Rusia a pierdut „războiul împotriva gazelor de șist”. SUA l-a câștigat iar România va beneficia

foto: Proteste împotriva gazelor de șist în fața Ambasadei Române din Sofia, Bulgaria, 2012

La începutul lui octombrie 2013, protestele useliste care începuseră cu 2 ani mai devreme în aplauzele Antenei 3 -o alianță între bătrâni securiști, ca pro-rusul Mircea Dogaru, și tinerele speranțe ale soțietății țivile, gen Claudiu Crăciun-, pentru ca mai apoi să se consolideze și să explodeze în dimensiuni prin îmbrățișarea cauzei ecologiste (Roșia Montană), se transformau pe nesimțite în opoziția la exploatarea gazelor de șist (pentru detalii vedeți Salvați Roșia Montană se transformă în Ucideți gazele de șist? România între Bulgaria și modelul american).

Dar nu a oricăror gaze de șist, nu oriunde și nu de către oricine – ținta era exploatarea gazelor de șist de către americani (Chevron), la Pungești -câteva detalii, aici: #unitisalvam: Când rusul exploatează, Liniște!.

Micul și săracul sătuc din nord-estul României a devenit rapid centrul de comandă al „activiștilor ecologiști” din toată țara, dar și centrul de comandă al Russia Today, care, din tot mapamondul a ales tocmai Pungeștiul ca principal loc în care să-și instaleze carele de televiziune, de unde transmitea în toată lumea.

Prezența organului propagandistic al Kremlinului la Pungești nu părea să îi fi deranjat cu nimic pe „activiștii”, care au ales chiar să-și coordoneze activitățile cu acesta.

În aceeași perioadă, ILD a publicat o serie de articole în care prezența rusească a fost documentată în detaliu, totul pe baza unor surse deschise și la vedere.

Între timp, Statele Unite au depășit Rusia la producția de gaze naturale și petrol și au devenit unul dintre cei mai importanți exportatori, tendință ce se va accelera în perioada imediat următoare.

Recent, Constantin Crânganu, profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York, a publicat un articol în care oferă noi detalii despre ultimele evoluții în investigarea implicării Rusiei în alimentarea protestelor împotriva exploatării gazelor de șist din SUA și Europa – Rusia și grupurile ecologiste anti-fracking – O posibilă coluziune?Reproduc articolul parțial:


Am fost foarte șocat.

Nu am avut niciodată protestatari aici

și dintr-odată au apărut peste tot.

Mircia Vlasa, primarul com. Pungești, jud. Vaslui

Noiembrie 2014

La Summit-ul G20 de săptămâna trecută, Președintele Statelor Unite l-a întrebat direct pe omologul său rus despre mult discutatul amestec al Rusiei în alegerile prezidențiale americane de anul trecut. Putin a negat, iar Trump a acceptat poziția președintelui rus (până la probele contrarii).

În aceeași zi a întâlnirii istorice dintre Trump și Putin, doi congresmeni cu funcții importante – Lamar Smith (R-Texas), președintele Comitetului U.S. House Science, Space, and Technology, și Randy Weber (R-Texas), președintele Subcomitetului pentru Energie – au trimis o scrisoare administrației Trump în care cer să fie investigată implicarea Rusiei în finanțarea unor grupuri ecologiste din America și alte țări în scopul diabolizării fracturării hidraulice, al manipulării opiniei publice împotriva revoluției argilelor americane și, pe cale de consecință, al consolidării Rusiei pe piețele globale de energie.

Poziția congresmenului Smith este exprimată fără niciun echivoc. [i]

Dacă conectați punctele, este clar că Rusia finanțează grupurile ecologiste din S.U.A. într-un efort de a suprima industria noastră, în special fracturarea hidraulică.

Concret, autorii scrisorii acuză entități sponsorizate de guvernul rus că ar fi folosit o schemă și o companie-paravan din paradisul fiscal Bermuda pentru a pompa $23 milioane unor grupuri ecologice radicalizate, precum Sierra Club, League of Conservation Voters și Natural Resources Defence Council. Banii au fost primiți inițial de compania Klein Ltd., ai cărei membri fondatori au strânse legături cu Rusia și industria extractivă de hidrocarburi de acolo (Rosneft). Apoi, banii au fost trimiși unei organizații non-profit din SUA – Sea Change Foundation – în 2010 și 2011 [ii]. După care, sub formă de granturi, banii rusești au ajuns în conturile unor ONG-uri, precum Sierra Club, cu scopul de a fi folosiți pentru „a îndeplini o agendă politică condusă de entitățile rusești”. Pe înțelesul tuturor, este vorba despre intensificarea eforturilor împotriva folosirii fracturării hidraulice în Statele Unite și alte țări.

Problema ridicată recent de congresmenii republicani nu este nouă. Și pe timpul fostei administrații democrate au existat suspiciuni despre amestecul Rusiei în demonstrațiile și alte manifestări anti-fracturare din SUA și unele țări europene. Documente publicate anul trecut de WikiLeaks relevă faptul că Hillary Clinton – candidata democrată la funcția de președinte – credea că Rusia plătește propaganda anti-fracking. În 2014, dna Clinton declara următoarele:

Am fost împotriva Rusiei care împingea oligarhi și alții să cumpere mass-media. Ne-am confruntat chiar cu grupuri ecologice fake, și eu sunt o mare ecologistă, dar acestea au fost finanțate de către ruși pentru a se împotrivi oricăror eforturi, oh aceea conductă [este vorba de oleoductul Keystone XL, n.m.], contra frackingului, …, și o mulțime din banii care susțineau acest mesaj venea din Rusia “.

[…]

Încă un exemplu, de data aceasta de la noi. Influenta publicație The New York Times a publicat pe 30 noiembrie 2014 un interviu cu primarul de atunci al comunei Pungești, jud. Vaslui, unde compania americană Chevron s-a confruntat cu demonstrații violente. [iii] Una din declarațiile fostului primar, pe care am ales-o drept motto al acestui articol, articulează clar prezența unor grupuri neașteptate de demonstranți străini satului, dar dornici fără doar și poate să-i salveze/mântuiască pe țăranii din Pungești de urgia și cataclismul numit fracturare hidraulică, aka Chevron.

În același articol new-yorkez sunt descrise dovezi ocazionale conform cărora Rusia sprijinea și alte grupuri anti-fracturare din Europa de Est (Lituania, Ucraina).

Cu doar două zile mai devreme (28 noiembrie 2014), în timpul lansării cărții mele – Gazele de șist și fracturarea hidraulică – Între mit și realitate la fosta librărie Sadoveanu din București, profesorul Cornel Dinu a afirmat următoarele:

Scopul a fost realizat. A fost întârziată explorarea și exploatarea cu 4-5 ani din cauza acestei propagande venită dinspre est, hai să o spunem pe aia dreaptă.

În ianuarie 2016, Office of the Director of National Intelligence (ODNI) a publicat un raportdespre activitățile și intențiile Rusiei în recentele alegeri prezidențiale din Statele Unite. Interesant pentru discuția din acest articol este un paragraf inserat la începutul paginii 18, care subliniază rolul televiziunii de stat Russia Today (RT) în răspândirea de dezinformații referitoare la potențialele impacturi asupra mediului și pericolele pentru sănătatea publică ale tehnologiei americane de exploatare a resurselor neconvenționale:

RT derulează programe anti-fracking, subliniind problemele de mediu și impactul asupra sănătății publice. Acest lucru reflectă probabil preocuparea guvernului rus cu privire la impactul fracturării și al producției de gaze naturale din S.U.A. asupra pieței mondiale a energiei și potențialele provocări pentru rentabilitatea [companie] Gazprom.

În doar șapte luni din 2015, RT a produs și derulat 62 programe și buletine de știri anti-fracturare, transmise în multe țări, inclusiv în Statele Unite.

Intoxicarea diverselor mass-media cu fake news prin intermediul sutelor de trolli și postaci plătiți este o altă componentă majoră a activității entităților rusești specializate pe propagandă anti-fracking. Despre acest aspect am scris în mai multe dintre articolele mele publicate pe această platformă și nu mai reiau. O analiză detaliată a unor activități specifice se poate citi în reportajul The Agency, publicat de The New York Times pe 2 iunie 2015.

Care ar fi motivația Rusiei?

Foarte simplu spus:

Triumful revoluției argilelor din SUA (despre care am scris numeroase articole pe această platformă) a dus la o schimbare de paradigmă și la introducerea unei noi ordini mondiale: Din cel mai mare importator de petrol și gaze, Statele Unite au ajuns astăzi în situația nevisată de nimeni – cu excepția câtorva, puțini entuziaști – de a exporta hidrocarburi pe mai multe continente. Iar exporturile americane de energie reprezintă o amenințare directă la adresa hegemoniei Rusiei pe piețele energetice mondiale.

După ridicarea embargoului la finele lui 2015, Statele Unite au devenit rapid un exportator major de gaze naturale lichefiate (LNG): În 2017, gazele americane au ajuns în 25 de țări, incluzând PoloniaOlanda și Lituania, țări care, anterior, au fost obligate să cumpere gaze rusești, livrate prin gazoducte la prețuri ridicate.

Atâta vreme cât gazoductele erau singura sursă de transport al gazelor în Europa, un furnizor major, precum Gazprom, putea juca la masa cererii și ofertei după cum voia, de multe ori umflând prețurile. Diversificarea portofoliilor energetice pentru cele 14 țări membre NATO, care acum cumpără 15% (sau mai mult) din nevoile lor de gaze și petrol din Rusia, va duce, vrând-nevrând, la scăderea influenței rusești ca producător dominant de energie pe eșichierul european.

Pierderea poziției de furnizor energetic principal pentru Rusia, ale cărei exporturi de gaze naturale reprezentau 68% din veniturile naționale în anul 2013, nu este ușor de acceptat. [v] Amenințarea din partea gazelor de argilă americane la adresa cotelor de piață deținute de gigantul statal Gazprom este foarte reală, pentru că Statele Unite, mulțumită fracturării hidraulice, au devenit superputerea energetică mondială, iar exporturile americane de petrol și gaze contribuie mult la re-echilibrarea piețelor globale[vi].

Țelul Rusiei este „suprimarea eforturilor de adoptare pe scară largă a fracturării hidraulice în Europa și SUA”, conform scrisorii congresmenilor americani. Nu este de mirare, așadar, că Președintele Rusiei are o părere proastă despre fracturarea hidraulică[3], iar Gazprom a folosit vechea marotă din Gasland, conform căreia fracturarea hidraulică implică riscuri de mediu semnificative pentru alimentările cu apă [vii]. Criticând fracturarea hidraulică (o tehnologie pe care Rusia încă nu o posedă), Președintele Putin speră să mențină sau chiar să crească prețurile petrolului și gazelor, să destabilizeze economia Statelor Unite și să pună în pericol independența energetică a Americii.[viii]

Pe de altă parte, așa cum remarca profesorul Roger Pielke Jr, University of Colorado, dacă este adevărată, o strategie rusească de a folosi ecologiștii și oamenii de știință din SUA pentru a acționa inconștient ca să avanseze interesele Rusiei este genială și remarcabilă.[5]. Să nu uităm, totusi, care a fost meseria lui Putin înainte de a ajunge președintele Rusiei.

În loc de concluzii

Înainte de Summit-ul G-20, Președintele Donald Trump a rostit un discurs istoric în fața polonezilor adunați în Piața Krasinski din Varșovia. Printre altele, el a făcut o promisiune solemnă:

Suntem hotărâți să vă asigurăm accesul la surse alternative de energie astfel încât Polonia și vecinii ei să nu mai fie niciodată ținuți ostatici de un singur furnizor de energie.

A bon entendeur, salut!

[…]

sursa

p.s.

Un gând despre “Rusia a pierdut „războiul împotriva gazelor de șist”. SUA l-a câștigat iar România va beneficia

  1. Trump a venit în Europa pentru a schimba echilibrul actual de putere de pe Vechiul Continent.
    În afară de aceasta, indiferent cum se numește președintele SUA – în prezent, interesul singurei supraputeri față de Europa a fost și rămâne același: să nu apară aici vreo forță care să guverneze singură.
    Germania este de mai mulți ani aproape în această situație. Aproape, deoarece în conformitate cu tratatele care au pus capăt celui de-al II-lea Război Mondial, în Germania staționează și vor staționa în continuare trupe americane. Astăzi, Germania a ajuns să domine Europa. Angela împarte și stăpânește, cu instrumente economice și politice. Este în plan și crearea unor forțe armate europene, care să completeze imaginea dominației.

    În aceste condiții, vine Trump în Europa și spune: noi aici o să vindem gaz lichefiat. (…)

    De când Gazpromul a început să fie numit Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei, iar fostul cancelar german a devenit președinte al consiliului de administrație al acestui minister, tradiționalul tandem germano-rus a dobândit un nou numitor comun. Nu schimbă acest lucru simbolicele sancțiunile europene impuse Rusiei după ocuparea Crimeei de către Putin. Rușii pompează prin rețeaua de conducte germane, care distribuie în toată Europa. Interesele geopolitice înfloresc și ar fi continuat să înflorească, dacă nu ar fi fost ideea competitivă, pe care a construit-o cu migală Lech Kaczyński, de pioasă memorie, și sub care tocmai s-a iscălit Președintele SUA, cel mai puternic om politic al lumii:
    Polonia și Europa Centrală cu gazoporturile și conductele lor pe axa nord-sud pot constitui o ofertă competitivă.
    Germania distribuie gazul rusesc – Polonia va distribui gazul american. Să adăugăm – mai ieftin decât cel rusesc.
    Acest plan nu înseamnă numai miliarde de dolari.
    Este în primul rând o potențială schimbare a echilibrului de putere în Europa în detrimentul Germaniei și Rusiei.
    Iar acesta este motivul real pentru care interesele lui Trump cu Polonia displac atât de mult Angelei, lui Vladimir și subordonaților lor de la Bruxelles și Varșovia.

    Michał Rachoń, Gazeta Polska
    http://niezalezna.pl/102383-le.....nald-trump

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.