Olavo vs. Dughin – SUA şi Noua Ordine Internaţională

    Print Friendly, PDF & Email

    10 martie 2011

    Olavo vs. Dughin  | A început dezbaterea între Olavo de Carvalho și Aleksandr Dughin, pe care o anunţam cititorilor noştri acum o lună, promiţându-le că îi vom ţine la curent cu desfăşurarea ei. Discuţia dintre cei doi are ca temă „SUA şi Noua Ordine Internaţională”.

    Noua Ordine Internaţională şi proiectele de construire a unui guvern mondial sunt lucruri despre care se discută mult, discuţiile fiind întunecate de obicei de o ceaţă deasă de manipulări răuvoitoare, dar şi de interpretări de-a dreptul delirante, toate acestea făcând ca publicul să fie foarte derutat.

    Să sperăm că această dezbatere va putea lămuri măcar parţial care sunt forţele care îşi dispută puterea globală.

    Olavo de Carvalho, un om de la care noi, cei de la blogul În linie dreaptă, am învăţatfoarte multe, este, aşa cum se ştie, un apărător al Civilizaţiei Iudeo-Creştine. Un mare apărător, dar nu în sensul forţei militare, financiare sau mediatice, ci numai în sensul puterii inteligenței, lucidităţii analizei,  forţei cuvântului, argumentului, curajului de a spune adevărul. În diferite articole şi conferinţe, dintre care unele sunt cunoscute cititorilor noştri, Olavo de Carvalho a definit mentalitatea revoluţionară ca principal inamic al Civilizației Iudeo-Creştine, fie sub forma mesianismului imperialist ruso-chinez, fie a jihadismului, fie a socialismului birocratic-globalist al stângii occidentale.

    Aleksandr Dughin este ideologul Mişcării Eurasiatice, create de el pe baza naţional-bolşevismului. Este duşmanul declarat al capitalismului occidental, al „Imperiului American”, al „paradigmei atlantice”.  Dughin provine dintr-o tradiţie KGB şi este gurul lui Vladimir Putin. Pentru cine nu a auzit încă de el, asta sugerează, chiar de la început, cam unde ar duce punerea în practică a ideilor lui Dughin şi pe ce tip de putere mai conteaza el în acest scop. Şi ce ar însemna asta pentru România. Şi, deşi poate nu vă vine să credeți, Dughin are adepţi printre români, există traduceri din gândirea lui Dughin, bloguri care îl promovează, etc. (v. despre asta http://riddickro.blogspot.com/2011/01/aleksandr-dughin-crearea-axei-berlin.html).

    Iată blogul pe care găsiți în formă integrală textele introductive ale celor doi participanți la dezbatere: http://debateolavodugin.blogspot.com/2011_03_01_archive.html

    Vă prezentăm aici, pentru început, un fragment din expunerea iniţială făcută de Olavo de Carvalho, fragment care a fost publicat sub formă de articol in Diario do Comercio. Vă promitem că vom traduce în curând și restul acestei expuneri, în întregime, şi le vom posta pe blog.

    Deocamdată, vă mai oferim aici şi un fragment dintr-o emisiune de radio, unde Olavo de Carvalho explică unui ascultător rolul Statelor Unite şi Israelului în apărarea Civilizației noastre.

    Despre traducerea poziţiei lui Dughin, nu vă promitem nimic. Probabil că se va găsi cineva să îl traducă și pe el. Dacă nu, oricum textul lui e disponibil în engleză pe blogul dezbaterii. Ne propunem, totuşi, să vă prezentăm în curând poziții exprimate de Dughin cu alte ocazii, poziţii destul de grăitoare, chiar tranşante, dar mai greu accesibile cititorului român. Dar să nu anticipăm…

    Stăpânii lumii

    Olavo de Carvalho
    Diário do Comércio, 21 feb 2011,
    Os donos do mundo

     

     

     

    Forţele istorice care îşi dispută astăzi puterea în lume se articulează în trei proiecte de dominaţie globală: cel „ruso-chinez” (sau „eurasiatic”), cel „occidental” (uneori denumit în mod eronat „anglo-american”) şi cel „islamic”.

    Fiecare are o istorie bine documentată, indicându-le originile îndepărtate, transformările pe care le-au suferit de-a lungul timpului şi stadiul actual de punere în aplicare.

    Forțele care le personifică sunt, respectiv:

    1. Elita conducătoare din Rusia şi China, în special serviciile secrete ale acestor două ţări.

    2. Elita financiară occidentală, aşa cum este reprezentată în special în cadrul grupului Bilderberg, în Council on Foreign Relations şi în Comisia Trilaterală.

    3. Frăţia Musulmană, liderii religioşi din mai multe ţări islamice, şi guverne ale unor ţări musulmane.

    Dintre aceste trei forţe, numai prima poate fi concepută în termeni strict geopolitici, deoarece planurile şi acţiunile sale corespund unor interese naţionale şi regionale bine definite. Cea de-a doua, care este mai avansată în realizarea planurilor sale pentru un guvern mondial, se aşează îm mod explicit mai presus de orice interese naţionale, inclusiv cele ale țărilor din care ea provine şi care îi servesc drept bază pentru operaţiuni. În cea de-a treia, eventualele conflicte de interese între guvernele naţionale şi obiectivul major al Califatului Universal sfârşesc întotdeauna prin a fi rezolvate în favoarea acestuia din urmă, care este astăzi marele factor de unificare ideologică a lumii islamice.

    Concepţiile de putere globală pe care aceste trei forţe încearcă să le realizeze sunt foarte diferite între ele, deoarece provin din inspiraţii heterogene şi uneori incompatibile.

    Deşi, în principiu, relaţiile dintre ele sunt de competiţie şi dispută, uneori chiar militară, există imense zone de fuziune şi colaborare, deşi mobile şi schimbătoare. Acest fenomen dezorientează observatorii, producând tot felul de interpretări fanteziste şi dezaxate, unele sub formă de „teorii ale conspirației”, altele sub formă de contestări, pretins „realiste” şi „ştiinţifice” ale acestor teorii.

    O mare parte din neclaritatea imaginii la nivel mondial este produsă de un factor mai mult sau mai puţin constant: fiecare dintre cele trei forţe are tendinţa de a interpreta în termenii săi proprii planurile şi acţiunile celorlalte două, în parte pentru scopuri propagandistice, în parte din autentică lipsă de înţelegere.

    Analizele strategice ale părţilor reflectă, fiecare, tendenţiozitatea ideologică ce îi este proprie. Deşi încerca să ţină seama de toţi factorii disponibili, sistemul ruso-chinez se concentrează pe punctul de vedere geopolitic şi militar, cel occidental pe punctul de vedere economic, cel islamic pe disputa dintre religii.

    Această diferenţă reflectă, la rândul său, compoziţia sociologică a claselor conducătoare în zonele geografice respective:

    1) Provenind din nomenclatura comunistă, clasa conducătoare ruso-chineză este compusă în mod esenţial din birocraţi, agenţi ai serviciilor secrete şi oficialităţi militare.

    2) Poziţia dominantă a elitei financiare şi bancherilor internaţionali în establishment-ul occidental este prea binecunoscută pentru a mai fi necesar să se insiste asupra acesteia.

    3) În mai multe ţări ale complexului islamic, autoritatea conducătorului depinde în mod substanţial de aprobarea umm-ei – comunităţii foarte numeroase de interpreţi calificaţi ai religiei tradiţionale. Deşi există acolo o mare varietate de situaţii interne, nu este exagerat să se descrie drept „teocratică” structura puterii dominante.

    Astfel, pentru prima dată în istoria lumii, cele trei moduri esenţiale ale puterii – politico-militar, economic şi religios – sunt întruchipate în blocuri supranaţionale distincte, fiecare cu planurile sale de dominaţie mondială şi modurile sale specifice de acţiune. Aceasta nu înseamnă că fiecare dintre ele nu acţionează pe toate fronturile, ci doar că viziunile lor istorice şi strategice sunt definite, în cele din urmă, de tipul de putere pe care îl reprezintă. Nu este nici o exagerare să spunem că lumea de astăzi este obiectul unei dispute între militari, bancheri şi predicatori.

    Practic, toate analizele de politică internaţională disponibile astăzi în mass-media din Brazilia sau din orice altă ţară reflectă slugărnicia „formatorilor de opinie”, faţă de unul din cele trei curente în dispută, şi, prin urmare, ignorarea sistematică a domeniilor sale de complicitate şi ajutor reciproc. Judecă fapte şi „adoptă poziţii”, pe baza valorilor abstracte care le sunt dragi, fără măcar a se întreba dacă vorbele lor, în totalul general al factorilor aflaţi în joc din lume, nu vor ajunge să contribuie la victoria a tot ceea ce ei urăsc. Strategii celor trei proiecte mondiale majore sunt foarte conştienţi de aceasta, şi îi includ pe comentatorii politici – jurnalişti sau cadre universitare – printre cei mai valoroşi idioţi utili aflaţi în slujba lor.

    (traducere de Anca Cernea)

    The following two tabs change content below.

    39 de gânduri despre “Olavo vs. Dughin – SUA şi Noua Ordine Internaţională

    1. Nu stiu cati dintre cititori sunt familiari cu gandirea si miscarea politica coagulata in jurul lui Aleksandr Dughin. Recomand lectura acestui eseu, care analizeaza relatia dintre Traditionalismului lui Rene Guenon si Neo-Eurasianismul lui Dughin. Este o lectura utila pentru intelegerea universului intelectual al lui Dughin.

      Is Aleksandr Dugin a Traditionalist?”Neo-Eurasianism” and Perennial Philosophy

      Unul dintre autorii eseului anterior, Andreas Umland, analizeaza si legatura dintre Neo-Eurasianism si fascism in cadrul discursul politic post-sovietic.

      “Neo-Eurasianism,” the Issue of Russian Fascism, and Post-Soviet Political Discourse

      Si o prezentare de ansamblu a doctrinei si activitatii lui Dughin:

      Several intellectual tendencies manifest themselves in his thought: a political theory inspired by Traditionalism, Orthodox religious philosophy, Aryanist and occultist theories, and geopolitical and Eurasianist conceptions.
      One might expect this ideological diversity to reflect a lengthy evolution in Dugin’s intellectual life. Quite to the contrary, however, all these topics did not emerge in succession but have co-existed in Dugin’s writings since the beginning of the 1990s. While Eurasianism and geopolitics are Dugin’s most classic and bestknown “business cards” for public opinion and the political authorities, his philosophical, religious and political doctrines are much more complex and deserve careful consideration. The diversity of his work is little known, and his ideas are therefore often characterized in a rash and incomplete way. We therefore ought to look for his intellectual lineage and try to understand his striving to combine diverse ideological sources. Dugin is one of the few thinkers to consider that the doctrinal stock of Russian nationalism has depreciated and must be revitalized with the help of Western input.
      Dugin is thus “anchoring” Russian nationalism in more global theories and acting as a mediator of Western thought. It is this aspect of Dugin that will be the focus of this paper.

      Aleksandr Dugin: A Russian Version of the European Radical Right?

    2. Mie chiar îmi place cum gîndeşte acest Dughin… Sînt de partea lui… Auzi,Imperiul Euro-Asiatic! Super!

    3. Daca forma mentis-ul civilizatiei occidentale este data de simbolistica economica si reprezentata cel mai profund de „bancher” – as zice ca razboiul e deja pierdut. Lui de Carvalho nu i-ar strica sa il reciteasca putin pe Toynbee. „Civilizations die from suicide, not from murder”. Acest articol – dar si cel care deschide dezbaterea – sufera de o simplificare nepermisa. De Carvalho pierde pe drum forta morala a unei civilizatii. Aceasta, in egala masura, genereaza formele culturii, economia, armele si celelalte.

      Formele actuale de putere nu mai sint atit de usor simplificabile prin metafore tipologice de genul: „bancheri”, „militari”, „predicatori”. Ceea ce spunea Duby despre cele 3 ordine – intr-o carte superba – este adevarat, dar numai raportat la medievalitate. As zice ca, din tipologia lui de Carvalho, lipseste cel putin un personaj important: omul de stiinta. Nu l-as integra pe acesta la capitolul economic si nici nu l-as situa restrictiv in laicitate si in secularizare. Si, cum oamenii nu sint resurse umane – vezi limba de lemn de a HR-ului -, nici resursele economice nu produc in mod necesar cunoastere si dominatie tehnologica, iar acesta este un teren pe care lumea occidentala se afla inca intr-o pozitie greu de depasit.

      Mai este ceva: nu cred ca „sufletul” occidental este epuizat din punct de vedere religios. A afirma aceasta – este o glorioasa si distractiva citire a planurilor divine. „Adolescenta” bezmetica a islamului nu e cu nimic mai religioasa decit „maturitatea” nespectaculoasa si tacuta a crestinismului. Dar sa iesim din tipologia virstelor. Parintele Scrima sugera, legat de provocarile pe care catolicismul si ortodoxia trebuie sa treaca, sa nu ne punem in locul lui Dumnezeu. Sfintul Spirit nu se epuizeaza, chiar si atunci cind viata de cult pare sa se afle in decadenta. Dupa decadenta, va urma o renastere. Cei care sint prea preocupati de soarta lumii si uita de soarta lor – ca oameni religiosi – comit o nepermisa si iluzorie accedere in responsabilitati mai degraba celeste.

      Vadit inspirata de o paradigma geopolitica (deci limitata), perspectiva lui de Carvalho nu mi se pare decit o geometrie simplificatoare, buna doar pentru a inspira proiecte politice.

      Si o simpla intrebare: sa fie oare ortodoxia ruseasca incadrabila intr-un proiect utopic de stinga ? Ma indoiesc. Daca ecumenismul (intercrestin) are fie si doar partial o intemeiere – si eu cred ca da – nu vad de ce o parte din crestinatate si-ar prelungi post-totalitar boala (ciuma rosie), si nu, mai degraba, s-ar apropia natural de zidurile catedralelor.

      Simple pareri …

    4. De jos , din praful drumului ,unde mi-e locul ,uimit ma uit , Carvalho-i un urias. Sunt altii insa , vad , mai mari ca el si-l cearta superiori. De necrezut ce umbre mari au unii ! 🙂

    5. @5. Custine despre Biserica Ortodoxa Rusa : ” Aceasta religie bizantina , iesita dintr-un palat spre a pastra ordinea intr-o tabara , nu poate satisface nevoile cele mai alese ale sufletului omenesc ; nu face decat sa slujeasca politiei pentru a insela poporul . Ea a facut de la inceput ca acest popor sa ajunga nevrednic de treapta culturii spre care nazuieste . Niste preoti aserviti nu pot calauzi decat niste spirite sterpe ; vesnic preotul isi va invata poporul sa se inchine in fata puterii.
      ….In zilele noastre , poporul rus este cel mai credincios dintre popoarele crestine : ati vazut si care este principala cauza a neputintei credintei lui . Cand Biserica renunta la libertate , isi pierde virtualitate morala ; devenind sclava nu da nastere decat la sclavie. Trebuie sa o spunem din nou , singura Biserica intr-adevar independenta este Biserica catolica , doar ea izbutind sa fie depozitara dreptei milostenii ; toate celelalte biserici sunt parti constitutive ale statelor , care se slujesc de ele ca de niste mijloace politice pentru a-si intari puterea . Bisericile acestea sunt auxiliare excelente ale carmuirii; indatoritoare fata de depozitarii puterii pamantesti , ELE CHEAMA PE DUMNEZEU IN AJUTORUL POLITIEI; rezultatul imediat , este sigur , si anume buna ordine in societate . Biserica catolica , in schimb , tot atat de puternica din punct de vedere politic , vine de mai sus si merge mai departe . Bisericile nationale fac cetateni ; Biserica universala face oameni „.

      Ma indoiesc si eu ca Biserica Ortodoxa Rusa poate fi incadrata intr-un proiect utopic de stanga din moment ce Stanga iubeste atat de mult Libertatea . 🙂 🙂

    6. Gospodin Calehari,

      Vedeti cum vi s-a marit umbra, dupa ce ati citat dintr-un marchiz – foarte delectabil, de altfel – si v-ati urcat putintel pe umerii lui Huntington ? Apropo, linia aceea pe care a trasat-o el, trece pe la Brasov, stiati ? Cei care traiesc in Regat, cu ce or fi mai breji decit rusii ?

      Incercati si ceva Berdiaev sau Sestov. Si o sa va creasca umbra si mai mare.

      Si, daca tot ati deschis discutia cu cezaropapismul, inteles fie si in forma asta blogosferica – „ele cheama pe Dumnezeu in ajutorul politiei” -, de ce ar fi mai rau decit a chema politia in ajutorul lui Dumnezeu ? Credeti ca are nevoie ?

      (Eu sint de origine din Ardeal si, poate ati observat, am scris mai sus Spiritul Sfint, nu Duhul Sfint, asa ca am inteles foarte bine comentariul Dvs., dar alta e problema… )

      Oricum, scuturati-va putin de praf, pentru ca tinuta neingrijita si drumurile prafuite sint un semn de barbarie. Credeti-ma.

    7. @ 5
      Acest comentariu al Suetei sufera de o simplificare nepermisa.
      Suetei nu i-ar strica sa mai citeasca putin din ceea ce s-a mai tradus aici, pe blog, din Olavo de Carvalho. Vadit inspirat de o paradigma limitata, Sueta pierde pe drum mesajul si-i raspunde pe langa lui Olavo de Carvalho, punandu-l, superior, la colt, pentru lucruri pe care nu le-a spus nici aici nici in alta parte. Disproportia dintre critic si cel criticat este greu de depasit. Credeti-ma.

      Simpla intrebare a Suetei privind posibilitatea incadrarii ortodoxiei intr-un proiect utopice de stanga nu mi se pare decat o geometrie simplificatoare. Aici nu e vorba de ortodoxie, ci de Dughin. In cazul de fata, cel mai relevant ar fi sa intelegem cat mai serios pozitia geometrica a lui Dughin fata de ortodoxie si fata de prelungirea post-totalitara a bolii (ciuma rosie). Pentru asta, Suetei nu i-ar strica sa mai citeasca putin din ce a mai zis Dughin cu alte ocazii, deoarece in dezbaterea de fata, el nu prea s-a dat de gol. Se poate vorbi de ortodoxie in ce-l priveste pe Dughin? Ma indoiesc.

      Pana una, alta, sentintele glorioase si distractive ale Suetei in privinta temei discutate sunt pe cat de arogante pe atat de superficiale.
      Domnule Sueta, sunteti binevenit la sueta dar nu in orice conditii.
      Rugam seriozitate. Si respect, atat fata de acest blog ospitalier, cat si fata de partenerii de discutie.

    8. @8. Domnule , tinuta prafuita imi acopera modestia dar nu si zambetul care mi-a aparut pe buze cand , citind comentariul dvs., mi-am amintit de vorbele lui Cioran : ” In timpul acceselor de orgoliu , adu-ti aminte de modul in care ai fost conceput „. 🙂

    9. Anca Cernea,

      Va multumesc pentru mesaj.

      Cu respect, va rog sa imi permiteti sa va spun ca nu sustin in nici un caz pozitia lui Dughin. M-ati gasit acolo unde nu sint, nu am fost niciodata si nici nu voi fi. M-a interesat numai ceea ce a afirmat de Carvalho, un ginditor pe care il respect, dar cu care nu sint de acord aici.

      Teoria lui Dughin mi se pare atit de aberanta, incit nici nu merita luata in considerare. Va rog sa cititi inca o data comentariul meu si sa observati daca am mentionat in vreun fel ca as sustine pozitia lui Dughin. Daca nu veti gasi acest lucru, am sa consider raspunsul Dvs. elegant si ironic drept un exercitiu retoric.

      Astfel, pentru prima dată în istoria lumii, cele trei moduri esenţiale ale puterii – politico-militar, economic şi religios – sunt întruchipate în blocuri supranaţionale distincte, fiecare cu planurile sale de dominaţie mondială şi modurile sale specifice de acţiune. Aceasta nu înseamnă că fiecare dintre ele nu acţionează pe toate fronturile, ci doar că viziunile lor istorice şi strategice sunt definite, în cele din urmă, de tipul de putere pe care îl reprezintă

      .

      Western Word reprezinta (in mod simbolic sau altfel) tipul de putere economica ? Nu spune asta de Carvalho ?

      Este de Carvalho singura voce epistemica importanta in aceasta discutie ? Perspectiva lui Toynbee este una depasita ? De ce ?

      Si daca tot vorbim de exactitate, sustineti opinia lui de Carvalho legata de Islam si Coran, sau aceea legata de islamism si terorism ?

      Tine cont de Carvalho de statutul de lider in ceea ce priveste tehnologia si cunoasterea pe care il detine Western World ? Decurge acest statut dintr-o ascendenta economica sau dintr-un altfel de ascendenta ?

      Va asigur ca am savurat reflexia in oglinda pe care mi-ati propus-o. Eleganta si buna ei asezare. Este, insa, doar o reflexie in oglinda care nu afirma si nu neaga nimic.

      Lucrurile pot fi exprimate. Daca ne situam intr-o zona in care singurii detinatori ai unei initieri in geopolitica sintem numai noi insine – fie si in cadrul unui templu in care articolele lui de Carvalho sint pe post de icoana -, accept punctul Dvs. de vedere.

      In sfirsit, este nevoie doar de un semn si nu am sa mai intervin.

      Gospodin Calehari,

      Iata-va cioranian si modest. In acelasi timp … „Ieri, azi, miine – categorii de servitori”.

    10. ” Baiat fin , caruia ii place sa smulga aripile insectelor . Nu facea greseli de gramatica , avea fraza , avea metafora , avea lecturi , dar era prost crescut , in grava carenta de delicatete sufleteasca. El crede ca a fi intelectual e a trai in inflatia raspunsurilor , a avea mereu la indemana referinte solemne si o inepuizabila rezerva de dispret „

    11. apropos de :

      Forțele care le personifică sunt, respectiv:

      1. Elita conducătoare din Rusia şi China, în special serviciile secrete ale acestor două ţări.

      U.S. Director of National Intel: Qaddafi will probably win, China and Russia are mortal threats to U.S.

      The White House is scrambling to contain the political damage and Lindsey Graham is already calling for Clapper’s resignation. These are, obviously, highly impolitic answers, and Clapper’s already had not one but two major brain-locks with cameras rolling in his brief stint as DNI. Just one question, though, before we tar and feather him:

      Does it matter that both answers are probably correct?

      Administratia se chinuie sa reduca impactul politic in timp ce Lindsey Graham cere deja demisia lui Clapper. Dupa cate se pare este vorba de raspunsuri naive din punct de vedere politic iar Clapper a avut doua iesiri, nu numai una, si asta in timpul unei convorbiri inregistrate ca si Director of National Intelligence.
      O intrebare totusi inainte de a’l comenta: Conteaza oare ca raspunsul sau a fost cat se poate de corect?

      http://en.wikipedia.org/wiki/James_R._Clapper

      http://en.wikipedia.org/wiki/Lindsey_Graham

      plus ( on topic sau nu) via WSJ: Biden Pledges Aid, Support to Moldova

      By JONATHAN WEISMAN

      CHISINAU, Moldova—U.S. Vice President Joe Biden, fresh off a tough speech on Russian human rights, sided firmly Friday with this country’s Europe-minded leader over opponents pressing for closer ties to Moscow.

      cam ciudat pentru ca atunci cand au avut posibilitatea sa scape chisinaul de influenta ruseasca au preferat butonul resetarii cu rusia, oare ce s’a intamplat intre timp?
      ( la buton ma refer)

    12. What about this ?

      Three False Roads

      Olavo de Carvalho
      Época, September 29, 2001

      They help you understand nothing about the terrorist attacks

      Two weeks after the attacks, all the most obvious and predictable mistakes of analysis, which would be a shame for someone of average intelligence, have occurred, with the easiness of the unconscious, by the wise men in charge, who give their opinion about the matter. We’ll consider three, and their respective authors.

      First: consider the crime a legitimate reaction against the “aggressive militarism of the U.S.” Authors: practically all leftist intelligentsia in the Third World.

      For the past century and during two world wars and various local conflicts, the total number of victims of U.S. military actions has been 1.6 million people – a third of what Communist China killed in its own land in only half that time. In World War II, the U.S. killed 925,000 people on all fronts, only half of what the Communists killed in Cambodia alone, less than they killed in Tibet or — guess where else — Afghanistan. In Vietnam, victims of the U.S. numbered 213,000 from 1960 to 1972. In Rwanda in 1994, crowds driven by leftist agitators killed four times that number in only 10 weeks.

      In this context, when a leftist describes the U.S. as an aggressive and military state, he is simply not being honest.

      Second: explain the attacks as acts of “fanaticism,” “war,” or “backwardness” of the Islamic religion. Authors: pro-Western Christian, atheist, or Jewish intellectuals – who are proud of what they see as superiority of their respective countries, cultures, and religions.

      There is no single bellicose commandment in the Koran that is not also present in the Old Testament. At least until the 20th Century, Muslim invaders have always been more tolerant of religions in defeated lands than Christians in India or in Africa, or than Israelis with the Cananeus and Amorreus.

      The eminent Paul Johnson, in condemning the Muslims as having no history of modernization as the West has had since the 16th Century, totally misses the mark because these modernizing trends gave way to colonial absolutism and later to totalitarian ideologies which gave birth to the age of terrorism and genocide, two plagues which only later and through those ideologies came to infect the Islamic population.

      This error is possibly the worst because it urges a general conflict between Islam and the West, playing into the hands of anti-capitalist forces – and Islamic forces, only in name – which subsidize and manipulate Muslim extremists.

      Third: morally condemn the American reaction, using the excuse of “forgiveness.” Authors: Pharisees, goody-goodies, terrorists dressed with cassok.

      No religion in the world gives anyone the right to “forgive” the offenses of third-parties, against the will of victims or their descendants. The forgiveness this people are talking about is the easy forgiveness of someone who has never suffered and has only to gain with somebody else’s suffering.

      Making anti-American proselytism over a total contempt for the voice of the victims is an unqualified low blow. For this reason, the ecumenical cult “in favor of peace” gathered in Sao Paulo on the 23rd was a satanic parody of the simultaneous celebration in Yankee Stadium. In the latter, followers of all religions – including Islam – gathered together in an act of gratitude and faithfulness, offering their lives in defense of the country that has given them freedom. In the other, what we saw was the word “forgiveness” blossomed into obscene disregard from the mouths of individuals who, beneath their affectation of good sentiments, still fume hate at the memory of the defeat suffered by their terrorist friends, 30 years ago, during military dictatorship. Any man who cannot forgive the death of armed revolutionaries, but cynically wants the unarmed victims to fraternize the murderers of their fathers, mothers and brothers, is not and can never be a man of God.

    13. @ 17
      Acest comentariu e o intrebare? Daca da, intrebarea poate fi formulata mai pe sleau?

    14. M’am uitat si eu putin pe blogul lui Olavo si mi’a placut articolul acesta: Anti-americanism in Brazil and Latin America

      There are no more conservative politicians or parties in action in Brazil today. The last ones were ostracized in the last couple of years, either through suspicions of corruption that were never entirely proven, or by the defeat on the elections after a rain of accusations in the media. The bulk of the opposition to the Workers’ Party (PT), the greatest left-wing party in Brazil, is made exclusively by internal dissensions of the Left.

      Cam acelasi lucru vad ca s’a intamplat si in Europa, sau mai bine zis in Uniunea Europeana unde asa zisi leaderi conservatori precum Merkel, Sarcozy sau Cameron sunt destul de departe de principiile conservatoare.

      No conservative American author has his books published in Brazil, at least by the commercial publishing houses, nor are they studied in the departments of Philosophy, Law, or Political Sciences of any Brazilian university. A recent publication, the Critical Dictionary of Right-Wing Thought, which became reference material for all the students in the area due to the fact that it was written by 144 university teachers among the most representative of Brazilian academic elite, contained several mentions of David Duke and none of Irving Kristol, Russell Kirk, Thomas Sowell, and other authors recognized in the US as spokesmen for conservatives, so that the general idea left in the mind of the reader is that the North American conservative thought consists, essentially, of Nazism.

      Cu toate acestea se pare ca Romania sta cu mult mai bine la capitolul „ganditori conservatori” ( poate si pentru ca am urmarit mai mult evolutia din Romania) decat Brazilia.
      Si cred ca in Noua Europa curentul conservator are mai multa prindere decat in Vechea Europa.

    15. Calehari> Daca vrei sa discutam despre Bizant, ar fi bine sa o facem cu alta ocazie si cu alte lecturi. Custine nu este un expert in Imperiul Bizantin, nici in Biserica Ortodoxa, asa ca nu vad relevanta observatiilor domniei sale. 🙂

      Sueta teologica>

      De Carvalho pierde pe drum forta morala a unei civilizatii. Aceasta, in egala masura, genereaza formele culturii, economia, armele si celelalte.

      De Carvalho se uita la Occident si il vede cum tremura de frica musulmanilor. Il vede apoi cum nu isi frange mainile ca nu stie cum sa faca astfel incat minoritatile sa nu mai fie jignite de existenta Craciunilui, il vede cum isi vinde bisericile tot mai goale pentru a fi transformate in moschei sau cluburi de noapte, cum isi retrage trupele de frica atentatelor unor mahomedani turbati, cum nu mai are vointa de a apara nici un principiu de frica iataganelor, cum se chinuie sa extirpeze crestinismul din istorie si prezent, cum isi neaga orice virtute si isi lauda fiecare viciu, cum isi mutileaza limba pentru a menaja grupurile atat de dragi Noii Stangi. Sigur ca mai exista puncte de rezistenta, dar nu stiu daca se mai poate vorbi de forta morala in civilizatia nevolniciei multicultural-corecte politic. Doar economicul ii mai misca si pana si asta este discutabil, daca stam si ne gandim la modelul social-economic socialistoid, unul aflat in flagranta contradictie cu realitatea.

      Cat despre Carvalho si Islam, marturisesc nu vad relevanta articolului adus in discutie. In primul rand, au trecut 10 ani de la scrierea lui si oamenii isi mai schimba parerile. Carvalho a avut timp destul pentru a analiza cat de salbatic este sau nu Islamul si cat de asemanator cu crestinismul este sau nu. In al doilea rand, chiar daca nu si-ar fi schimbat opinia (ceea ce nu este cazul), tot nu vad relevanta problemei… Si Scruton a scris un articol in care il lauda pe Mahomed pentru pozitia pe care o adoptat-o fata de datorii. Schimba asta in vreun profilul criminal al lui Mahomed ori natura razboinica a Islamului? Anuleaza Vestul si Restul? Nu. Atunci?

    16. Eu in urma citirii articolului adus aici de sueta am ramas cu ideea ca Olavo mai degraba descrie punctele de vedere ale stangii nu ca s’i le asuma.
      Ma rog, poate am inteles eu gresit…

    17. Doctore, nici eu nu am inteles ca si le-ar asuma, dar nu cred ca observatia privitoare la forta morala este una corecta. Nu am citit lucrarile lui Toynbee, dar multe s-au schimbat in ultimele decenii si nu-mi dau seama in ce masura mai putem vorbi de o forta morala a civilizatiei noastre. Imi pare ca am intors spatele tuturor lucrurilor care inseamna ceva pentru noi. Ca istoria merge mai departe si Biserica rezista in continuare, nu contest asa ceva, dar cred ca trebuie sa recunoastem ca am pierdut foarte mult. Singura speranta e ca punctele astea de rezistenta sa nu isi piarda increderea si sa lupte mai departe.

    18. Vlad M.@20. ” Foarte delectabilul ” marchiz (@8)s-a bagat in vorba , nu ca sa-si dea cu parerea despre Bizant sau despre Biserica Ortodoxa in calitate de expert 🙂 , ci pentru ca a vazut ca exista persoane (@5) care se indoiesc ca, ortodoxia ruseasca ar fi incadrabila intr-un proiect utopic de stanga .
      Custine a facut in cateva fraze un portret dur si realist al bisericii ortodoxe RUSE(@7), auxiliar excelent al carmuirii , sclava supusa a depozitarilor puterii pamantesti, al tiraniei , chiar si de stanga daca stanga i-o va cere vreodata. Custine remarca : ” In bisericile rusesti nu se predica nici o data Evanghelia , ar dezvalui sclavilor libertatea „.Ca biserica rusa a fost si este in slujba libertatii 🙂 si ca marchizul nu a avut dreptate ( are toate scuzele pentru ca nu este expert ) , ne-o dovedeste si comportamentul actual : sprijinitoare de baza al nationalismului imperialist rus in timp ce credinciosii rusi : ” se apropie natural( cu jugul de gat ) de zidurile catedralelor ” (@5) 🙂

    19. 1. de Carvalho si Islamul

      Vlad, iata fragmentul.

      Second: explain the attacks as acts of “fanaticism,” “war,” or “backwardness” of the Islamic religion. Authors: pro-Western Christian, atheist, or Jewish intellectuals – who are proud of what they see as superiority of their respective countries, cultures, and religions.

      There is no single bellicose commandment in the Koran that is not also present in the Old Testament. At least until the 20th Century, Muslim invaders have always been more tolerant of religions in defeated lands than Christians in India or in Africa, or than Israelis with the Cananeus and Amorreus.

      The eminent Paul Johnson, in condemning the Muslims as having no history of modernization as the West has had since the 16th Century, totally misses the mark because these modernizing trends gave way to colonial absolutism and later to totalitarian ideologies which gave birth to the age of terrorism and genocide, two plagues which only later and through those ideologies came to infect the Islamic population.

      This error is possibly the worst because it urges a general conflict between Islam and the West, playing into the hands of anti-capitalist forces – and Islamic forces, only in name – which subsidize and manipulate Muslim extremists.

      Articolul se cheama „Three False Roads”.

      Dupa parerea mea, de Carvalho afirma clar ca acest punct de vedere gresit („False Road”) apartine urmatoarelor categorii: „pro-Western Christian, atheist, or Jewish intellectuals”.

      De Carvalho argumenteaza de ce este gresit acest punct de vedere, in fragmentul: „There is no single bellicose commandment in the Koran that is not also present in the Old Testament. At least until the 20th Century, Muslim invaders have always been more tolerant of religions in defeated lands than Christians in India or in Africa, or than Israelis with the Cananeus and Amorreus”. Mie mi se pare evident care este este pozitia lui.

      Dupa aceea, de Carvalho critica ideea lui Paul Johnson ( legata de absenta unei traditii/istorii de modernizare). De Carvalho afirma ca Paul Johnson „totally misses the mark …”. Este vorba de un false road, de o eroare. De Carvalho spune cui ii apartine aceasta eroare si aduce argumente de ce este o eroare.

      De Carvalho face si o consideratie personala: aceasta eroare i se pare cea mai grava (dintre cele trei) deoarece „urges a general conflict between Islam and the West”.

      In alt articol de pe blogul lui (War of Religion?, Época, October 20, 2001), de Carvalho afirma ca „For Bin Laden, the Koran was always a pretext”.

      Alte fragmente semnificative:

      „According to the Koran, no one can be Christian and unfaithful at the same time. Christians and Jews are clearly included in the Koranic category of “people of the Book” (ahl al-kitab), recognized as a type of Muslim avant la lettre. Their salvation is assured, in unequivocal terms in Sura V:69: “Those who believe [in the Koran], those who follow Jewish scripture, and the Christians – and those who believe in God and on Judgment Day – should fear nothing, for they will not be harmed.””

      „In truth, Islam is accused of strict sectarianism but is the most ecumenical of religions: the succession of prophets, from Adam to Mohammed, includes and legitimizes all monotheistic religions conceived as historical peaks of a single revelation culminating in “Laylat-al-Qadr,” the “Night of Power,” when the archangel Gabriel began to dictate the verses of the Koran to Mohammed. “Unfaithful,” strictly speaking, applies only to atheists, polytheists, and monotheists who in bad faith extort the differences between their respective doctrines and the Koranic message to denigrate the Koran instead of cherishing the mystery of unity in diversity.”

      „At the same time, these considerations discredit historian Paul Johnson’s anti-Muslim tirade which gave involuntary support both to enemies of Islam as those of Israel and the West. In trying to show the radical hostility of Islam against other religions, especially Christianity, Johnson cited Sura IX:5: “Kill the idolaters wherever they are found, and capture them, and surround them, and use traps against them.” Even in the most general sense, the term “idolaters” does not apply to monotheistic cultures. This passage especially refers to the polytheists of Mecca mentioned in the earlier verse who “signed a pact with you [Mohammed] and later failed to respect it.” These are the ones Mohammed should pursue, capture, and kill, as he did according to historical record. But, even the use of force was not unlimited in this case, because Mohammed immediately halted any persecution of his enemies when he entered Mecca, condemning to death only the five key figures and forgiving all others – certainly the lightest war reparation of all time. So, one of them has misinterpreted the verse: Mohammed or Paul Johnson. It’s true that a reading similar to Johnson’s was used by Muslim chiefs to incite violence against Christians, but obviously they were far from the Prophet’s interpretation and, since the acts and words of the Prophet are the highest source of authority in Koranic code, clearly these men, like Bin Laden, were not very orthodox Muslims.”

      Acestea sint opiniile lui de Carvalho, apar pe site-ul lui oficial si nu cred ca exista vreun dubiu in legatura cu calitatea traducerii.

      Eu nu am afirmat nimic despre opiniile lui, le-am prezentat fara sa le interpretez. Daca si-a schimbat punctul de vedere, as fi curios sa citesc. Ma puteti ghida ?

      Intrebarea, dna Anca Cernea, este: sustineti aceste opinii ? Care este parerea Dvs. ?

      2. Simbolistica economica din pozitia lui de Carvalho/decadenta Occidentului

      Vlad, bunul Dumnezeu m-a ajutat si am avut sansa sa invat, sa traiesc si sa lucrez in citeva tari, pe parcursul mai multor ani. Eu stiu – poate din experienta personala – ce inseamna sa iti pierzi un job din cauza unei glume „incorecte politic” sau cit de usor poti rata un grant daca nu adaugi si o parte de bibliografie la moda. La lista de orori mentionata de Dvs. mai pot sa adaug multe, pe unele le-am trait eu, pe altele le-au trait oameni apropiati de mine, din familie sau prieteni. Da, asa este ! Aveti dreptate !

      Doar un lucru vreau sa va spun: ca prezentul – oricit de ignobil pare – nu este decit un … prezent, cu niste tendinte de dezvoltare. Dar nu este nimic determinist aici. Va amintiti vorbele unui Papa pe care eu il respect enorm: „Nu va temeti !”. Stiti foarte bine in ce imprejurari au fost spuse. Ceea ce spuneti Dvs. este ca homosexualii, corectii politic, socialistii, minoritarii, ecologistii, etc., etc. au cistigat deja partida. Eu nu cred. Acestea sint tendintele de azi. Sa nu punem pe ele pecetea eternitatii. Ele se pot epuiza usor, doar in 2-3 generatii. Nu stim cum va arata viitorul. Ca sa fac o analogie, copiii ai caror parinti au fost libertini trec in extrema opusa, cea a puritanismului … Nu as inghetza hermeneutic ceea ce vedem azi. Sint nenumarate alte cazuri in istorie in care raul era perceput ca ingrozitor si imediat situabil linga Apocalipsa. Si sfirsitul lumii nu a venit. De fapt, tot comentariul meu poate fi sintetizat astfel: sfirsitul lumii nu vine intr-o joi.

      Eu am alta opinie, in legatura cu predominanta economicului in Western World si cu ethosul occidental. Avem opinii diferite.

    20. Sueta Teologica,

      Speram ca e de la sine inteles pentru ce am destinat spatiul comentariilor: anume, pentru ca, din discutia cu cititorii, sa se inteleaga mai bine tema discutata.
      Nu ne doream neaparat sa stim ce nota ii acordati lui Olavo de Carvalho pentru acest text si pentru intreaga activitate. In plus, lungindu-se vorba pe marginea unor afirmatii pe care Olavo de Carvalho ori a) nu le-a facut niciodata nicaieri – dimpotriva – , ori b) nu le-a facut in articolul de fata, ci intr-un altul, in alt context, pe o alta tema, ce-i drept inrudita, dar totusi alta tema, in urma cu zece ani, discutia risca sa devieze de la ce este mai important.
      In acest caz comentariile, in loc sa contribuie la lamurirea lucrurilor, au exact efectul opus, arunca in ceata lucruri foarte importante.
      Tema despre care discuta Olavo de Carvalho si Dughin e de o importanta vitala, mortala, cum vreti s-o luati. E despre cum va trai sau va muri civilizatia, libertatea, viata inteligenta pe planeta noastra. Merita putina atentie in lectura, mai ales ca Olavo de Carvalho are un stil suficient de limpede pentru a se face inteles cu usurinta.

      Voi incerca eu sa va explic din nou:
      a)
      Olavo de Carvalho nu a afirmat niciodata, nicaieri, ca Western World este totuna cu „Elita financiară occidentală, aşa cum este reprezentată în special în cadrul grupului Bilderberg, în Council on Foreign Relations şi în Comisia Trilaterală”.
      Dimpotriva, el polemizeaza cu Dughin pe aceasta tema! Dughin este cel care reduce Western World la „societatea deschisa”, societatea fara absolut, fara transcendenta, in care domneste relativismul, materialismul, etc, societatea catre care duce proiectul globalist al acestei elite.
      Dezbaterea se intituleaza „SUA si Noua Ordine Mondiala”. Dughin este cel care artibuie Americii intentia de a extinde pe tot globul societatea lui Popper.
      Olavo de Carvalho tocmai asta spune, ca America nu poate fi descrisa in intregime prin modelul de societate al lui Karl Popper. Ca cel putin jumatate din America este conservatoare, nationalista, crestina, si aceasta America este unul dintre principalele obstacole in calea celor trei proiecte globaliste. V. de exemplu, filmuletul pus de Costin la comentariul @1, incepand de la minutul 3.25.
      In alte articole Olavo de Carvalho a explicat si cine este „cealalta tabara”, probabil ca va reveni la asta in cursul dezbaterii. Este vorba de CIVILIZATIA IUDEO-CRESTINA. Ea este tinta atacurilor din partea celor trei proiecte globaliste prezentate in articolul de mai sus.

      b)
      Din punctul de vedere al acestui articol, ceea ce intereseaza in privinta islamului nu sunt resorturile interne ce il determina la expansionism, ci realitatea ca atare a acestui expansionism. Pus si simplu, vorbeste aici despre alt aspect al unei entitati extrem de complexe, islamul.
      Este posibil ca, dupa trecerea unui deceniu, Olavo de Carvalho sa puna astazi altfel accentele, si sa i se para mai importante alte nuante decat cele asupra carora se oprea in 2001. Este posibil si sa-si fi schimbat parerile, pentru ca este un om care cauta adevarul si are curajul sa-l recunoasca atunci cand il gaseste.
      Insa pentru a putea sa afirmati ca se contrazice, ar trebui ca articolele pe care le comparati sa fie pe aceeasi tema. Si nu sunt.
      Pe scurt, lucrurile stau in felul urmator:
      Islamul are un anumit potential de violenta intrinsec; care e exact cantitatea, ramane sa stabileasca cine se pricepe. De exemplu, Olavo de Carvalho stie araba si a citit Coranul in aceasta limba; alti autori stiu si ei araba si cunosc Coranul, dar sunt de alta parere decat el; cata dreptate are fiecare, si cat reusesc sa se lamureasca si sa se convinga argumentand intre ei despre cat de mic sau de mare este potentialul de violenta cuprins in Coran poate fi interesant si important, dar nu despre asta vorbim aici.
      Vorba este ca islamul terorist din zilele noastre nu e doar ceea ce a lasat profetul, este un islam modificat genetic de catre specialistii KGB. Sunt lucruri cunoscute si documentate, toate organizatiile teroriste islamiste au legaturi istorice cu URSS si aceste legaturi nu s-au pierdut dupa caderea zidului Berlinului, dimpotriva, functioneaza bine mersi, ca arma antioccidentala, antiamericana, antisemita, anticrestina.
      Articolul din 2001 pe care il citati spune ca Bin Laden nu este un bun musulman. Si nu e. Sunt multe informatii si marturii despre conexiuni intre Rusia si Al Quaeda.
      Cititi, va rog, cu atentie, asta:
      http://www.globalpolitician.com/print.asp?id=3436
      Intr-un alt articol, tot din 2001, Olavo de Carvalho observa faptul ca din coliziunea islamo-occidentala, cine are numai de castigat ar fi Rusia si China aratand totodata cat de absurde sunt speculatiile privind pretinsul interes al Israelului in atacul de la 11 sep.
      http://www.olavodecarvalho.org.....ansary.htm

    21. Anca Cernea # 25,
      Ca de obicei, admir bunul simt si simtul practic de care dai dovada, si nu obosesti in a starui.sa pui ordine in lucruri. Important este, nu numai sa filozofam la modul abstract (prin filozofie se poate demonstra un lucru si apoi inversul lui) ci si sa aplicam the rule of the thumb in efortul de a intelege.

      In acelasi spirit scria si Liviu Craciun in comentariul # 125 de sub articolul cu noua carte a Papei Benedict.

      Nu cred ca multi din cititotrii Coranului pot nega multele versete razboiesti din Coran, care cheama la omor. E adevarat ca exista si versete mai dulci, dar tocmai despre asta isi sparg pieptul, de ex. Yossuf Mosab si multi altii, explicind ca Coranul are contradictii, si fiecare il poate folosi cum vrea, depinde de discurs. Exista si un termen despre asta, pe care nu l-am retinut. In Coran insa predomina incitarea la impreastirea Islamului cu sabia, subjugarea pamintului si eliminarea de infideli. Din pdv practic, ne intereseaza mai putin sa numaram cite versete sint nocive si cite benigne; important este ca discursul de azi al miscarii Islamice, se bazeaza tocmai pe premisele distrugatoare, pe acestea le propaga in majoritatea moscheelor de peste tot, si rugaciunea lor incepe cu chemarea la omor.

      Aceste lucruri s-au raspindid f. mult in intreaga lume, in ultima decada si situatia este mult mai serioasa decit era in 2001, anul in care se zice ca de Carvalho ar fi scris acel articol.

      Daca tot vorbim de citate din Coran, putem aminti si versetele in care sta scris ca Israelul este tara evreilor, si este imprtant sau poate chiar obligatoriu sa traiasca acolo. Dar oare asta este ce predica ei in moschee, la adunarile publice imense, in demontratiile de pe strada, in manualele de scoala, la statiile arabesti de TV sau radio, in taberele de copii pe care ii prepara sa devina Shahidzi etc?

    22. Coranul totusi nu este compatibil cu Vechiul si Noul Testament. Chiar daca si ele contin unele versete nu tocmai pasnice (este de urmarit si conteztul in care apar), in mare propaga iubirea fata de semeni, respectul pentru strain si viata.

      In plus, gasesc de o importanta covirsitoare si ideea care este repetata si accentuata de nenumarate ori de-a lungul Tanachului (in special in Prooroci) : poporul in primul rind trebuie sa tina seama si sa practice mitzvot (comandamentele) dintre „om si om”. Mitzvoturile intre „om si Loc” (Loc = D-zeu) vin pe al doilea plan. Oricit de „increzut” ar vrea unii sa-l scoata pe D-zeu „Eu sint D-zeul tau, sa n-ai alti D-zeu” etc., totusi tot El pune accentul pe om si purtarea dintre oameni chiar inainte de Kashrut si ceremonii care cinstesc pe D-zeu.

      In spiritul acesta am fost eu educata timp de 8 ani la lectiile de religie pe care studentii trebuie sa le absolve la univ. Bar-Ilan, o universitate cu caracter religios declarat. Nu am fost invatata ura fata de nici o religie sau neam, darami-te ca n-au drept la viata.

      Tot aceste conceptii sint promovate de Judeo-Christian Civilization.

      Nu am nimic impotriva ca cei in capacitatea potrivita sa accentueze versetele pasnice din Coran, sa indrepte atentia musulmanilor la ele, sa-i (re)educe in acest spirit. Din contra.

    23. Anca Cernea,

      Mai spun si eu o data, nu sustin pozitia lui Dughin. Nu cred ca pozitia lui poate fi sustinuta logic. Aici – daca nu cumva impietez cu ceva – sint de aceeasi parte a baricadei ca si Dvs. NU sustin eurasianismul, nici identificarea cu „open society” a lumii occidentale. Argumentele pe care le aduce de Carvalho in acest sens sint corecte si nu am afirmat niciodata altceva. Este a doua oara cind imi raspundeti ca si cum as fi un fan al lui Dughin sau nu as fi inteles/citit ceea ce sustine de Carvalho.

      Altceva am spus.

      Cred ca de Carvalho afirma clar ca proiectul de dominatie globala produs de Western World este unul in care economicul are un rol central.
      Daca acceptam aceasta idee, exista niste premise (ale deductiei) si exista niste consecinte pe care, observ, nu doriti sa le discutati. Ok, nu le discutam.

      Dupa parerea mea, modul cum de Carvalho obtine aceasta concluzie este unul care poate fi chestionat. Dvs. nu credeti ca poate fi chestionat, il luati drept corect si il considerati o axioma. Ok, sa il consideram o axioma.

      Legat de Islam si terorism, sustineti ca de Carvalho (care a citit in original Coranul) reprezinta o autoritate epistemica pentru intelegerea acestui topic si ca, in prezent, pune altfel accentele. Atunci, in 2001 gresea (sau punea un anumit accent), acum, in 2011 a ajuns la o perspectiva diferita, nu mai greseste sau, oricum, pune altfel accentele.

      Eu cred ca tipologia formelor de putere – cea din PREZENT, existenta in articolul de deschidere a dezbaterii si netradusa inca pe site-ul Dvs., dar si in articolul tradus mai sus – are o legatura cu modul in care de Carvalho intelege Islamul si cred ca nu si-a schimbat punctele de vedere din 2001. Cum mi s-a sugerat ca spatiul acestor comentarii nu este destinat pentru o dezbatere de acest fel si ca scot din context si deturnez discutia, nu imi ramine decit sa va doresc mult succes in activitatea Dvs. de educare si sa ma retrag.

      Nu mi se pare acceptabila amestecarea chestiunilor teoretice (cum descriem Western World sau civilizatia IUDEO-CRESTINA, cum descriem formele de putere, Islamul, etc.) cu cele politice actuale (problemele din Middle East, justificarea sustinerii Israelului) sau ideologice. Observ ca acest amestec face parte, ca sa zic asa, din valorile blogului Dvs. Este o optiune care poate sa fie corecta. Eu optez pentru discriminare. Cred ca acest amestec – impreuna cu alte ingrediente – produce ideologiile. Va apreciez pentru multe (si voi mai veni din cind in cind pe aici). Cele bune.

    24. Sueta Teologica,

      Inainte de a te retrage poti sa ne lamuresti doar in care din cele doua categorii mentionate in ultimul tau paragraf, plasezi chestiuni ce tin de morala, valori in viata, religie (de ex. Shahidism) , indoctrinare, intentii si planuri de a actiona (de ex.convertire, subjugare Jihad, terorism), democratie si libertate, etc? (stiu ca uii termenii nu sint self-exclusive si deci pot apartine la mai multe sub-categorii).

      Poti sa extinzi lista, poti sa si explici daca gasesti de cuviinta, dar in primul rind te rog sa „discrimezi” in mod schematic: de ex., x, z fac parte din (1) iar y, etc. fac parte din (2).

    25. Sueta Teologica,
      @ 28 e o succesiune de afirmatii nefondate.

      Nu am scris nicaieri in comentariile mele ca sunteti sau nu un sustinator al lui Dughin.
      Si eu sper ca nu sunteti, dar, pur si simplu nu m-am pronuntat in aceasta privinta.
      Ceea ce am spus si sustin in continuare este ca lectura pe care o faceti, atat a textului, cat si a comentariilor, este superficiala, ceea ce va face sa obiectati fata de lucruri pe care nimeni nu le-a spus aici.
      La @9 v-am atras atentia ca Dughin s-ar putea sa nu fie atat de ortodox cum sustine el; asta pentru ca ati intrebat la @5 daca se poate incadra ortodoxia ruseasca intr-un proiect utopic de stanga.
      La @ 25 v-am atras atentia ca nu intelegeti un lucru simplu: Western World nu se reduce la proiectul globalist de tip Bilderberg in care economicul are un rol central. Western World cuprinde cel putin doua realitati aflate in conflict: proiectul Bilderberg si Civilizatia Iudeo-Crestina.
      Tot comentariul @5 era scris de parca Olavo de Carvalho ar fi pus la gramada aceste doua lucruri complet diferite, si ar fi redus Occidentul cu totul la jumatatea lui stanga, ca sa zic asa. La @25 am mai spus odata asta, dar reveniti la @28 cu „proiectul de dominatie globala produs de Western World”.
      Olavo de Carvalho prezinta trei proiecte de dominatie globala, dintre care unul are sorginte occidentala. Pe de alta parte, tot occidentala ar fi si victima atacurilor celor trei – civilizatia spre a carei distrugere tintesc toate aceste proiecte.
      Atat victima potentiala, cat si unul dintre cele trei proiecte agresoare pot fi desemnate cu atributul „occidental”. Desi sunt opuse in acest conflict, ambele intra in alcatuirea Western World.
      Dintre cei doi debatenti, Dughin este cel care nu face deosebirea dintre cele doua componente opuse din interiorul Western World, anume dintre proiectele globaliste de tip Bilderberg si Civilizatia Iudeo-Crestina, si le inglobeaza pe ambele in modelul popperian, atribuindu-le Americii. (Asta va explicam la @25, dar vad ca nu a ajutat.)
      Altfel spus:
      Din cadrul Lumii Occidentale, numai o parte poate fi considerata ca avand un plan de dominatie globala, un proiect utopic de implementat, o strategie de concentrare a puterii pentru a schimba fata lumii (deci un demers revolutionar).
      Cealalta parte a Lumii Occidentale, Civilizatia Iudeo-Crestina, nu are niciun astfel de proiect, ea nu a fost construita pe baza de proiect in vederea obtinerii raiului pe pamant. Dominatia pamanteasca, daca vreti, pe care a ajuns sa o exercite, se explica prin faptul ca superioritatea ei morala determina, ca una dintre consecinte, si o superioritate pamanteasca. Pentru ca datorita bazei sale morale, ea este civilizatia care asigura cel mai mare grad de libertate, de creativitate, etc. De aceea, lumea intreaga are ce invata de la ea, dar invers, hm, nu neaparat.
      Civilizatia Iudeo-Crestina nu este insa compatibila cu niciunul din cele trei proiecte globaliste prezentate aici. Din acest motiv, cele trei au un interes comun: sa o distruga. Noi, conservatorii nu vrem asta. Noi nu avem proiecte de dominat lumea, nu pretindem sa o facem perfecta. Vrem doar sa fie cat mai putin rea, iar civilizatia noastra sa ramana macar asa cum e. Asta nu e o ideologie. E realism.

      Legat de Coran si terorism, eu nu stiu daca Olavo de Carvalho si-a schimbat sau nu parerile si deci nu „sustin” nimic in privinta asta (atentie la termeni, eu am zis „este posibil’) nu sustin nici ca Olavo de Carvalho este „o autoritate epistemica pentru acest topic”; am spus ca are competenta sa se pronunte, asa cum, (am adaugat asta in aceeasi fraza), alti autori, si ei competenti, s-au pronuntat intr-un sens diferit.

      Din tot ce este scris pe acest blog rezulta in mod evident faptul ca noi, autorii sai, nu suntem deloc convinsi de caracterul pacific al islamului. Chiar daca Olavo de Carvalho a scris in 2001 ca actele teroriste de la 11 sep nu au justificare in Coran, iata, totusi, ca noi am publicat aici nenumarate texte, articole, comentarii, din care reiese ca in Coran sunt foarte multe indemnuri la violenta si la cucerire. Le-am publicat, si nu s-a facut gaura in cer. Cam atat deci, despre „templul in care articolele lui Olavo de Carvalho sunt pe post de icoana”.
      Ele nu sunt, in primul rand, pe post de icoana, nici pe site-ul autorului. Asa cum am spus, e un om care studiaza, cauta, si daca gaseste motive sa-si schimbe parerile, si le schimba, avand toata libertatea de a sustine altceva decat a sustinut pana atunci.

      Vad ca ignorati cu totul aspectul pe care l-am adus in discutie la sfarsitul comentariului meu @25. Acela ca, pe langa Coran si traditia islamica, in jihadismul terorist de astazi mai este prezent un ingredient important: KGB-ul. Despre asta au scris autori foarte bine informati, cum ar fi Pacepa, Litvinenko, etc. Chiar despre cazul particular Al Quaeda. Ce vreau sa spun cu asta e ca: s-ar putea ca Al Quaeda si CV-ul ei sa se explice mai bine tinand cont si de acest ingredient, decat numai citind Coranul.

      Acuzatiile finale pe care le adresati blogului nostru nu au, asadar, alt fundament decat lipsa dv de atentie in lectura textelor propuse si a comentariilor noastre.
      Nu va retinem, dar nici nu va alungam, noi totusi speram ca, daca ne cititi cu mai multa atentie, veti gasi aici lucruri interesante.

      Va uram si noi cele bune.

    26. Silvapro,

      Eu nu cred ca dupa Vechiul si Noul Testament, Dumnezeu sa mai fi vorbit oamenilor si prin Mahomed.
      Nu cred in Coran, nu consider ca islamul poate fi pus alaturi de iudaism si de crestinism, care ar alcatui impreuna „cele trei monoteisme”. Marturisesc, nu prea stiu mare lucru despre Coran, si nici nu mi-am propus sa-l citesc, cel putin in curand; din realitatea lumea de azi ma face sa ma simt tot mai putin motivata pentru a-l studia.
      Asa cum spui, daca Vechiul si Noul Testament sunt adevarate, nu poate fi adevarat si Coranul, chiar daca o fi continand si sfaturi bune alaturi de indemnurile la violenta, supunere oarba, viclenie, etc.
      Doar ca musulmanii nu se manifesta peste tot la fel, desi toti cred in Coran.
      Constat deosebiri intre modul cum se comporta turcii de la noi, din Dobrogea, care nu par sa aiba nicio problema de integrare, sunt perfect ok, buni cetateni romani, desi musulmani, de asemenea felul cum se manifesta tatarii stabiliti de secole in Polonia, etc, in comparatie cu manifestarea jihadistilor fata de Occident.
      Eu cred, asa cum am mai scris aici, ca una dintre explicatii este altoirea de catre KGB a islamului, altoire in urma careia s-a obtinut o forma de islam mult mai agresiva decat era fara asta. Scopul era transformarea islamului intr-o arma ucigasa antioccidentala – Israelul fiind aici cuprins, desi, geografic nu e in Vest.
      Islamul a fost agresiv si inainte, nu-mi trece prin cap sa neg sa trec cu vederea acest lucru.
      Ceea ce cred este insa ca in lumea contemporana islamul nu a fost lasat sa se potoleasca, precum s-au potolit turcii nostri si tatarii polonezilor, deja de multa vreme.
      Cred ca fara contributia KGB, astazi lumea ar fi avut parte, poate, de violenta islamista, dar ea ar fi fost slaba si mai putin coordonata.

    27. Tine de numarul 3 – globalizatia islamica – expus in „Stapinii lumii”

      Here is an interview conducted with spokesman for Islamic terror organization Uthman Badar, media representative of Hizb ut-Tahrir Australia.

      http://shoebat.com/videos/uthman.php

      Our media lies or are so ignorant they do not know enough to even ask the right questions. Our politicians are selling us out and the only thing we can do is pray for „the Peace of Jerusalem.”

      Let us also pray for the communities in Judea and Samaria and the Fogel family that was brutally murdered [Simbata – doi copii si un prunc plus parintii lor] . May G-d protect Israel and judge the enemies of his people accordingly to their wickedness.
      Keoth Davis

    28. Silvapro,

      Da, ne rugam toti pentru aceste victime, si pentru ca Domnul sa-i mangaie si sa-i ocroteasca pe cei ramasi sa-i planga.
      Mi se pare foarte potrivit ca ai adus aceasta aceasta tragedie, aceasta crima oribila in fata cititorilor la acest topic. Este o ilustrare cat se poate de concreta si de dureroasa a legaturii dintre idei si realitate.
      Asa cum spunea poetul evreu-polonez Stanisław Jerzy Lec,

      „In lupta de idei, mor oameni”

      . Oameni reali, fiecare cu un nume, o istorie personala, cu rude, prieteni, vecini, cu treburile lor, sperantele lor, planuri de viitor… ce sa mai spunem de copiii, si ei cat se poate de reali, care nu se vor mai intoarce la jucariile lor sau la lectii…
      Privind raspunderea celor care umbla cu ideile, nu ma gandesc numai la cei care compun ideologii dracesti si planuri de dominatie asupra lumii, ci si la acei intelectuali care nu sunt neaparat de rea credinta, doar se joaca fara grija de-a vorbele, uitand ca ideas have consequences. Cei care

      Judecă fapte şi “adoptă poziţii”, pe baza valorilor abstracte care le sunt dragi, fără măcar a se întreba dacă vorbele lor, în totalul general al factorilor aflaţi în joc in lume, nu vor ajunge să contribuie la victoria a tot ceea ce ei urăsc.

    29. Anca Cernea,
      Iti multumesc Anca pentru gindurile si sinceritatea cuvintelor de mingiiere.

      Ai perfecta dreptate.
      In Biblie sta scris „La inceput a fost cuvintul”. Cu toate ca acolo era vorba de ceva opus si pozitiv – facerea lumii, am adus citatul pentru a sublinia puterea cuvintului in Iudaism. La noi se mai spune „Cuvintul are puterea de a cladi lumi sau de a distruge lumi”. Tot asa „Sof maase bemahshava thila” = „Faptul implinit isi are radacinile in gindul initial”.
      Mi se pare absurd ca oamenii nu-si dau seama de responsabilitatea lor fata de consecintele ce rezulta din gindurile, ideile, cuvintele si discursurile lor.

      In urma cu citiva ani, cind deja se resimteau din plin influentele Acordurilor Oslo – Intifada a doua cu nenumaratele atentate teroriste singeroase – incheiam o scrisoare-tratat lunga spre un verisor pro-Palestinian cu cuvintele:

      …I hope that for you this is not just a mental game, sitting in your secure cozy corner in ….. [Europe] and philosophizing just for the sake of argument, engaged in an academic theoretical battle of ideas. Remember, for us, the Israelis, the subject is very painful and real. I live it on a daily basis. For us it’s a matter of life and death!!! The public opinion may have a tremendous impact on the course of our fate

    30. Anca Cernea,
      Coran – Eram curioasa sa citesc Coranul, sa vad cu ochiii mei ce contine si poate sa inteleg mai bine sursa din care se alimenteaza aceasta doctrina Islamica. Dar am capitulat destul de repede – are un narativ extrem de farimitat si plictisitor… si cum timpul este asa de limitat, am preferat sa fac alte lecturi mai cu folos.

    31. About the video:
      There are more modern democracies in the world than there were 50 years ago, but confidence in the institutions of those democracies – parliaments, elections, politicians – appears to be waning. How much trust do citizens have in the hallowed symbols of democratic rule? Are we confident enough to think that democracies should be established in countries which have remained immune to its charms like Russia and China? Francis Fukuyama, Alexander Dugin and Ivan Krastev join Steve Paikin to debate the current state of Western democracies and how differing perceptions about them are causing geopolitical conflicts.
      Published on: February 06, 2015 | Length: 55:15 | Views: 2116

      http://tvo.org/video/210726/clashing-visions

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.