs. cu Dughin nu este cunoastere, ci promovare. Cand il citezi pe un astfel de personaj, la modul „luati aminte”, nu contribui in nici un fel la cunoasterea lui. In schimb, ii promovezi ideile. Si cui! Unui rus imperialist care ii face doctrina lu’ Putin.

      corina> Va multumesc pentru aprecieri. Am incercat sa fac putina lumina in aceasta privinta pentru ca m-am saturat sa vad aceleasi minciuni, reluate la nesfarsit.

    11. Stimate Dle Vlad M,
      Probabil ca sunteti un tip cam tanar, altfel ati fi stiut cat am stat in gatul rusilor pentru tot ceea ce am scris in presa din ’90 incoace. Din pacate niste tovarasi de drum de-ai lor s-au straduit sa rada de pe internet toata munca mea si a colegilor mei de la Ziua (aia „stra-veche”) in problematica ruseasca si a rasaritului romanesc. N-ati inteles sfatul meu. Il repet, mai simplu: e bine sa-ti cunosti dusmanii. Daca nu il publicam de unde aflati cine e si ce vrea. Poate insa stiti rusa si atunci se schimba daravera.
      Dsoara Corina chiar ca merita felicitata pentru ca a reusit sa extraga portetul lui Patapievici (si parca-l vad si pe Tismaneanu si Djuvara, oleaca si pe Paleologu si Baconschi, ca sa nu mai vorbesc de Plesu si alti neaosi) din poezia lui Eminescu 🙂

    12. Cunosc prea bine activitatea dvs. la Ziua, dar vorbim despre citarea lui Dughin. Si eu am o parere proasta despre „postmodernim”, dar nu dau citate din rusi pagani, imperialisti si kaghebisti, in timp ce ii acuz pe altii de lipsa de patriotism. Si cum se impaca patriotismul cu alde Iulian Vlad si Rogojan? Te pomenesti ca securistii au fost, intocmai cum spuneau Iliescu & Nastase, niste patrioti!

    13. P.S.
      Este vorba in aceste dispute de Horia Roman Patapievici una si aceeasi persoana cu autorul urmatoarelor sintagme:

      „Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării”,
      „un popor cu substanța tarată. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare… guri vulgare, trăsături rudimentare”,
      „Românii nu pot alcătui un popor fiindcă valorează cât o turmă” s.a.

      Sunt aceste texte inventii sau denaturari? Daca da, edificati-ne(in mod academic) si pe noi …profanii in ale culturii.Daca nu, …in mod evident nu ar mai fi nimic de spus sau comentat. Doar sa fim lamuriti in ce context ar putea fi pertinente aceste expresii? Sau comentariile dansului despre Eminescu, unele pasaje rodul unor inferente flagrant nevalide, sunt mai greu de deslusit? Au vreun substrat pozitiv ascuns noua celor …normali ?
      Am ani de zile de cand mi-am tranformat dispretul in admiratie fata de Silviu Brucan pentru expresia :,,Stupid people”…poate ma ajutati sa
      reusesc acelasi lucru si in privinta lui H.R.P. Sunt un om normal aflat la abia inceputul drumului spre cultura…Si moldovean pe deasupra …as fi curios ce recenzie ar face dl. H.R.P. la adresa unui modovean, avand deja o mostra asupra perspectivei sale in ceea ce ii priveste pe romani

    14. dadada

      Doar sa fim lamuriti in ce context ar putea fi pertinente aceste expresii? Sau comentariile dansului despre Eminescu, unele pasaje rodul unor inferente flagrant nevalide, sunt mai greu de deslusit? Au vreun substrat pozitiv ascuns noua celor …normali ?

      1. Expresiile acestea au fost scrise in contextul in care natia romana l-a votat pe omul rusilor, Ion Iliescu, intr-o maniera care ar fi facut sa moara de rusine pe toti cei care au suferit pentru cauza poporului roman, inchisi de comunisti sau rusi.
      2. Comentariile despre Eminescu nu le-ati priceput. Recititi. Ideea lui Patapievici era simpla: cei care nu il mai considera de actualitate pe Eminescu au oroare de valori.

      Am ani de zile de cand mi-am tranformat dispretul in admiratie fata de Silviu Brucan pentru expresia :,,Stupid people”…poate ma ajutati sa
      reusesc acelasi lucru si in privinta lui H.R.P. Sunt un om normal aflat la abia inceputul drumului spre cultura…Si moldovean pe deasupra …as fi curios ce recenzie ar face dl. H.R.P. la adresa unui modovean, avand deja o mostra asupra perspectivei sale in ceea ce ii priveste pe romani

      1. Brucan a fost un comunist sinistru, un propagandist care a facut mult rau acestui popor.
      2. Patapievici nu crede in „moldoveni”, ci in romani, iar antirusismul lui e cea mai buna dovada.

    15. Un dus prelungit de J.Krishnamurti ar face bine multor luari de pozitie de pe-aici, inclusiv domnului Patapievici. Sub fardul gros al cuvintelor alese „sa sune” de cele mai multe ori, razbate EGOul imens, ura, intoleranta, diviziunea, fragmentarea fiintei umane. „Se bat campii cu gratie”.De la „patriotul petarda” la „profdoctorii” unei revolutii-iluzie trag de Eminescu ca niste caini, fara sa inteleaga o iota din mesajul fiintei umane ce a purtat acest nume. Acest mesaj este: Iubire.

    16. Denigratorii lui HRP au doar 2 lucruri care ii ajuta sa il execute public pe acest intelectual urias cu care am putea sa ne mantdrim: rautate focalizata pe prostia maselor si majoritate in Parlament. Sa fim sinceri, cati din cei care il urasc pe HRP au citit ceva scris de el? Draga HRP, rosii nu au fost niciodata de acord ca marii intelectuali ai natiunilor sa ajunga la putere. Pentru ca e simplu: puterea trebuie sa fie la talpa tarii. Inclusiv puterea de a educa si de a deveni model in societatea. Intelegem cu usurinta de ce avem astazi modele ca Gigi Becali si Mircea Badea…

    17. Sunt socata de cata ura se revarsa asupra unui om de cultura de talie ca Patapievici, ca de altfel si Funeriu, Liiceanu, Plesu, s.a.
      Daca am fi pe vremea Inchizitiei cu siguranta i-ar arde pe rug „acesti revoltati”.!!!
      Cred ca e izvorata din neputinta intelectuala a celor marunti, pigmei cu o existenta stearsa, frustrati sau privilegiati, (multi dintre cei cu diplome si doctorate copy -paste, care se prosterneaza in fata „performantelor” asa-zisilor „smecheri”, -grobieni in limbaj si atitudine,- care „se descurca”).
      Multe din citatele alese ca exemple sunt scoase in context, cu omisiuni sau interpretate.”Lucratura” demna de un Iago al zilelor noastre.Tocmai de aceea, istoria tarii trebuie cunoscuta cu bune si rele si nu ca o insiruire doar de fapte glorioase, de fals patriotism. Sa avem curajul de a privi critic si sa ne asumam si faptele bune si pe cele reprobabile si sa invatam din greselile noastre. Consider ca tocmai din resposabilitate si dragoste Patapievici ne deschide ochii, ca sa nu cadem in capcana automultumirii si narcisismului in perioade istorice de decadere a tarii si sa nu revenim la aceleasi tare din vremea lui Caragiale…Ar fi ca un dus rece, de trezire, impotriva autosuficientei din noi.
      Se pare ca operatiunea de „netezire a circumvolutiunilor” si furia viscerala a celor abia instalati functioneaza din plin cand unii din intelectuali se lasa indusi in eroare de agresivitatea diversionistilor si mercenarilor de presa ai acestora..
      Si asta din invidia nemasurata fata de tot ce are recunoastere si legitimitate in exterior, ceea ce nu reusesc cu oricata truda si lingusire ceilalti. Si vai, cat doare asa ceva ! Dar vor avea ei grija, nu-i asa ?
      Cu regret constat ca s-a translatat doar in timp demagogia gaunoasa, patriotarda a celor care se bat cu pumnii in piept cat mor de dragul tarisoarei lor si nu se sfiesc s-o fure cu nerusinare, bolnavi de lacomie patologica si putere ,infatuati, manati doar de propriul interes si ducand la sapa de lemn tara. Si cu siguranta se simt amenintati daca unora li se deschid ochii si s-ar putea sa nu-i mai voteze. Chiar daca se intrec in invective impotriva gandirii lucide si anihileaza orice le-ar sta in cale, de teama ca s-ar putea sa vada tot mai multi ca „imparatii” sunt goi !!!
      Se pare ca „netezirea circumvolutiunilor” si furia viscerala a celor abia instalati functioneaza din plin cand destui intelectuali se lasa indusi in eroare de diversionistii si mercenarii de presa ai acestora..
      Si asta din invidia nemasurata fata de tot ce are recunoastere si legitimitate in exterior, ceea ce nu reusesc cu oricata truda si lingusire ceilalti. Si vai cat doare asa ceva ! Dar vor avea ei grija, nu-i asa ?
      Fereasca-ne Doamne de experienta Greciei, unde discursurile populiste si iresponsabile au adus tara la marginea prapastiei, iar populatia nu-si mai primeste pensiile si salariile ! Oare doar asa ceva ne-ar trezi la realitate ? Pesemne suntem condamnati, ca de atatea ori sa invatam doar pe propria piele…
      Sa ne bucuram ca mai avem inca cativa oameni de valoare, fiindca in curand vom deveni o „masa” care va fi adunata la ode si programe de preamarire si admiratie ca pe vremea lui Ceausescu… Uitati-va doar la chipurile flamande venite sa se ospateze la masa puterii, plini de infatuare, aroganta si suficienta in acelasi timp si temeti-va !!!
      Iar daca totusi acestia sunt oamenii pe care ni-i dorim la carma tarii, atunci nu pot sa spun decat …ca-i meritam !

    18. .
      ÎNTR-O EMISIUNE TV (fie și nu foarte nouă), Gabriel Liiceanu îl căinează pe Horia Patapievici.
      Că ce șuturi a luat, pentru afirmațiile lui.
      .
      Cred că lui Patapievici totul i se trage nu de la ce a zis, ci de la mesajul nonverbal curent, cum că nu e în stare să răspundă și el, pe măsura săpunelilor de mahala primite.
      ACOLO-I PROBLEMA.
      .
      Ia să fi început și el: „Lua-v-aș… Face-v-aș… Să vă…!”
      Să te ții liniște pe urmă liniște la galerie.
      Eventual „Săru-mîna, boierule!”, cînd ieșea pe stradă.
      .
      .
      Țugulanul de pe stradă abia așteaptă să găsească vreun mototol, pentru a-i repartiza aceluia frustrările personale.

    19. Patapievici cam are dreptate.Sa fii obsedat de Eminescu e cam ridicol in zilele noastre – de altfel,orice obsesie este ridicola.Daca citesti vreo 10-15 poezii de-ale lui Eminescu si reusesti sa le si intelegi,este destul de bine.Mai sunt si alte lucruri de facut in viata,in afara de citit (mergi la servici,la plimbare,la cumparaturi,la biserica,etc.).

    20. „ultrasbear”- Ce bou absolut !!! Insa m-am amuzat pe cinste citindu-i textul, strasnic material!

    21. Ca simplu muritor (dintre cei prosti dar multi),cred ca lucrurile merg prost in aceasta tara,tocmai pentru-ca,am fost blagosloviti cu prea multi „savanți”. Eminescu ,..pentru cei ca mine este accesibil si mai ales foarte actual .!

    22. Vă rog, respectuos şi insistent, a-mi acorda atenţia dumneavoavoastră preţioasă !
      „Ca poet naţional, Eminescu nu mai poate supravieţui, deaoarece noi ieşim azi din zodia naţionalului.” Vă rog, respiraţi adânc şi recitiţi atent! Dacă cineva, un oarecare, un postac cum sunt eu, de pildă, dacă respectul de sine vă permite,…omiteţi că sunt un necunoscut… şi veţi constata că aveţi de a face cu un text ( făcând abstracţie de reflexul logic ce vă impune a înţelege totul, după cum sunteţi obişnuit/ă) ce nu vă pricinuieşte greutăţi în a se face înţeles…da, dar acesta este meritul dumneavoastră nu al autorului! Astfel, bănuiesc, arătau şi textele inchizitorilor, care nu aveau de ce a se teme de corecturi de fond sau formă !!! Scurt, Autorul, sfidează orice posibilitate
      de a avea de a face cu eventuale critici. În speranţa că nu se află nimic „de tip SPAM” sau necuviinţe, vă mulţumesc pentru E-mail-ul trimis şi voi uza de posibilitatea oferită de a comenta, ici şi colo, după ocazie. Ah, eu apreciez formatul publicaţiei dumneavoastră. Mulţumesc!

    23. E cat se poate de clar ce a scris Patapievici despre Eminescu. Departe de a-l ponegri, l-a aparat pe poet de numerosii sai detractori. Nu e vina lui H.-R.-P. ca numerosi compatrioti prefera sa creada povestile spuse de altii in loc sa citeasca si singuri textul pe care l-a scris.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.