Cărticica propagandistului rus în Polonia și România. De ce citește Dughin ILD.

Angela Merkel, aleasa lui Clinton și Trump

Politicianul democrat Hillary Clinton și așa-zisul republican Donald Trump sunt principalii candidați din cursa pentru câștigarea Președinției Statelor Unite ale Americii. Întrebați fiind care ar fi liderul politic din prezent pe care îl admiră, cei doi au nominalizat-o pe Angela Merkel. Dar cine este Merkel? Cancelarul Germaniei, desigur, cel mai puternic politician de la Berlin și din Uniunea Europeană – și principalul vinovat pentru haosul în care se află acum întreaga Europă.

Politica pro-rusă

Angela Merkel i-a lăsat pe ruși să-și facă de cap în Georgia, în Ucraina și în Republica Moldova. Cu complicitatea sa, Vladimir Putin a readus Rusia în politica mare.

Mai întâi, Merkel a blocat, cu ajutorul Franței, apropierea Ucrainei și a Georgiei de NATO. La reuniunea NATO organizată în 2008 la București, celor două state est-europene le-a fost respinsă solicitare de a accede la Membership Action Plan (MAP), programul de pregătire a aderării la Organizația Tratatul Atlanticului de Nord (NATO). Mesajul transmis de franco-germani a fost bine primit la Moscova: trupele rusești au invadat cu promptitudine Georgia. Ofensiva s-a oprit doar după o amplă demonstrație de forță sovietică și apeluri repetate venite din partea Poloniei și a țărilor baltice. Angela Merkel și Nicolas Sarkozy au mimat neconvingător îngrijorarea pentru soarta gruzinilor.

Câțiva ani mai târziu, în fața agresiunii rusești asupra Ucrainei, aceeași Merkel s-a jucat de-a armistițiul și sancțiunile economice. În ciuda strigătelor disperate de ajutor venite din Ucraina, cancelarul german s-a îngrijit ca economia rusă să fie ferită de penalizări economice. Diplomația germană a împiedicat până și oferirea de ajutor militar către Kiev. Sub conducerea lui Merkel, guvernul german a presat totodată executivul ucrainean să devină coautor al împărțirii țării. Ultimul armistițiu mediat de Germania și Franța, în timp ce armata rusă îi masacra pe apărătorii ucraineni ai orașului Debalțeve, simbolizează contribuția lui Merkel la pacea europeană. „Victoria” diplomatică din Ucraina a fost urmată, desigur, și de deraierea completă a Republicii Moldova. Indiferența Berlinului a permis revenirea forțelor proruse din politica moldovenească. Destrămarea fragilei coaliții pro-Vest poate fi trecută tot în rândul marilor „reușite” ale lui Merkel.

Angela Merkel și bunul său prieten, socialistul francez Francois Hollande.

Angela Merkel și bunul său prieten, socialistul francez Francois Hollande.

Ratarea unui cancelar

Liderul german a prezidat totodată asupra pseudo-reformei economice a Uniunii Europene. Haosul născut din falimentul economiei conduse de guvernul de la Atena a fost urmat de o continuare a politicilor socialiste europene. Liderii UE și-au păstrat vechiul obicei de a pompa fonduri publice în economie. Mai grav, nu au putut renunța nici măcar la planul unificării monetare a Uniunii Europene. Deși s-a dovedit a fi un eșec pentru statele membre și a jucat un rol important în victoria Brexit din Marea Britanie, extinderea zonei Euro rămâne unul din obiectivele politice ale Uniunii conduse de Merkel.

Criza monedei europene a fost urmată de o invitație bizară adresată de cancelarul Germaniei către întreaga lume islamică. Pusă față în față cu conflictul militar din Siria și mișcările de populație pe care le-a produs, Merkel a făcut o serie de declarații cu totul iresponsabile. Prin intermediul lor, liderul de la Berlin i-a invitat pe nefericiții lumii musulmane să vină în Europa ca refugiați. Politicianul german a exercitat presiuni asupra țărilor europene pentru a împiedica aplicarea legilor împotriva imigrației ilegale. Cu ajutorul ajutorul Comisiei Europene conduse de Jean-Claude Juncker, Germania a impus și un mecanism de redistribuire a „refugiaților”. Sub atenta îndrumare a lui Merkel, guvernele fidele legii și ordinii s-au trezit transformate în paria politicii UE.

Deteriorarea situației din Uniunea Europeană a îngrijorat profund autoritățile britanice, dar nu și pe cele de la Berlin. Germania a rămas impasibilă în fața schimbărilor tot mai tulburătoare ce aveau loc. Cancelarul german a ignorat cu seninătate avertismentele repetate ale Londrei și nu a ridicat un deget pentru a împiedica ieșirea Marii Britanii din „clubul select” al Uniunii. Nici măcar nu a catadicsit să își mai cenzureze declarațiile pe tema imigrației ilegale. După victoria referendumului pentru părăsirea UE, Merkel nu a împiedicat pornirea unui val anti-britanic în rândul elitei eurocrate. Politicianul german chiar a încurajat discuțiile despre accentuarea unificării politice și economice a continentului.

Moștenirea lui Merkel

Una peste alta, mandatele Angelei Merkel au produs un dezastru de proporții continentale. Prelungirea crizei economice, valul de terorism și creșterea infracționalității lovesc în viața de zi cu zi a europenilor. La aceste probleme interne se adaugă eșecurile din plan extern. Renașterea imperialismul rusesc, slăbirea NATO și dezbinarea UE sunt alte „realizări” ale unui cancelar ratat. Pare-se însă că un asemenea dosar de politician te califică pentru admirația unanimă a candidaților americani pentru Președinția SUA.

Donald Trump și Hillary Clinton, doi admiratori ai cancelarului german, Angela Merkel.

Donald Trump și Hillary Clinton, doi admiratori americani ai cancelarului german, Angela Merkel.

În luna noiembrie, președintele SUA va fi Hillary Clinton sau Donald Trump. Nici unul dintre ei nu este posesorul unei judecăți sănătoase, dar asta este tot ce a putut produce clasa politică americană. După opt ani de experimente sociale și internaționale marca Barack Hussein Obama, viitorul lumii sună tare bine.

Alte articole despre politica UE în epoca Merkel:

The following two tabs change content below.
„By accepting punishment, not for any sins, but for our virtues, we betrayed our code and made theirs possible. [...] Theirs is the morality of kidnappers. They use your love of virtue as a hostage. [...] Your enemies are destroying you by means of your own power. Your generosity and your endurance are their only tools. Your unrequited rectitude is the only hold they have upon you. They know it. You don't. The day when you'll discover it is the only thing they dread. You must learn to understand them. You won't be free of them, until you do.” - Francisco D'Anconia (Atlas Shrugged - Ayn Rand, p. 619)

13 gânduri despre “Angela Merkel, aleasa lui Clinton și Trump

  1. Cred că titlul articolului trebuie modificat, sînt de acord cu aprecierile privind prestația binomului Merkel-Hollande, de altfel doar aceasta este analizată. Titlul și primele rînduri din articol reprezintă părerile autorului și nu sînt susținute nici măcar de umbra unui citat explicativ al poziției vreunuia din cei doi candidați la Președinția US față de Mutti M. și politica sa. Ba chiar ar fi de dorit măcar 2-3 concretizări specifice pentru fiecare, de preferință din surse credibile și diferite între ele.

  2. trump a crticat-o constant pe merkel, clinton a spus ca vrea sa fie merkel a americii. articol slab documentat

  3. Trump calls Angela Merkel his favorite world leader after months of bashing her… “I think Merkel is a really great world leader.” Though, he added, “I was very disappointed that, when she, this move with the whole thing on immigration, I think it’s a big problem and really, you know, to look at what she’s done in the last year and a half. I was always a Merkel person. I thought really fantastic. But I think she made a very tragic mistake a year and a half ago.”
    https://www.theguardian.com/us-news/2016/sep/29/trump-angela-merkel-favorite-world-leader-hillary-clinton
    Mie mi se pare f caracteristic pt Trump si pt actuala campanie electorala.

  4. Mihaela, e strict campanie electorală, o vorbiță dulcică nu strică deși Trump trage destul de tare în Anjelika pe tema „refugiaților” (chiar pe CNN și ABC), ceea ce mă supără realmente e că nu se suflă nici cea mai vagă aluzie despre pozițiile asumate în legătură cu: 1) UK + Basic Commonwealth 2) Israel, 3) Iran. Sînt suficiente motive pentru a repudia articolul și cred că e un lucru bun: uite dom’le, ăia de la ILD nu-s o mînă de năimiți ai imperialiștilo rasisto-fasciști ai dementului… Bun, nici opțiunea mea pentru Trump, deja exprimată prin vot, nu înseamnă mult mai mult decît preferința pentru o aspirină vs. o necropsie după metastaza Obama. Aș mai adăuga „de doi bani speranță” (o să vin mai la vale cu un link sau două). Cum zic americanii: „My 2 cents!” – forma originară a expresiei e serioasă, n-are nici pic de derîdere în ea.

  5. Conrad Black:

    „Apart from fear of Trump or irreconcilable aversion to him, or the most hackneyed pandering to feminism, there is no reason to vote for Clinton. Trump stands for tax reform, much less hypocritical favouritism to Wall Street and special interests than has greased the wheels for the Clintons for 25 years, serious health care and not the hemorrhaging ineffectuality of Obamacare, the ability to utter the words “Islamist terror” (and to do something about it beyond apologizing to the Muslims), and a foreign policy down the middle between George W. Bush’s trigger-happy, locker room towel-snapping quick draw, and Obama’s Peter Pan peace offerings to America’s mortal enemies. From Archie Bunker to the Honeymooners (Jackie Gleason and Audrey Meadows and Art Carney), to Pleasantville, America wants change, and unless Trump really stumbles, he is still it.”

  6. Oameni buni,

    1. Hillary Clinton si Donald Trump au declarat ca o admira pe Angela Merkel, Trump s-a delimitat de politicile germane fata de imigratie. Astea-s faptele. Citatul din Trump e limpede:

    Donald Trump praises Angela Merkel…apart from ‘the whole immigration thing’

    „Well, I think Merkel is a really great world leader, but I was very disappointed [in] this move with the whole immigration thing,” Trump told NECN. „I think it’s a big problem.”

    Last year, Merkel welcomed refugees to Germany who were fleeing Middle East war zones. The move has been heavily criticized in Germany and has been cited as a key reason for the rise of far-right parties in the country’s regional elections earlier this month.

    „I was always a Merkel person,” Trump said. „But I think she made a very tragic mistake a year and a half ago.”

    2. Admiratia lui Trump nu e de data recenta. Acum mai bine de un an, in august 2015, o lauda pe Merkel drept „probabil cel mai mare lider al lumii”.

    Donald Trump Called Germany’s Angela Merkel ‘The Greatest’ Last Year

    Nearly a year ago to the day, on August 18, 2015, Trump gave an interview with TIME in which he said, unprompted, that Merkel was “probably the greatest leader in the world today.”

    At the time, Trump was criticizing U.S. leaders for paying to support Ukraine’s government against Russian-backed separatists, while those in the region did little to help. “Germany’s like sitting back silent collecting money and making a fortune with probably the greatest leader in the world today, Merkel,” Trump told TIME in 2015. “She’s fantastic,” he added. “Highly respected.”

    Germany was already experiencing a massive influx of refugees in the summer of 2015. On August 20, 2015, the German government announced that the number of refugees would grow to 800,000 for the year. Within weeks, the refugee issue had changed Trump’s opinion of Merkel.

    “Frankly, look, Europe’s going to have to handle it. But they’re going to have riots in Germany. What’s happening in Germany, I always thought Merkel was, like, this great leader,” Trump said on Face the Nation on CBS on Oct. 11. “What she’s done in Germany is insane. It’s insane.”

    In December of 2015, Merkel was named TIME’s 2015 Person of the Year, the fourth woman to be awarded the honor. Trump was listed as a runner up. He tweeted after the announcement that Merkel was “ruining Germany.”

    3. Mostenirea lui Merkel nu se reduce la imigratia ilegala pe care a primit-o cu bratele deschise. Mai avem acolo prorusismul desantat, slabirea NATO, dezbinarea UE (blocul rus vs blocul antirus, blocul federalist vs. blocul national etc.), perpetuarea fanteziilor socialiste si altele. Dar pe Trump il deranjeaza doar raportarea lui Merkel fata de imigratia ilegala. Atat.

    4. Ideea ca avem de a face cu o campanie electorala si politicienii au obiceiul de a minti cu nerusinare nu este un argument in favoarea vreunuia dintre cei doi, Clinton sau Trump.

  7. Oameni buni! Îmi cer scuze că am răscolit rahatul comentînd la un articol pe care l-am considerat (personal) din capul locului ofensator pentru un american conservator, sau (exigențele autorului fiind, ,cum știm, supradimensionate), hai să zic antiliberal, să nu supăr supărăciosul autor (căci dacă o listă de măcar cîteva sute de nume, anterior și recent citate – inclusiv articole preluate/traduse pe ILD a devenit brusc nefrecventabilă, avem probleme!). Autorul declară că inainte de 9/11, ca teenager, era „normal” antiamerican, doar că schimbarea a venit drastic în acel moment! De acord, dar în clipa aia Hillary C. vota cu 4 mîini pentru intervenția în Iraq în vreme ce Donsld T. (nepolitician) exprima rezerve severe/dezacord. Oare eu trebuie să consider că Vlad e un fervent susținător al Hilarei? Firește că n-o fac. Deși au mai urmat alegeri prezidențiale în US, în care ILD a susținut succesiv pe John McCain (care a declarat recent că votează Hillary) și Mitt Romney, rămas „NeverTrump-ist” forever. Mi-am exprimat scîrba la momentele respective, n-am ținut socoteala cîți din colegii dd pe ILD au făcut-o.

    De fapt mare importanță n-are, doream doar să invit comentatorii să evite criticile la adresa „articolului” de mai sus, autorul e imun la argumente, oricum știe el mai bine.

  8. Pataphyl, interpretezi orice critica la adresa lui Trump ca fiind o insulta la adresa-ti. Nu este. Ai adus cateva argumente, ti-am adus altele. Nu m-ai convins, nu te-am convins. Acum ai considerat ca articolul trebuie „repudiat”. Ti-am raspuns argumentat, raspunsul tau la argumentatia mea este:
    1. articol este o insulta la adresa ta;
    2. „suparaciosul autor”;
    3. ridiculizare a marturiei despre rolul 11 septembrie.

    In regula.

    Cateva observatii ale mele:

    1. Articolul nu insulta pe nimeni; Trump si Clinton s-au declarat admiratori ai cancelarului german. Cancelarul german, Angela Merkel, este asa cum este si probleme sale nu se reduc la imigratia ilegala – sunt mult mai multe;

    2. Daca vrei sa discutam despre insulte, candidatura lui Trump este, in esenta, o insulta la adresa conservatorismului si a republicanismului. Omul este un democrat pe stil vechi, stangist rudimentar, imoral, anticapitalist convins, mai narcisist chiar decat Hussein Obama. Trump este la stanga lui McCain si a lui Romney, o performanta de-a dreptul spectaculoasa dat fiind centrismul celor doi predecesori ai sai. Nici un candidat republican la presedintia SUA nu a indraznit, pana la Trump, sa laude Planned Parenthood, sa imbratiseze teoriile fascismului LGBT despre transsexuali ori sa critice un judecator al Curtii Supreme pentru ca NU sustine discriminarea pozitiva. Pe toate le-a facut dragutul de Trump. Nu McCain si nu Romney. Ti-am mai spus asta. Nu te-a convins atunci, nu o sa te convinga nici acum, dar cam asa sta treaba cu insultele.

    3. Nu stiu unde ai vazut in articolul meu despre 11 septembrie ca as fi spus ca era „normal” sa fii antiamerican sau ca m-am convertit instantaneu la proamericanism. Nicaieri nu exista asa ceva in textul pe care l-am scris in 2012 despre impactul pe care l-au avut atacurile de pe 11 septembrie asupra gandirii mele. Nicaieri. Mi-a luat ani ca sa ma lepad de apucaturile mele proaste, iar textul nu induce in eroare in aceasta privinta.

    4. Doar cat timp am fost antiamerican am avut ceva impotriva interventiei occidentale in Irak. Doar atunci. Dupa ce m-am lepadat de antiamericanism, atitudinea mea fata de conflictul din Irak s-a schimbat cu 180 de grade. Nemultumiri si rezerve? Sigur, destule. SUA au facut multe greseli in Irak. Dar n-am trecut pe Code Pink ca Trump sau Hillary: failed war, disaster, BUSH LIED, etc.

    5. Mentionez ca in septembrie 2001 aveam 15 ani. Trump e nascut in 1946, Hillary in 1947. Nici unul din parintii mei nu traia in ’46 sau in ’47. Daca ai de gand sa pui pe picior de egalitate gandirea unui adolescent de 15 ani cu gandirea lui Hillary sau Trump in anii ’90 sau 2000, chiar nu stiu ce sa mai zic.

  9. Vlad,
    Revin la voi dupa multi ani. Mi-a fost tare dor de voi.
    Ca una care traieste in America de decenii si e profund implicata in politica, iti spun ca gresesti profund in privinta lui Trump. Omul a evoluat imens de cind si-a anuntat candidatura. Mark Levin, Rush Limbaugh, Michael Savage, si multe alte intelecte conservatoare si-au declarat votul pentru Trump, cu rezervele necesare.
    Conservatorii/ republicanii pe care-i amintesti contra Trump sunt corupti,pina la singe. Tipi ca Bill Kristol, din vechea garda „conservatoare”, se simt amenintati de Trump. Establishmentul republican, in Senat si House of Representatives, sunt interesati doar de a-si mentine fotoliul. Multi au interese monetare in afacerea Clinton Foundation and Clinton Global Initiative, in urma carora familia Clinton s-a imbogatit imens

    Hillary Clinton e corupta si odioasa in cel mai pur adevar din Biblie.

  10. Și totuși, cu relația lui Trump cu Rusia cum rămâne?
    Chiar nu există nimic îngrijorător în privința asta?

    Nu sunt cam multe fire care duc spre Rusia?

    Cum de s-au nimerit în jurul lui Trump și Paul Manafort, și Carter Page, și General Flynn?
    Care e probabilitatea statistică pt un candidat la Președinția SUA să nimerească să își aducă lângă sine atâția sfătuitori care ba au lucrat pt Gazprom, ba pt Ianukovici, ba generali americani care s-au dus să se ospăteze la Putin, sărbătorind trâmbița de dezinformare, armă de război hibrid anti-Occident, numită RT?

    Dar afacerile lui Trump cu rușii din anii 80?
    Pe vremea când Reagan lupta Războiul Rece, cu scopul explicit ”we win they lose”, omul de afaceri american D. Trump n-avea rețineri să facă afaceri cu rușii – altfel spus, cu KGB, sper că nu crede nimeni că exista posibilitatea ca un american să încheie vreun business cu vreun om de afaceri rus curat, fără nicio treabă cu regimul, în plină eră URSS. Dacă, pe vremea contactelor lui rusești de atunci, Trump o fi fost filmat făcând cine-știe-ce, și e avut la mână de KGBiști? Nu zicea Bezmenov că așa se lucra de regulă?

    Chiar nu avem de ce să ne îngrijorăm când Trump zice că nu se va ține neapărat de art V din tratatul NATO, în caz că rușii invadează una dintre țările (NATO) baltice? Ce valoare de descurajare a agresiunii rusești mai are litera tratatului, ce valoare mai au deciziile de la summit-ul de astă-vară de la Varșovia, în privința întăririi flancului estic, dacă un posibil viitor președinte SUA le dă a înțelege rușilor că s-ar putea să nu se întâmple nimic în cazul în care totuși îndrăznesc?

    Ce o să „negocieze” Trump cu Putin?
    Păi știm ce cere Putin. Putin și-ar dori pentru început „sfera sa de influență tradițională din Europa de Est”. Dacă e să negocieze, înseamnă că e vorba ca Trump să-i dea ceva. Ce o să-i dea? Statul Virginia? Nu mai degrabă ceva din zona fostului Imperiu Rusesc? ADICĂ PE NOI?!!!
    Trump habar n-are unde vine zona asta pe hartă, nu știe nici cât știa Rosevelt, când cu Yalta. Chiar nu avem motive de îngrijorare?

    Cu Ucraina cum rămâne? Dacă problema Ucrainei e lăsată să fie rezolvată între Germania și Rusia, cam la ce ne putem aștepta (indiciu: v negocierile de la Minks, vezi declarațiile lui Steinmeier, etc)? E totuna pt România dacă va avea graniță cu o Ucraină independentă de Rusia, apropiată de Occident, sau dacă Ucraina va fi dată pe mâna rușilor, adică ne vom învecina chiar peste gard, direct cu Putin?

    Chiar nu există legătură între wikileaks și Rusia?
    Chiar nu contează bezelele pe care Trump și le face cu Putin? Subliniez, Putin a vorbit nu doar o singură dată de ocuparea României, de modificarea granițelor României! A și modificat deja ceva granițe prin zonă, adică sunt motive să-l luăm în serios.
    Chiar trebuie să jubilăm la gândul că iese Trump la alegeri în SUA și se va pupa cu Putin pe chestii mai concrete, va negocia cu el?
    De ce am crede că, de îndată ce va fi ales, Trump va întoarce foaia, va fi ferm ca Reagan, „we win they lose”, va da peste bot rușilor și ne va apăra?

    Chiar nu contează că Dughin îl laudă pe Trump? Chiar nu contează că toți trolli pro-ruși și toate blogurile rusofile îi fac lui Trump campanie?

    Știu. Și Hillary a făcut porcării cu rușii. Și Putin are de ce să fie mulțumit și încrezător și în varianta Hillary. (Dacă ține însă foarte mult să iasă Trump, nu are decât să se roage lui Allah să trimită un atentat mare în SUA, ca se poată răsturna balanța în favoarea lui Donald).

    Știu. Nu există o variantă bună pentru noi.
    Doar că Trump s-ar putea să ne termine mai repede decât Hillary.

    Chiar dacă ar fi bine pt SUA (și de asta mă îndoiesc, dar o pun ca ipoteză) ce vrea Trump să facă, adică izolaționismul și abandonarea tuturor aliaților SUA de pe planetă, nu știu dacă o să-mi mai pese de creșterea indicilor bursieri din SUA, de vreme ce voi fi murit deja, sau voi fi într-un tren spre Siberia, sau în cine-știe-ce alte situații din care știrile despre boom-ul economic american nu vor mai ajunge să-mi bucure urechile, sau chiar dacă ajung, nu vor mai reuși să mă entuziasmeze.

    Țin foarte mult la SUA, dar mai mult țin la România. Și sunt îndurerată că nu observ printre prietenii mei susținători ai lui Trump suficientă preocupare pentru lucrurile pe care le-am pomenit mai sus.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.