Petru Bogatu: Rusia va deveni mai influentă ca oricând în R. Moldova pe spatele Maiei Sandu și al lui Andrei Năstase

0

Maia Sandu s-a dus tocmai la Bruxelles pentru a justifica politică cedărilor nepermise față de Moscova. Ea a declarat că este hotărâtă să relanseze relațiile cu fosta metropolă.

Trei neadevăruri într-o frază

Potrivit premierului moldovean, cabinetul său va restabili „parteneriatul nostru strategic cu România și Ucraina. În relația cu Rusia am reînceput dialogul care fusese redus la zero de către Guvernul precedent”.

Șefei de guvern i-a reușit astfel o performanță rarisimă. Într-o singură frază a ticsit nu mai puțin de trei neadevăruri grosolane.

Mai întâi, parteneriatul strategic al Chișinăului cu România și cel cu Ucraina nu trebuie restabilite. Ele nu fuseseră prejudiciate și funcționează cu succes. Relația privilegiată cu Bucureștiul este bine mersi, fapt confirmat în ultimii ani de ambele părți. În ciuda unor sincope, de la 2009 încoace, aceasta se află pe un trend ascendent.

În ceea ce privește Ucraina, cooperarea cu vecinul din Răsărit a atins punctul culminant tocmai în mandatul Guvernului Filip. Controlul comun pe segmentul transnistrean al frontierei constituie expresia cea mai elocventă a parteneriatului dintre cele două state. Relațiile promițătoare moldo-ucrainene s-au cam răcit întrucâtva tocmai în urma instalării la Chișinău a guvernării ACUM/PSRM, deoarece Kievul nu privește cu ochi buni accederea la putere a unui partid pro-Kremlin. Cu toate acestea, parteneriatul pare să reziste. Chiar vizita recentă la Kiev a Maiei Sandu a confirmat acest fapt.

Nu-i nevoie deci să reconstruiești ceea ce nu a fost stricat. Premierul la Bruxelles, delicat vorbit, a debitat niște nonsensuri în fața partenerilor europeni. Șefa Guvernului are dreptate în privința dialogului cu Rusia care, de bună seamă, a fost redus la zero. Dar nu de fosta guvernare, după cum insinuează Maia Sandu, ci de Kremlin. Rusia, precum se știe, exasperată de investigarea așa-zisului „Russian Laundromat”, a început hărțuirea  oficialilor moldoveni care efectuau vizite de lucru în fosta metropolă încă acum trei ani. Ulterior situația s-a înrăutățit în urma tentativelor brutale ale Moscovei în afacerile interne ale Republicii Moldova.

Pentru a apăra interesul național, Chișinăul a blocat accesul militarilor ruși care căutau să se infiltreze ilegal în Transnistria. Vicepremierului rus, Dmitri Rogozin, i s-a interzis intrarea pe teritoriul Republicii Moldova.

S-au adoptat măsuri pentru combaterea propagandei ruse. Au fost destructurate rețelele de spionaj ale serviciilor de informații de la Moscova. Investitorii dubioși ruși fuseseră izgoniți din băncile sistemice ale Republicii Moldova.

În fine, dar nu și în ultimul rând, diplomației moldovene i-a reușit adoptarea în anul 2018 a unei rezoluții  a Adunării Generale a ONU care condamnă prezența militară străină la Nistru și cere evacuarea trupelor și munițiilor ruse din zonă.

Nu e de mirare că în aceste împrejurări, Putin, ieșit din țâțâni, a dat peste cap orice contact cu autoritățile de la Chișinău, singura excepție făcându-se pentru președintele Igor Dodon. Cum își propune să relanseze dialogul Maia Sandu cu Rusia în condițiile în care nu partea moldovenească l-a întrerupt?

Trădare până la capăt?

Vrea premierul moldovean să se închine din nou azimuturilor răsăritene? Se va duce la Moscova cu capul plecat și își va cere scuze pentru arestarea spionilor ruși? Va deschide larg ușile pentru propaganda putinistă?

Le va permite oligarhilor din anturajul liderului de la Kremlin să acapareze din nou sistemul bancar moldovenesc? Se va prosterna umil în fața lui Putin? Va împinge trădarea până la capăt? Și încă o întrebare. Va promova falsul rusesc al pretinsei renunțări la federalizare? În orice caz, la Bruxelles, Maia Sandu a creat impresia că le cântă în strună rușilor în chestiunea transnistreană.  Că interpretează o partitură scrisă la Moscova.

Ea a declarat că va insista „asupra retragerii forțelor ruse de pe teritoriul suveran al R. Moldovei”. Aplauze furtunoase! Ceea ce a urmat însă ridică mai multe întrebări. „Nu vom accepta federalizarea ca o soluție pentru soluționarea conflictului transnistrean și vom continua negocierile politice pentru a obține un statut special pentru Transnistria într-o Moldovă integră din punct de vedere teritorial”, a spus ea.

Dar asta afirmă astăzi și Igor Dodon. Nu folosește nici el de la un timp încoace termenul „federalizare”. Sună urât.  Nu mai este potrivit momentului, susține președintele pro-rus. Și noua sa poziție este pe deplin explicabilă. Dodon vorbea anterior în stânga și în dreapta despre federalizare doar pentru că asta voiau să audă alegătorii săi nostalgici.

„Statut special”, aceeași federalizare

Moscova a renunțat la clișeele de altădată ale vocabularului transnistrean, fără însă să se dezică de planurile sale revanșarde. Rușii nu mai utilizează de câțiva ani cuvântul „federalizare”, știind că acesta provoacă alergie la Chișinău după sucombarea memorandumului Kozak.

Fostul adjunct al ministrului rus de Externe, Grigori Karasin, a introdus cu succes un alt termen, cel de „statut special” (osobîi raion). Noua formulă nu-i decât o momeală otrăvită care a fost mușcată, din nefericire, de autoritățile de la Chișinău care au preluat-o pe negândite.

În realitate, „statutul special”, așa cum îl vede Moscova, impune aceeași „federalizare”. Noile redingote au același conținut imperialist.

Kremlinul pretinde ca republica autoproclamată de la Nistru să devină un fel de stat în stat. Se urmărește în fond legitimarea internațională a regiunii ocupate de ruși în cadrul unei federații asimetrice.

Poziția corectă ar fi să nu se anticipeze formele de autonomie pentru regiunea transnistreană înainte de retragerea completă a trupelor ruse.

Reluând povestea rusească despre „statutul special”, Maia Sandu nu face altceva decât să dea apă la moară uneltirilor Moscovei împotriva Republicii Moldova.

Compromis pentru salvarea PSRM

Trebuie să înțelegem că Rusia a dorit cu tot dinadinsul debarcarea lui Plahotniuc nu pentru că el ar fi un oligarh care a „capturat statul”. De asta lui Putin nu-i pasă, el însuși este un cleptocrat  în fruntea unui regim oligarhic.

Rușii au făcut un compromis cu Berlinul în privința succesiunii la putere în Republica Moldova, întrucât erau pe punctul să-și piardă orice influență aici. Drumul lor spre Transnistria era practic închis. GOTR (Grupul Operativ al Trupelor Ruse), în lipsa unei aprovizionări normale,  se sufoca.

Nici la Chișinău lucrurile nu stăteau mai bine. Spațiul de manevră pentru oamenii Kremlinului se îngusta pe zi ce trece, iar cel mai mare partid pro-rus, PSRM, risca să intre în disoluție. Socialiștii  depindeau întru totul de finanțarea de la Moscova, iar justiția avea probe indubitabile că ei încalcă legea.

Cunoscutul analist politic Vladimir Socor recunoaște de fapt într-un interviu pentru Radio Europa Liberă că influența rusă în Republica Moldova era la un pas de colaps. Fost propagandist fervent în Occident al coabitării dintre V. Voronin și Iurie Roșca, acesta reprezintă azi într-un fel în străinătate „Aghitpropul”  lui Victor Țopa, pledând cauza alianței Kozak.

„Participarea Partidului Socialiștilor la guvernare este, desigur, un interes al Rusiei”, spune Socor. Și explică ce-i preocupa pe ruși mai mult decât orice în ultimul timp.

Potrivit lui, „interesul cel mai urgent al Rusiei a fost acela de a salva Partidul Socialiștilor din captivitatea dlui Plahotniuc. Partidul Socialiștilor era la un pas de a fi distrus de către dl Plahotniuc (sic!) în eventualitatea unor alegeri anticipate. Rusia a intervenit în ultimul moment pentru a salva Partidul Socialiștilor (s. n) din captivitate și de la pericolul de a fi distrus de către dl Plahotniuc”.

Vrând-nevrând, Socor spune un adevăr. PSRM și întreaga influență rusă, politicește vorbind, erau pe ducă acum câteva luni. Putin a bătut palma cu germanii, oferindu-i dreptei moldovenești portofoliul de prim-ministru la Chișinău, pentru a salva cauza Maicii Rusia în Republica Moldova.

Când Dodon și compania își vor reveni în fire de-a binelea, când vor pune stăpânire pe pârghiile esențiale ale puterii (apărarea, securitatea, poliția de frontieră, forțele speciale), când se vor întări în administrația locală și centrală sub paravanul subțire al blocului ACUM, va sosi ora revanșei.

Moscova va deveni mai influentă ca oricând în Republica Moldova pe spatele Maiei Sandu și al lui Andrei Năstase.

Petru Bogatu

PRELUAT DIN   deschide.md

Print Friendly, PDF & Email

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here