În ciuda ideii împărtășite pe larg în anii `90 precum că dizolvarea Uniunii Sovietice ar fi determinat încetarea practicii de infiltrare a agenților în presa occidentală, serviciile rusești de intelligence nu și-au retras agenții, ba mai mult – probabilitatea ca aceștia să-și fi continuat extinderea capabilităților în cadrul acelor instituții de presă este foarte mare, scrie platforma ucraineană de știri unian.info.

Expunerea jurnalistului Claas Relotius, de la revista germană Der Spiegel, care a falsificat relatări în articolele sale, a reprezentat un adevărat șoc, determinând necesitatea de a dezvolta instrumente și mai eficiente de a combate dezinformarea în sânul comunității media.

La începutul anilor `60, revista a publicat o serie de investigații semnate de jurnalistul Conrad Ahlers, care criticau aspru și acuzau ministrul german al Apărării de la acea vreme, Franz Josef Strauss, de neprofesionalism și corupție. Consecințele scandalului, cunoscut ca „Afacerea Spiegel”, au condus la reformarea coaliției parlamentare și la demisia ministrului, așa cum amintește International Policy Digest.

Ofițerul Serviciului Sovietic de Informații Externe, Ilia Djirkovelov, care defectase în Occident, a relatat adevărata natură a conflictului dintre Strauss și Der Spiegel: întreaga poveste mediatică a fost parte a unei operațiuni speciale sovietice de discreditare a lui Strauss, care avea șanse să ajungă următorul cancelar al Germaniei Federale.

Acest caz nu a fost unic. URSS a căutat în mod consistent oportunități de a infiltra mass-media occidentală, utile pentru desfășurarea eficientă a operațiunilor de influență în cadrul așa numitelor „măsuri active” („activnîie meropriatia” în jargonul serviciilor speciale sovietice – nota red.). În cadrul KGB activa chiar și un departament special, destinat recrutării și infiltrării mediatice, creat în Occident de imigranți ruși și sovietici.

Totuși, prioritatea serviciilor speciale sovietice, așa cum recunoaște fostul șef al Serviciului de Informații Externe, generalul Oleg Kalughin, a fost infiltrarea Radio Liberty.

Numărul important de agenți sovietici expuși doar din rândul jurnaliștilor Radio Europa Liberă e dovada dimensiunii industriale a infiltrării. Cea mai eficientă infiltrare o reprezintă cea a lui Oleg Tumanov, care până în 1986 a lucrat ca editor-șef a serviciului de limbă rusă al Radio Europa Liberă și care avut un impact important nu doar în ceea ce privește politica editorială, dar și în chestiuni de natură personală. Soția acestuia, Olga Tumanova, fostă jurnalistă la BBC, care a devenit mai târziu profesor de limbă rusă la o școală a serviciilor secrete americane în Europa, a colaborat de asemenea cu serviciile secrete sovietice.

E de notat faptul că Oleg Tumanov, ca și Iurii Marin, un alt agent sovietic angajat al Radio Europa Liberă, nu au fost deconspirați de către serviciile americane de contrainformații, iar colaborarea lor cu KGB a ieșit la iveală doar după reîntoarcerea lor în URSS.

Infiltrarea Radio Europa Liberă a fost și preocuparea serviciilor secrete ale altor state din Blocul de la Varșovia. Sunt de amintit cazurile lui Andrzej Chekhovich, Pavel Menarzhyk și Khristan Khristov, care au lucrat la radio în favoarea serviciilor sovietice din partea Poloniei, Cehoslovaciei și respectiv Bulgariei. După întoarcerea acestora în țările de origine ale blocului sovietic, mărturiile lor cu privire la spionaj și natura manipulatorie a activității Radio Europa Liberă au devenit bază pentru o largă campanie internațională de discreditare a postului de radio.

În ciuda ideii împărtășite pe larg în anii `90 precum că dizolvarea Uniunii Sovietice ar fi determinat încetarea practicii de infiltrare a agenților în presa occidentală, serviciile rusești de intelligence nu și-au retras agenții, ba mai mult – probabilitatea ca aceștia să-și fi continuat extinderea capabilităților în cadrul acelor instituții de presă este foarte mare.

Au existat destule scandaluri asociate cu cotituri subite ale unor jurnaliști angajați în mass-media occidentale din fostele țări sovietice. Spre exemplu, Anna Herman, fosta directoare a biroului Radio Liberty din Kiev, s-a alăturat într-un mod neașteptat taberei autoritare pro-ruse a președintelui din acea perioadă Victor Ianucovici, devenind rapid unul dintre liderii partidului. Jurnalistul rus Andrei Babițki a lucrat pentru Radio Svoboda din 1989 și din 2009 a fost editor-șef la „Echo Caucaz” (un proiect de limbă rusă al Radio Liberty difuzat în Georgia). „Echo Caucaz” a fost acuzat la scurt timp de prezentarea narațiunii rusești asupra conflictelor georgiano-osetin și georgiano-abkhaz, dar și asupra agresiunii rusești asupra Georgiei din 2008.

În ciuda acestor critici, Andrei Babițki a continuat să lucreze la acest post de radio, fiind concediat de Radio Svoboda doar în 2014, după ce a susținut deschis agresiunea rusă asupra Ucrainei. Ulterior, Babițki a contribuit la punerea pe picioare a unui canal de televiziune în teritoriile ocupate din Donbas, ca mai apoi să ajungă să lucreze pentru infama televiziune rusă de propagandă, LIFE.

Desigur, s-ar putea spune că aceste cazul pot fi considerate coincidențe. Totodată, în contextul războiului hibrid, când instituții de presă occidentale, cu fațadă respectabilă și de încredere, sunt cruciale în procesul de formare a opiniei publice, recrutarea jurnaliștilor, redactorilor și editorilor nu poate fi neglijată.

Chestiunea pe care ar trebui să ne concentrăm nu este atât violarea standardelor jurnalistice de către Claas Relotius, cât mai degrabă motivația de a le viola, în rând cu motivația membrilor juriilor diverselor premii jurnalistice de a-i aprecia la înalt nivel „fake-news”-urile. Desigur, juriul unor asemenea premii include de regulă jurnaliști onorabili și bine-cunoscuți. Dar la fel de respectat era și Relotius până nu a fost expus.

SURSA   UNIAN, traducere: Marcela Țușcă

puteți citiți și:

• Scrisoare deschisa catre Radio Europa Liberă pentru R. Moldova, cu cc pentru Washington: „Un articol care ma face sa cred ca, de fapt, postul de radio a fost acaparat de propaganda ruseasca”
• Dragos Paul Aligica: Asa arata la ora actuala analistii si comentatorii Europei Libere
• Ernu citează din Putin și Dughin, la Radio Europa Liberă: „Io, mi-ar placea să văd o Europă de la Lisabona la Vladivostok” 
• Familia „tradițională” a stîngii: de la Igor Dodon la Europa Liberă