Precizez chiar de la început că întrebarea din titlu este în mod voit exagerată, doar pentru a scoate în evidență pericolul iminent care amenință democrația de tip occidental (bazată pe alegeri libere) căreia îi aparținem, adică cea din Europa, America de Nord, Israel, Japonia, Taiwan, Australia și multe alte state de pe toate continentele. Răspunsul rapid la întrebarea din titlu este că aproape sigur va supraviețui, dar adevărata întrebare este: vom reuși ca peste un an să păstrăm nemodificat acest regim democratic? Pentru că există amenințări la adresa democrației de tip occidental, atât din exterior, cât și din interior. Să le luăm pe rând și veți vedea că sunt puternic legate.

Amenințări externe

Cele mai importante amenințări externe pentru democrația de tip occidental sunt Rusia, China și Islamul. De fapt, chiar în acest moment, două state cu democrații de tip occidental sunt obligate să se lupte cu inamici externi. Ucraina a fost invadată de Rusia în 22 februarie 2022 și de atunci rezistă eroic, datorită ajutorului militar occidental, dar mai ales prin eroismul și sacrificiul de sânge ale poporului ucrainian. Ei sunt acum în prima linie a frontului și de aceea trebuie să fie sprijiniți total! La fel și Israelul, care a fost atacat la 7 octombrie 2023 de Hamas (de fapt, un vârf de lance al Islamismului mondial) și acum încearcă să nimicească total forța inamică din Fâșia Gaza și să demilitarizeze zona. Ucraina și Israel sunt democrații de tip occidental. Ele luptă și pentru noi, cu un dușman care este al nostru, al tuturor (să ne amintim atentatele islamiste de la New York, 11 septembrie 2001). Orice înfrângere a lor înseamnă agresarea altor democrații de tip occidental. Mâine poate fi Moldova, poimâine, România! 

Un alt stat care s-a alăturat civilizației de tip european, Taiwan, este amenințat de zeci de ani de China comunistă. Iar în ultima vreme această amenințare a devenit și mai periculoasă. 

Oare de ce Rusia și Islamul au atacat chiar acum, iar China se pregătește să o facă? Răspunsul e simplu: pentru că au sesizat că acum există chiar în interiorul democrațiilor de tip occidental niște forțe care pot să le favorizeze agresiunea.

Amenințări interne 

Să începem cu cea mai puternică țară din lume, SUA, de fapt, pilonul economic și militar fundamental al democrațiilor de tip occidental. Aici, un „vierme” a încolțit de mult, ajungând în ultimii ani la suprafață, adică în funcții importante. Este vorba despre „progresism” (i se mai spune și mișcarea „woke” – pe care eu am tradus-o în românește prin „trezirism”), un curent de stânga extremă, neomarxist, care, sub pretextul construirii unei societăți mai drepte, impune reguli comunistoide, care includ nu doar interzicerea folosirii unor cuvinte sau teme de discuție, împreună cu rescrierea trecutului (în pur stil orwellian), ci și excluderea forțată din viața publică a celor care nu se aliniază la preceptele sale (deocamdată nu se aplică privarea de libertate, dar cine știe!). De fapt totul duce la o slăbire accentuată a țărilor în care „progresismul” acționează, în primul rând SUA. Dar și Uniunea Europeană este puternic afectată în ultima vreme, în special la nivelul funcționarilor care nu au fost aleși de nimeni, dar decid totul! 

Un alt curent politic distrugător este cel care dorește o apropiere de Moscova putinistă. Este vorba despre mișcări politice care ar dori un regim de mână forte și la ei acasă, prin care să se modifice substanțial democrația de tip occidental. E clar că mișcarea „progresistă” și-ar dori un astfel de regim, pentru că astfel ar reuși să obțină un control total al societății, nu doar al mediului academic, cum se întâmplă acum.

Alegerile din 2024 sunt cele menite să dezlege această șaradă: își dorește lumea o modificare a principiilor actuale? Dacă da, în ce direcție? Spre Stânga „progresistă”? Spre Extremismul putinist? Sau se dorește sprijinirea totală a democrațiilor de tip occidental, oriunde în lume?

Este un moment cu adevărat crucial, pentru că vor fi alegeri nu doar în SUA (în noiembrie), ci și pentru Parlamentul Uniunii Europene (în iunie), dar și pentru Parlamentele naționale din multe țări europene (printre care și România) sau din Asia (Taiwan, de exemplu, care, fiind sub o amenințare continuă din partea Chinei, va fi supus unui test decisiv).

Scenarii posibile

Din sondajele de până acum, e posibil ca alegerile americane să fie câștigate de Republicani, candidat fiind… Ei, aici apare o mare problemă! Am fost un mare susținător al lui Donald Trump, pentru că el a reușit în cei 4 ani ai președinției sale să oprească tăvălugul „progresist”. Dar acum, după invadarea Ucrainei, nu l-am văzut ca pe un opozant ferm al lui Putin. E drept, a spus mereu că dacă ar fi rămas el președinte, Rusia n-ar fi invadat Ucraina, dar întrebarea este cum s-ar comporta el față de Putin dacă ar reveni la Casa Albă în 2024? O fi înțeles Trump că Ucraina e doar prima țintă a lui Putin și că, în caz de victorie, vor urma și altele? Sau el crede că trebuie să se concentreze pe problemele interne ale Americii (multe fiind create de Biden, desigur) și să diminueze masiv rolul SUA de „jandarm internațional”. Dacă este așa, pentru lumea occidentală ar fi mult mai bine ca la Casa Albă să vină o altă Republicană, Nikky Haley, care se arată mult mai fermă în susținerea Ucrainei și a Israelului! 

Pe de altă parte, dacă rămâne Biden președinte, strivit cum este între cele două aripi ale Democraților, Ucraina nu va primi decât ca până acum ajutorul strict necesar pentru a nu pierde, dar insuficient pentru a câștiga conflictul prin alungarea de pe teritoriul ei a agresorului rus. Este semnificativ faptul că în Camera Reprezentanților nu s-a putut vota ajutorul pentru Ucraina deoarece Democrații nu au vrut să îndeplinească acea condiție cerută de Republicani: oprirea imigrației ilegale. Ce să înțelegem de aici? Că imigrația este esențială pentru completarea voturilor democrate la viitoarele alegeri? Nici Israelul nu poate fi foarte liniștit cu un președinte democrat, pentru că în spatele lui Biden se ițește permanent umbra lui Barack Obama, despre care nu mai e nimic de adăugat!

Alegerile europarlamentare sunt și ele importante pentru că pot duce în Parlamentul European la o creștere masivă a curentului populist pro-putinist, care dorește o împăcare cu țarul de la Kremlin, cel care poate oferi energie ieftină și multă liniște! Sigur, nu gratuit, ci cu prețul cedării unor țări care au fost bucăți din URSS (de exemplu Ucraina) sau „democrații populare” până în 1989, indiferent ce-și doresc populațiile de acolo! Dar acele partide populiste nu par deranjate de așa ceva. Iar una dintre țările în discuție, cea condusă de Viktor Orban, chiar pare că își dorește o apropiere mai mare de Putin.  

În România, avem nu doar alegeri europarlamentare, ci și pentru Parlamentul național, ba chiar și prezidențiale. Actuala putere (PSD+PNL) mi se pare a fi total compromisă prin multe măsuri aiurea, iar mai recent prin bugetul pe 2024, care a trecut cu viteza fulgerului prin Parlament, în umbra mahalagismelor cuplului Simion-Șoșoacă. Nu-mi doresc să mai trăim așa ceva! 

Din fericire, avem o coaliție care abia s-a format, cea dintre USR, FD și PMP, numită Alianța Dreapta Unită (ADU) care sper să ADUne forțele democrate din România și să obțină un procentaj suficient la alegeri cât să devină o forță opozantă puternică pentru cei doi frați de interese, PSD și PNL. În cel mai optimist scenariu, mi-aș dori ca PNL să înțeleagă în al 12-lea ceas că îmbrățișarea pe care i-o acordă PSD este de fapt o sufocare, să se debaraseze de conducerea liberală compromisă, iar noua conducere să se apropie de ADU, cu care poate forma un guvern așa cum avem nevoie. Recunosc, sunt șanse mici să se întâmple așa, dar ele există!  

Încheiere

În mod evident pentru mulți, titlul acestui articol este o trimitere directă la celebrul eseu scris în 1970 de Andrei Amalrik și intitulat „Va supraviețui Uniunea Sovietică până în 1984?”. Se pare că inițial autorul (care, să precizăm, era în URSS și a suferit mult după apariția acelui text) a vrut să se refere la anul 1980, dar un prieten i-a sugerat că 1984 ar fi mai potrivit, pentru că face trimitere la bine cunoscutul roman al lui George Orwell. Sigur, noi acum știm că URSS s-a spart abia în 1991, dar totuși, e de remarcat că evenimentul (care părea imposibil în 1970) s-a întâmplat totuși! 

De data asta, invers față de celebrul disident sovietic, îmi doresc ca întrebarea din titlu să capete un răspuns pozitiv: la Casa Albă să vină un președinte (sau o președintă) care să se opună ferm lui Putin, Chinei și Islamului, dar și „progresismului”! Uniunea Europeană să îndepărteze puseele „progresiste” care clasifică statele după niște tabele scrise de frustrați penibili și să găsească soluții pentru a diminua rolul cailor troieni strecurați de Putin, iar România să fie condusă ferm pe drumul euro-atlantic. 

În final, tot la ai noștri ajungem: aici răspunsul pozitiv la întrebarea din titlu depinde de votul nostru! Să votăm cu cei care ne pot aduce o bunăstare adevărată și o independență reală față de Rusia cea amenințătoare! Dar cel mai important e SĂ VOTĂM! S-a spus de atâtea ori, la multe alegeri, că e un moment decisiv („Săriți, că vine lupul!”), încât acum pare o repetare penibilă, deși este într-adevăr un moment decisiv! Chiar vine lupul!