Crimele de onoare sunt fructele, mereu coapte şi mustind de sânge, ce încovoaie crengile vigurosului arbore al tradiţiilor culturale şi religioase ce-şi înfige adânc rădăcinile în sfântul şi tot mai întinsul pământ al Islamului. Hrănesc cu seva lor etica patriarhală, veşnic lacomă de jertfe, a familiei musulmane.

Înjunghiate, decapitate, împuşcate, înecate, incendiate, călcate cu maşina sau otrăvite, fetele şi femeile musulmane – din Statele Unite şi Canada, până în Indonezia – sunt ucise, potrivit preceptelor codului islamic de legi – Sharia, într-un spirit de egalitate socială, laudabilă în altă situaţie, ce nu ţine cont de rang, funcţie sau vârstă. Totul se face pentru a păzi două lucruri extrem de importante: virginitatea fetelor şi castitatea femeilor musulmane, şi pentru a salva, în cazul în care vigilenţa paznicilor a fost înşelată, un lucru la fel de important în cultura islamică: onoarea familiei.

• Welt: “În oraşul german Schweinfurt, un părinte de origine turcă, aflat în Germania de 20 de ani, şi-a ucis cu 68 de lovituri de cutit, fiica în vârstă de 15 ani. El a folosit, pentru a spăla cu sânge onoarea familiei, un cuţit cu lama de 30 de centimetri. A declarat poliţiei că: “fiica sa nu respecta tradiţiile musulmane.”

• Huffington Post: “Noor Faleh Almaleki, avea 20 de ani şi era logodită cu un tânăr ce nu-i fusese ales de familie- aşa cum cere tradiţia- când tatăl său, american-irakianul Faleh Hassan Almaleki, s-a urcat la volanul maşinii sale 4×4 şi a trecut peste ea. Noor a fost dusă la spital în comă, murind după două săptămâni. Satisfacut că a salvat onoarea familiei, Faleh Hassan a declarat poliţiei americane, atunci când a fost prins, că fiica sa devenise prea occidentală, lucru cu care nu era de acord.”

Potrivit Sharia, crimele de onoare nu atrag după ele sancţiuni, lucru normal într-o societate în care “obiectele” acoperite de burka constituie propietatea bărbaţilor şi în care ele trebuie să respecte cu sfinţenie regula cu putere de fatwa: ”Acoperă-te şi Taci!” Există însă ţări care le pedepsesc, mai mult sau mai puţin simbolic, dar recunoscuta inventivitate musulmană a găsit soluţia salvatoare: cei însărcinaţi să le făptuiască sunt membri minori ai familiilor, ucigaşii neputând fi pedepsiţi astfel pentru fapta lor, sau primind pedepse simbolice.

• Le Post: “ Un tânăr iordanian de 18 ani,i-a taiat gâtul surorii sale cu un cuţit, miercuri 16 noiembrie, în plină zi, în aglomerata autogară a capitalei iordaniene, Amman. Tânăra a murit pe loc. Fratele şi-a motivat crima declarând că sora sa avea o relaţie romantică cu un tânăr cu care dorea să se mărite, dezonorându-şi astfel familia.Ucigaşul a declarat că a spălat astfel onoarea familiei sale. El este pasibil, conform legilor iordaniene, de o pedeapsă cuprinsă între 6 şi 12 luni de închisoare. De la începutul anului, în Iordania, 15 femei au căzut victime crimelor de onoare!“

• Le Figaro: “Gulsum Semin, în vârstă de 20 de ani, a fost omorâtă de către fratele său geamăn. Crima a avut loc în oraşelul Rees din landul Renania de Nord- Westphalia. Dupa ce şi-a sugrumat sora cu un cablu electric, tânărul a lovit-o în cap cu un ciomag, până când a fost sigur că a omorât-o. Tatăl, în vârstă de 50 de ani, a fost cel care a comandat execuţia. El a fost condamnat de către justiţia germană la închisoare pe viată, în timp ce asasinul a primit o pedeapsă de 9 ani şi jumătate. Gulsum Senim, întinase onoarea familiei sale, datorită faptului că se integrase în societatea germană, având şi un prieten cu care familia nu era de acord. Din 1996, poliţia germană a recenzat, numai în comunitatea turcă, 50 de crime de onoare.”

Pe prima pagină a manualului de drept islamic “Reliance of the Traveller: A Classic Manual of Islamic Sacred Law„, manual certificat de celebrul Institut de cercetări islamice al-Azhar, stă scris: “În Numele Lui Allah Cel Milostiv şi Plin de Compasiune“. Cuvinte ce emoţionează şi dau încredere. Că numele lui Allah nu este luat în deşert, ne putem convinge încă de la articolul 1, aliniatul 1, ce decretează: “Pedepsele sunt obligatorii contra tuturor acelora care, intenţionat şi fără nici un drept, omoară o fiintă umană.”

Bineînteles că nu sunt încadraţi în acest articol, şi nu fac deci obiectul “pedepselor obligatorii”, musulmanii care-i ucid, în numele lui Allah cel milostiv şi plin de compasiune, pe cei care nu sunt fiinţe umane, adică pe non-musulmani, mai precis pe evrei, creştini, sau apostaţi. Pentru că le aplică acestora dreptul islamic, ei sunt consideraţi excepţii şi sunt încadraţi la aliniatul 2, al aceluiaşi articol. Tot la excepţii şi tot pentru că pun în aplicare sfintele învătături, sunt trecuţi, dar la alin.4, “tatăl sau mama care-şi ucid progenitura sau pe descendenţii progeniturii lor.”

Ajungem astfel din nou la crimele de onoare, pasajul din Sacra Lege Islamică aratînd că, în cazul lor, cei ce ucid respectă legea, iar acei ce-i pedepsesc, o încalcă!

• Le Figaro: “Medine Memi a fost găsită în “poziţia şezând” într-o groapă de 2 metri adâncime, analizele semnalând existenţa pământului în plămâni şi stomac, lucru ce dovedeşte că a fost îngropată de vie. Tânăra fată avea mâinile legate la spate, era în viaţă şi constientă în momentul acestei crime macabre.” a declarat responsabilul Institutului de medicină legală din Malatya, sud-estul Anatoliei, zonă locuită preponderent de kurzi. Tânăra fată de 16 ani, a fost îngropată de familia ei- pentru a fi salvată astfel onoarea familiei- deoarece era bănuită că vorbeşte cu barbaţi străini. Tatăl şi bunicul ei au fost arestaţi.”

În lumea lui “Acoperă-te şi taci !”, sunt pedepsite şi “crimele morale”. Vinovate sunt bineînţeles tot femeile şi anume cele care au fost victima unor violuri. Femeia violată îşi dezonorează familia, mai ales atunci când autorul violului este un bărbat însurat. În cazul acesta victima se face vinovată de adulter şi justitia islamică judecă şi pronunţă sentinţa.

• CNN: “Gulnaz are 19 ani şi se află închisă împreună cu fiica sa în vârsta de doi ani, în închisoarea Badam Bagh din Kabul. Gulnaz a fost violată, atunci când mama ei era plecată de acasă, de barbatul verişoarei sale. În urma violului a ramas gravidă şi a născut o fetiţă. Deoarece violatorul era însurat, Gulnaz a fost găsită vinovată de adulter de către tribunal şi condamnată la 12 ani de închisoare, de unde poate scăpa numai dacă acceptă să devină soţia celui care a violat-o. Deorece a refuzat, Gulnaz este ameninţată cu moartea de familia făptaşului, aşa că trăieşte împreună cu fiica ei în siguranţa oferită de graţiile şi zidurile închisorii.”

Crimele de onoare şi cele morale sunt repere durabile ale culturii islamice, cultură ce a provocat eşecul tuturor încercărilor de a răspândi democraţia în lumea islamică. Poate din aceasta cauză organizaţiile femeilor musulmane din occident, din dorinţa de a le minimaliza barbaria, le numesc “crime tradiţionale” sau “obişnuite”! Ele au ajuns, purtate de uriaşul val al imigraţiei musulmane, pe meleagurile unde egalitatea sexelor este un adevăr incontestabil.
În prezent, justiţia occidentală condamnă cu toată severitatea pe autorii şi complicii lor, implicaţi în astfel de crime. Se pune întrebarea: pentru cât timp? Progresiştii şi multiculturaliştii occidentali par mai preocupaţi să menajeze “sensibilitatea” machism-ului musulman, adică a celor care înţeleg să-şi afirme autoritatea şi să-şi afiseze onoarea ucigând femei lipsite de apărare, decât să acorde un minim de atenţie acestor “tradiţii” barbare și să ia poziție contra lor și a culturii ce le promovează. În timpul acesta, Islamul îşi implantează cultura, religia şi “justiţia” chiar în inima Occidentului. Cum reacţionează acesta?
Devine complice!

Uniunea Europeană a contactat-o pe Clementine Malpas, producătoarea mai multor filme având ca subiect încălcarea drepturilor omului, în vederea producerii unui documentar în cadrul proiectului vizând drepturile femeii. În acest film, Gulnaz a “evadat” din închisoarea lui “Acoperă-te şi taci” spunându-şi cu un curaj demn de admiraţie, zguduitoarea poveste. La o zi după predarea filmului, autorităţile Uniunii au interzis difuzarea lui pentru a nu dăuna “relaţiilor cu justiţia afghana”, acţionând astfel ca nişte adevarati hăitaşi, închizând-o din nou pe Gulnaz şi nu numai pe ea, în spatele zidurilor tăcute ce străjuiesc închisoarea cenzurii. La 10 ani după înfrângerea talibanilor din Afghanistan, justiţia afghană aplică în continuare Sharia, în timp ce talibanii de la Bruxelles îi păzesc cu neştirbită cerbicie, imaginea şi onoarea.
Pacea, Mila şi binecuvântările lui Allah, fie cu ei!