Văd că unor moldoveni dichisiți europenește le repugnă filipica jurnalistului georgian Gheorghi Gabunia împotriva lui Putin. Desigur, din punct de vedere etic, sudalmele sale în transmisiune directă la adresa liderului de la Kremlin sunt discutabile. Eu unul, de exemplu, nu aș face așa ceva la TV. Nu e în firea mea să înjur. Deși, recunosc, adesea mă surprind suduindu-i în sinea mea pe cei care mi-au împușcat bunicul, ne-au colectivizat, infometat și deportat înaintașii.
Nu vă grăbiți să-l condamnați pe Gabunia însă, să afirmați cu emfază că ura le-ar fi întunecat mințile georgienilor. Nu încurcați borcanele. Ura e din altă operă.
Atitudinile dușmănoase față de străini fuseseră cultivate oficial de bolșevici. Ura a fost ideologia lor de stat, inoculată chiar de la grădiniță copiilor (învățătura marxistă despre ura de clasă, Șolohov cu articolul ”Știința urii” etc).
Georgianul Gabunia nu-l urăște pe Putin. El este eminamente relaxat și ironic. Nu face altceva decât să-și exprime MÂNIA față de un om nedrept, mânia față de nedreptate fiind singurul sentiment negativ tolerat de creștinism.
Când 20 la sută din teritoriul național este ocupat de ruși, iar a cincea parte din georgieni s-a văzut silită să se refugieze din Abhazia și Osetia de Sud, oamenii cu demnitate au dreptul să fie mânioși. E o revoltă izvorâtă din dragostea pentru conaționalii izgoniți de la baștina lor. Or mânia față de nedreptate e o probă a respectului de sine.
Probelma moldovenilor estici e că în mare parte n-au demnitate. Nici personală și nici națională. Au orgolii, le lipsește însă respectul de sine.
N-au memorie istorică chiar și atunci când citesc cărți de istorie. N-au un pic de compasiune față de strămoșii lor călcați în picioare de invadatorii ruși.
Suntem adesea niște epigoni fără de coloană vertebrală, dispuși să pactizăm cu inamicul, să ne subordonăm acestuia pentru te miri ce. E psihologia sclavului care, dacă nu se debarasează de ploconeala față de Goliat, își va merita soarta lamentabilă.
Petru Bogatu
PRELUAT DIN FACEBOOK
