Ce s-a întâmplat cu adevărat în Orientul Mijlociu

Etichete:

Acesta este titlul ultimei prezentări în format flash (What really happened in the Middle East) publicate de David Horowitz Center pe Terrorism Awareness Project al aceluiaşi David Horowitz, prezentare pe care v-o recomand cu căldură. Acuzaţia de propagandă sionistă nu va lipsi, Horowitz fiind un sionist declarat, dar din nefericire pentru acuzatori, “propaganda” sionistă nu …

Acesta este titlul ultimei prezentări în format flash (What really happened in the Middle East) publicate de David Horowitz Center pe Terrorism Awareness Project al aceluiaşi David Horowitz, prezentare pe care v-o recomand cu căldură. Acuzaţia de propagandă sionistă nu va lipsi, Horowitz fiind un sionist declarat, dar din nefericire pentru acuzatori, “propaganda” sionistă nu inventează popoare, evenimente ori hărţi.

Adevărată propagandă repetă în mod obsedant la televizor, în presa scrisă, la radio şi în nenumărate cărţi că bieţii arabi nu au cu cine discuta, fiind victimele unui stat evreu rasist, susţinut de capitalul american pe care îl foloseşte in lupta sa secretă împotriva musulmanilor şi a arabilor. Morţii “palestinieni” sunt plimbaţi prin faţa camerelor de filmat, mai ales dacă sunt copii, iar mutilaţii îşi expun la maxim rănile pentru a sensibiliza occidentalul ignorant care se află de partea cealaltă a transmisiei. Contextul istoric şi politic este ignorat cu desăvârşire; samavolniciile musulmane sunt fie ascunse, fie transformate, graţie paradigmei marxiste, într-o reacţie normală a opresatului în faţa oprimării îndelungate. Ignorantul, din România ori de aiurea, vede şi crede: bieţii arabi, uite cum pătimesc de pe urma evreilor! Evrei care, desigur, îi tratează ca Untermenschen, aşa cum au facut-o naţional-socialiştii cu ei acum 70 de ani. Cu alte cuvinte, noii nazişti sunt israelienii (cu greu cred că se putea găsi o insultă mai dureroasă), iar noii evrei sunt arabii musulmani.

Ceea ce anti-”sioniştii” simulează că nu ştiu este că arabii au respins în repetate rânduri existenţa a două state, unul arab şi altul evreu, începând chiar cu anul 1948. Vina pentru situaţia în care s-a ajuns este numai a lor. Mai mult, arabii din Israel duc o viaţă foarte bună comparativ cu multi dintre confraţii lor din restul statelor din zonă. Desigur, pentru presa anti-”sionistă” (mai corect spus, antisemită), toate aceste lucruri nu contează, din moment ce ea ştie una da’ bună: evreii au venit peste arabi şi i-au masacrat şi expulzat.

850.000 de evrei au fost expulzaţi din întreaga lume musulmană după crearea statului Israel, iar proprietăţile lor au fost confiscate; cei care au rămas au fost transformaţi în cetăţeni de rangul 2. În unele ţări nu puteau nici măcar să deţină permis de conducere auto. A auzit cineva despre ei? Nu, şi nici nu trebuie: sunt evrei, doamnelor şi domnilor, cantitate neglijabilă, oameni fără ţară, mereu puşi pe căpătuială.

În ceea ce priveşte lumea arab-musulmană, mare amatoare de Mein Kampf şi Protocoalele Înţelepţilor Sionului, existenţa acestei palme de pământ condusă de israelieni, după atâtea conflicte armate declanşate în scopul cuceririi ei, este ruşinoasă şi dureroasă. Este o dovadă vie a slăbiciunii lumii musulmane şi mai ales arabe, transformate astfel în simplă anexă a lumii necredincioase. Impresia arabilor e că în mijlocul lor au apărut deodată aceşti infideli iudaici aduşi de cruciaţii de altă dată. Măreţia islamică fiind de mult apusă, nu au putut fi învinşi. Contrastul dintre succesul Israelului şi dezastrul din lumea arabă face ca problema să fie resimţită şi mai acut. Adăugaţi la acesta şi însemnătatea religioasă pe care o are Ierusalimul pentru musulmani graţie legăturii cu Mahomed* şi veţi înţelege imensa frustrare de care suferă lumea arabă.

Această frustrare face ca ura de care este stăpânită să nu cunoască margini. Aproape epurată de evrei, lumea arabă îşi doreşte să scape o dată pentru totdeauna de această “entitate sionistă” care îi tulbură liniştea de 60 de ani. Dar fiţi fără grijă, dragi cititori, zilele Israelului sunt numărate, ne anunţă Hamas în charta sa:

“Israelul va exista şi va continua să existe numai până când Islamul îl va distruge, aşa cum a făcut cu alţii înainte lui.”**

Alte videoclipuri de interes pe Terrorism Awareness Project:
Oprimarea violentă a femeilor în Islam
Mein Kampf-ul Islamic (ura islamică faţă de evrei are rădăcini mult mai vechi decât pare la prima vedere)

* Deşi “profetul” nu a călcat niciodată în Ierusalim, Coranul “revelat” profetului susţine că Mahomed s-a ridicat la cer într-o noapte pe un cal înaripat adus lui de arhanghelul Gabriel pentru a-l ajuta să întâlnească profeţii (Abraham, Moise etc.) deasupra cerurilor Ierusalimului. Foarte convenabil, nu-i aşa? E şi ăsta un mod de a lăsa moştenire urmaşilor o idee fixă.

** E interesant cum de mai există încă atâţia naivi care cred că Hamas nu vorbeşte serios.

P.S. Pentru că observ că unii sunt foarte preocupaţi de originile noastre, mă vad nevoit să le reamintesc că în afară de Israelianca nici unul dintre noi nu este evreu. Incredibil, dar adevărat. Mi se pare jenant că există oameni care într-o astfel de situaţie simt nevoia să se lege de etnic (fie şi în glumă), de parcă identitatea noastră etnică modifică în vreun fel poziţia noastră faţă de evenimente. Probabil că de vină pentru această situaţie sunt vremurile “relativiste” pe care le trăim.

Vlad M.

Vlad M.

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *