Ultima dată când cineva a văzut șoarecele cangur de San Quintin a fost cu mai mult de 30 de ani în urmă, în regiunile păduroase din Baja California, în Mexic. Autoritățile mexicane au declarat că existența micului mamifer este periclitată și ulterior l-au declarat extinct, în 1994. Astfel, biologii nu și-au putut crede ochii când nu unul, ci patru șoareci cangur de San Quintin (Dipodomys gravipes) au fost prinși în capcanele lor de observare, în 2017.
Numiți astfel pentru abilitatea lor de a sări precum cangurii, acești șobolani sunt specii cheie în zonele aride din vestul Americii de Nord, ei dispersând semințe și servind drept hrană pentru animale de pradă, cum ar fi coioții și vulpile. Șobolanul cangur de San Quintin are o lungime de aproximativ 12 centimetri, cu o coadă lungă moțată și cu picioarele posterioare enorme, care îi permit să sară peste 2 metri și să se deplaseze cu o viteză de 10 kilometri pe oră. Aceștia trăiau odinioară într-o vale îngustă de coastă, care se întinde pe o distanță de 150 kilometri de-a lungul plajei Pacificului din nordul Baja California.
Dar numărul lor au început să scadă odată cu introducerea agriculturii intensive în anii 1970, în urma căreia au început să dispară habitatul și hrana lor. Apoi, cu doar 9 luni în urmă, o echipă de cercetători care realiza un inventar de rutină al mamiferelor din regiune a descoperit șobolanii în capcanele lor. Nici unul dintre aceștia nu a mai văzut vreodată specia înainte, așa că a fost nevoie să o compare cu specimene muzeale și fotografii. Ei vor raporta descoperirea într-o ediție viitoare a Buletinului Academiei de Științe din California de Sud.
Cercetatorii atribuie revenirea acestei specii scăderii dramatice a agriculturii in ultimul deceniu, în principal datorită lipsei de apă cauzată de secetă. Deși cercetătorii sunt îngrijorați că agricultorii vor reveni în cele din urmă, ei sunt optimiști și cred că șoarecele cangur de San Quintin va persista, așa cum s-a observat și într-o rezervație naturală din apropiere. Ei spun că această descoperire oferă, de asemenea, speranță și pentru alte mamifere „dispărute”, care ar putea fi găsite dacă cercetătorii ar investi timp și efort pentru a le depista.
SURSA Science
2 Comments
Toader
30 April 2019Sfîntă incompetență !….
Dorin
30 April 2019Oare câți oameni, privind acest splendid animăluț, se gândesc la infinitele determinații ale rețelei de energie și materie, pornită din infinita Iubire a lui Dumnezeu, care au dus la ivirea acestei specii – între atâtea altele de mici rozătoare ??
Eu cred că nu poți face cu adevărat agricultură sustenabilă, dacă nu ești și un bun Creștin !