FUNDATIA IOAN BARBUS

Despre războaiele Israelului, cu bătaie lungă

Prezint, în traducere, un editorial recent din Wall Street Journal. Este o meditaţie sumbră şi realistă despre episodul actual al războiului dintre Israel şi inamicii care îi doresc distrugerea, cu o privire spre viitor… un viitor al războiului perpetuu. Autorul consideră că natura acestui conflict şi a combatanţilor face ca perspectiva unei remize sîngeroase perpetuate în timp să fie preferabilă unei victorii decisive a vreuneia din părţi.

Tragica dilemă israeliană din Gaza

Max Boot

Nu încape îndoială că Israel este justificat moral în ofensiva sa împotriva Hamas. Nici o naţiune nu poate sta inertă şi permite ca teritoriul ei să fie bombardat cu rachete, fără ripostă. În nici un caz dacă doreşte să rămînă o naţiune şi în viitor. Dar a afirma că Israel are dreptul, ba mai mult, obligaţia de a intra în acţiune nu este acelaşi lucru cu a spune că reacţionează înţelept.

Este însă prea devreme pentru a şti dacă acţiunile sale sînt potrivite. Totul depinde de cum se va sfîrşi ofensiva în desfăşurare. Totuşi, chiar cu ocazia intrării forţelor israeliene în Gaza după o săptămînă de atacuri aeriene, începe sa devină foarte improbabilă varianta că acestea vor fi capabile să înfrîngă decisiv organizaţia teroristă aflată la graniţa sudică.

Obţinerea unei victorii totale cere desfăşurarea unui război în felul celui purtat de America împotriva Germaniei şi Japoniei — total şi pe fronturi multiple, pînă cînd inamicul nu mai are capacitatea să reziste. Apoi ar trebui să ocupe teritoriul distrus, impunînd pace cu pistolul la tîmplă astfel încît să asigure că Gaza nu va mai fi niciodată o rampă de lansare a atacurilor împotriva Israelului.

Toate acestea nu sînt în afara capacităţii militare israeliene (fără a folosi armament nuclear). Israel ar putea, de asemenea, să impună o pace prin forţa armelor. Acest lucru a fost în esenţă realizat între 1967, cînd Fîşia Gaza a fost cucerită de la Egipt, şi 1994, cînd a fost creată Autoritatea Palestiniană. Dacă e nevoie, Israel ar putea aplica din nou aceeaşi soluţie.

Totuşi, şansele sînt astfel încît aşa ceva pare mai degrabă improbabil. Pentru a înţelege improbabilitatea scenariului de război total schiţat mai sus, este suficient să ne amintim numărul celor care au pierit în cea mai recentă operaţie militară israeliană majoră, anume războiul împotriva Hezbollah din 2006. Estimarea general acceptată este că au murit nu mai mult de 1200 de libanezi, jumătate dintre ei combatanţi Hezbollah. Chiar şi această pierdere minusculă de 0.03% din populaţia de 3.9 milioane a Libanului — probabil comparabilă cu pierderile Gazei în prezent — a cauzat condamnări globale şi acuzaţii de crime de război.

Doar astfel de denunţări nu au capacitatea de a stopa o masinărie militară hotărîtă. Ruşii întreţin, din anii ’90, un măcel în Cecenia la nivelul celui de-al doilea război mondial şi nu le pasă de părerea restului lumii.

Dar Israel nu este Rusia — sau Algeria, Burma, Siria sau alt stat care a adoptat tactica pămîntului pîrjolit în deceniile recente drept răspuns la contrainsurgenţe. Israel este o democraţie liberală din era modernă, ale cărei operaţii militare se desfăşoară sub supravegherea atentă a avocaţilor, judecătorilor, politicienilor din opoziţie şi activiştilor pentru drepturile omului. Iar aceştia sînt doar supraveghetorii din interior. La ei se adaugă „comunitatea internaţională”, care monitorizează acţiunile israeliene cu un grad de interes şi antipatie ce nu cunoaşte egal pentru alte state din lume.

În pofida tuturor acuzaţiilor de brutalitate care sînt frecvent aruncate la adresa forţelor armate israeliene, purtarea acestora a fost exemplară judecînd după standarde istorice. Armata israeliană a demonstrat o mult mai mică înclinaţie spre omor indiscriminat şi tortură comparativ cu cele ale statelor europene din anii ’50 în confruntările cu mişcări insurgente din locuri ca Cipru, Kenia, Vietnam şi Algeria, unde miza era considerabil mai mică. Singurul exemplu similar de reţinere îl oferă conduita forţelor armatelor americane din Irak şi Afganistan. SUA este de asemenea obiectul dispreţului global pentru brutalitate presupusă, în loc să fie apreciată pentru umanitatea ei.

Indiferent dacă este sau nu creditată, SUA procedează corect utilizînd forţă armată strict limitată, deoarece în tipul de război în care este angajată — contrainsurgenţă clasică — brutalitatea poate fi contraproductivă. Omorînd prea mulţi oameni, în special nevinovaţi, riscă pereclitarea sprijinului popular pentru guverne alese democratic care pot deveni aliaţi americani importanţi pe viitor.

Tragedia Israelului este că strategia susţinerii aliaţilor indigeni nu este o opţiune în Gaza. Hamas rămîne, cu toate defectele procesului electoral, alegerea populaţiei şi indiferent cîtă bătaie va încasa, nu prea sînt motive să credem că Fatah ar fi în stare să administreze teritoriul din Gaza în aşa fel încît să menajeze securitatea Israelului. În atmosfera febrilă a politicii palestiniene, cei care acţionează cu reţinere faţă de „entitatea sionistă” sînt stigmatizaţi drept „colaboratori” şi pasibili de a fi ucişi.

Rămîne o singură opţiune dacă Israel doreşte o administraţie prietenoasă în Gaza, sau cel puţin una ne-ostilă. Ar trebui să furnizeze de unul singur o astfel de guvernare. Înainte de izbucnirea primei intifade în 1987, Israel a fost capabil să administreze atît Fîşia Gaza cît şi Cisiordania, la un cost extrem de redus. Însă intifada i-a făcut pe israelieni să se simtă ruşinaţi de ei înşişi şi a pus capăt voinţei de a suporta costurile „ocupaţiei”. Israel a evacuat coloniştii din Gaza în 2005, în parte din motive de regenerare morală.

Acum ştim că retragerea coloniştilor nu i-a domolit pe extremişti. I-a încurajat şi mai mult. În consecinţă, armata israelinana este forţată să reintre în Gaza într-o misiune lipsită de o strategie clară de ieşire şi fără o definiţie clară a victoriei. Această stare de lucruri este departe de ideal, dar pare a fi inevitabilă.

Dilema esenţială în faţa Israelului este următoarea: nu poate ignora atacurile Hamas, nu numai datorită pagubelor cauzate, dar şi datorită precedentului teribil pe care îl crează. Israel este un stat despărţit doar de o bătălie de propria distrugere şi nu îşi poate permite să îngăduiască inamicilor săi să îşi imagineze că pot să atace fără a suporta consecinţele de rigoare. Însă în acelaşi timp, datorită constrîngerilor impuse de proprii cetăţeni, Israel nu poate întreprinde ce este necesar pentru a-şi extermina duşmanii. Publicul israelian este mult mai puţin dornic în prezent să sufere sau să provoace suferinţă extremă.

Astfel, statul evreu este forţat să poarte un razboi nesatisfăcător de atriţie împotriva Hamas, Hezbollah sau altor entităţi determinate să îl distrugă. Incursiunile curente sînt doar o etapă a acestei sforţări îndelungate. Este foarte probabil că odată ce trupele israeliene vor părăsi Gaza, Hamas îşi va reconstrui infrastructura, obligîndu-i astfel pe israelieni să revină la un moment dat în viitor.

Aceasta este definiţia unei situaţii fără ieşire, însă Israel nu are altă alternativă decît să continue ceea ce face în prezent. Spre deosebire de francezi în Algeria sau de americani în Vietnam, nu poate să îşi împacheteze bagajele şi să plece acasă. Continuarea existenţei Israelului depinde de continuarea pe termen lung a acestui război de intensitate redusă — sigur pentru un număr de ani, dacă nu decenii şi poate chiar secole.

Israelienii trebuie să renunţe la maxima generalului Douglas MacArthur: „Obiectivul războiului este victoria — nu indecizia prelungită. În război nu există substitut pentru victorie.” Vor trebui să se mulţumească cu un substitut, deoarece, din punctul lor de vedere, „indecizia prelungită” este mai bună decît alternativele — propria anihilare, care este de neconceput, sau anihilarea adversarilor lor, ceea ce ar fi lipsit de conştiinţă.

Israel’s Tragic Gaza Dilemma

Emil Borcean

Emil Borcean

Comentarii

  1. emilSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Ar fi trebuit sa fie doua editoriale, dar nu am mai avut timp sa il traduc si pe al doilea. Oricum, este inca o piesa care merita citita:
    Iran’s Postmodern Beast in Gaza

  2. Imperialistu'Spune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Pe Pajamas Media pot fi gasite cateva articole foarte interesante.

    Despre protestele anti-israeliene din Gaza: Hating Israel in Trafalgar Square.

    Diferentele dintre Hamas si NSDAP intr-un articol de Rose Rosenbaum: Some differences between Hamas and the Nazi Party

    Traditionala pozitie anti-israel a secretarului general ONU se pare ca are deja efecte. Declaratiile lui Ban Ki Moon fata de Israel sunt analizate in Does Ban Ki Moon think it’s his job to help destroy Israel?

    In aceasta noua confruntare, Israelul este singur, nesustinut de nimeni, scrie Roger Simon in Israel Alone.

    Ron Radosh are un articol despre un nou lobby apropiat de democratii americani, care se vrea o alternativa la demonizatul AIPAC: With friends like these: the return of moral equivalence.

    Foarte interesant este si A zionist on Iranian TV, scris de Carol Gould in urma experientei pe care a avut-o ca invitat al postului londonez de limba farsi Press TV.

  3. DespinaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Excelent articol.
    Totusi chiar nu se poate face NIMIC la nivel de ONU ?.
    Pana la urma ONU -a creat Statul Israel in 1948-.
    Cand creezi un stat si le spui locuitorilor ca pot trai acolo,atunci trebuie sa le asiguri un trai linistit-nu cu bombe.
    ONU-trebuie sa rezolve problema ( desigur un ONU reformat ).
    Chiar in lumea asta nu putem sa realizam acest lucru?
    Omenirea este totusi slaba?

  4. emilSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Despina, ONU nu poate opri conflictul, iar ONU de azi e mult diferit de cel din 1948. Pe de alta parte, ONU nu este un organism supra-statal care sa poata impuna statelor membre ce sa faca sau linie sa urmeze. Inteleg ce spui, toata lumea doreste o pace durabila intre Israel si palestinieni, dar aici se opreste consensul. Nu exista consens in ce priveste ce fel de pace, in ce conditii. De exemplu, tu consideri ca israelienii sint indreptatiti sa aspire la un stat propriu ferit de agresiuni din partea vecinilor. Hamas si sustinatorii sai nu recunosc existenta Israelului drept legitima si actioneaza in consecinta; pace in versiunea Hamas inseamna desfiintarea Israelului. In aceste conditii, o pace durabila si stabila este in mod obiectiv imposibila. Iesirea din acest impas fundamental nu se poate realiza decit prin conflict. Asta e natura omenirii. Suna deprimant, dar omenirea a ramas, in citeva aspecte elementare, neschimbata pe parcursul istoriei.

  5. israeliancaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    acum, in timp ce va scriu s-a dat alarma in 3 orase aflate la aprox. 40 km de Gaza. Sute de mii de oameni au mai putin de un minut sa fuga la adapost.

  6. PanselutaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Ralph Peters pune punctul pe i in New York Post:

    THE DEMONS OF GAZA
    ONLY HAMAS IS TO BLAME FOR THE WAR; ONLY THE PALESTINIANS CAN STOP IT
    HAMMERING HAMAS
    more stories
    Last updated: 5:50 am
    January 11, 2009
    Posted: 1:44 pm
    January 10, 2009

    Israel hasn’t killed a single civilian in the Gaza Strip. Over a hundred civilians have died, and Israeli bombs or shells may have ended their lives. But Israel didn’t kill them.

    Hamas did.

    It’s time to smash the lies. The lies of Hamas. The UN lies. And the save-the-terrorists lies of the global media.

    There is no moral equivalence between Hamas terrorists and Israeli soldiers. There is no gray area. There is no point in negotiations.

    Hamas is a Jew-killing machine. It exists to destroy Israel. What is there to negotiate?

    When Hamas can’t kill Jews, it’s perfectly willing to drive Palestinian civilians into the line of fire – old men, women and children. Hamas herds the innocent into „shelters,” then draws Israeli fire on them. And the headline-greedy media cheer them on.

    Hamas isn’t fighting for political goals. „Brokered agreements” are purely means to an end. And the envisioned end is the complete destruction of Israel in the name of a terrorist god. Safe in hidden bunkers or in Damascus, the Hamas leadership is willing to watch an unlimited number of civilians and even street-level terrorists die.

    Lives, too, are nothing but means to an end. And dead kids are the coins that keep the propaganda meter ticking.

    All Hamas had to do to prevent Israel’s act of self-defense was to leave Israel unmolested by terror rockets. All Hamas needs to do now to stop this conflict and spare the Palestinian people it pretends to champion is to stop trying to kill Israelis and agree to let Israel exist in peace.

    Hamas didn’t, and Hamas won’t.

    Now Israel has to continue its attack, to wreak all the havoc it can on Hamas before a new American president starts meddling. If Israel stops now, Hamas can declare victory just for surviving – despite its crippling losses. While it’s impossible to fully eliminate extremism, killing every terrorist leader hiding in a Gaza bunker is the only hope of achieving even a temporary, imperfect peace. The chance may not come again.

    And don’t worry about „creating a power vacuum.” Let the Palestinians pick up their own pieces. Even anarchy in Gaza is better for Israel than Hamas.

    Israelis, Americans and Westerners overall share a tragic intellectual blind spot: We’re caught in yesterday’s model of terrorism, that of Arafat’s PLO, of the IRA, the Red Brigades or the Weather Underground. But, as brutal as those organizations could be, they never believed they were on a mission from God.

    Yesteryear’s terrorists wanted to change the world. They were willing to shed blood and, in extreme cases, to give their own blood to their causes. But they didn’t seek death. They preferred to live to see their „better world.”

    Now our civilization faces terrorists who regard death as a promotion. They believe that any action can be excused because they’re serving their god. And their core belief is that you and I, as stubborn unbelievers, deserve death.

    Their grisly god knows no compromise. To give an inch is to betray their god’s trust entirely. Yet we – and even some Israelis – believe it’s possible to cut deals with them.

    In search of peace, Israel handed Gaza to the Palestinians, a people who had never had a state of their own. As thanks, Israel received terror rockets. And the Palestinian people got a gang war.

    Peace is the last thing Hamas terrorists and gangsters want. Peace means the game is up. Peace means they’ve disappointed their god. Peace means no more excuses. They couldn’t bear peace for six months.

    This is a war to the bitter end. And we’re afraid to admit what it’s about.

    It’s not about American sins or Israeli intransigence. It’s about a sickness in the soul of a civilization – of Middle-Eastern Islam – that can only be cured from within. Until Arabs or Iranians decide to cure themselves, we’ll have to fight.

    Instead, we want to talk. We convince ourselves, against all evidence, that our enemies really want to talk, too, that they just need „incentives” (the diplomat’s term for bribes). The apparent belief of our president-elect that it’s possible to negotiate with faith-fueled fanatics is so naive it’s terrifying.

    Yet, it’s understandable. Barack Obama’s entire career has been built on words, not deeds, on his power to persuade, not his power to deliver. But all the caucuses, debates, neighborhood meetings and backroom deal-making sessions in his past haven’t prepared him to „negotiate” with men whose single-minded goal is Israel’s destruction – and ours.

    If Obama repeats the same „peace-process” folly as his predecessors, from Jimmy have-you-hugged-your-terrorist-today? Carter through Bill Clinton and George W. Bush, he’ll be devoured before he knows he’s been bitten.

    How many administrations have to repeat the identical error of believing that, deep down inside, terrorists, gunmen and warlords really want peace every bit as much as we do? Israel’s enemies aren’t just looking to cut a sharp deal. They want to destroy Israel.

    Which part of what they shout in our faces is so hard to understand? Israel’s foes have been preaching Jew-hatred for so long that even the „moderates” can’t turn back now.

    And why does the global left hate Israel so? Why would they pull out the stops to rescue Hamas?

    Because Israel exposed the lie that a suffering people can’t lift itself up through hard work, education and discipline. Israel didn’t need the help of a hundred condescending NGOs and their misery junkies.

    Because the Holocaust is a permanent embarrassment to Europeans. They need to believe that Israelis are kosher Nazis.

    Because, from the safety of cafes and campuses, it’s cool to call terrorists „freedom fighters.” It makes you feel less guilty when you hit up daddy (or the state) for money. I mean, dude, it’s not like you have to, like, live with them or anything, you know?

    (The preceding sentence is not a direct quote from Caroline Kennedy.)

    Because, above all, the most-destructive racists in the world today are mainstream leftists. Want the truth? The Left codes Israel as white and, therefore, inherently an oppressor. Israel is held to the highest standard of our civilization and our legal codes – and denied the right to self-defense.

    But the Left tacitly believes that people with darker skins are inferior and can’t be expected to behave at a civilized level. Leftists expect terrorist movements or African dictators to behave horribly. It’s the post-modern, latte-sucking version of the „little brown brother” mentality.

    The worst enemies of developing societies have been leftists who refuse to hold them to fundamental standards of governance and decency. But, then, the Left needs developing societies to fail to prove that the system’s hopelessly stacked against them.

    A battered, impoverished, butchered people built a thriving Western democracy in an Eastern wasteland. Israel can never be forgiven for its success.

    In this six-decade-old conflict that Israel’s intractable neighbors continue to force upon it, there not only are no good solutions, but, thanks to the zero-sum mentality of Islamist terrorists, there aren’t even any bad solutions – short of nuclear genocide – that would bring an enduring peace to the Middle East.

    And even the elimination of Israel wouldn’t be enough. The terrorists would fight among themselves, while warring upon less-devout fellow Muslims.

    All Israel can do is to fight for time and buy intervals of relative calm with the blood of its sons and daughters. By demanding premature cease-fires and insisting that we can find a diplomatic solution, we strengthen monsters and undercut our defenders.

    And don’t believe the propaganda about this conflict rallying Gaza’s Palestinians behind Hamas. That’s more little-brown-brother condescension, assuming all Arabs are so stupid they don’t know who started this and who’s dragging it out at their expense.

    Gaza’s people may not care much for Israelis, but they rue the day they cast their votes for Hamas. Hamas is killing them.

    Ralph Peters is a retired U.S. Army officer and the author of „Looking For Trouble.”

  7. PanselutaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Despina,

    ONU e o institutie care ar trebui desfiintata. Si-a trait trailul, si-a mincat malaiul. A fost ce-a fost dupa al Doilea Razboi Mondial, cind a dat Carta Drepturilor Omului, un instrument puternic in lupta contra comunismului. Acum e o arma de zeci de mii de birocrati pe salarii uriase a stingii totalitatare si anti-occidentale, in care care Cuba si multe dictaturi africane si asiatice au un loc de cinste. De decenii, ONU n-a facut nimic pentru adevaratele genocide ale zilelor noastre din Rwanda, Somalia, Darfur, Congo, Zimbabwe.
    Gindeste-te la ONU/UNESCO si EU, etc. ca institutii in care mii de insi traiesc pe banii contribuabilor ca sa dea din gura la sedinte si sa elaboreze rapoarte indigeste si irelevante pe calculator, in timp ce viseaza la pensia grasa, sau se bucura de luminile si restaurantele Parisului/Genevei intre doua calatorii in tara pentru „binele monumentelor/minoritatilor nationale”.

    Eu imi doresc ca sediul ONU din New York sa fie sutat afara din SUA. Ideologic, ONU e dusmanul tarii mele; nu vad de ce ii dau o parte din taxele mele pentru a-l sustine.
    Ahmadinejad, dictatorul retardat-milenarist al Iranului, a pus piciorul pe pamintul tarii mele de citeva ori si a fost lasat sa-si expuna ura genocida fata de Israel si „infideli”, cu aplauze in plen, si cu adulatia timpa la Columbia University, unde a declarat ca nu exista homosexuali in Iran, fara sa fi fost hulit si izgonit afara din auditoriul presupus „progresist”.

    ONU si organizatiile afiliate ei sunt inutile civilizatiei Vestului. Sunt profund corupte, servind interesele de clasa ale birocratiilor supra-nationale, si ale birocratiilor locale corupte.

  8. DespinaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Panseluta,
    Da, te inteleg.
    Dar ONU a infiintat STATUL israelian si i-a trimis pe evrei acolo sa traiasca linistiti.
    Practic- ONU a zis ca a gasit o solutie pentru ei, dupa al 2lea razboi mondial.
    Atunci, trebuie s-o duca pana la capat.Nu sa-i lase in voia bombelor Hamas.
    Poate ca pentru asta trebuie luptat ,nu ?
    Sau, iar nu mai intereseaza pe nimeni?
    Din ce fonduri se platesc functionarii ONU?
    Taxele cui-americanilor sau ale tururor tarilor participante?
    Pai ce,ii platim degeaba?
    Atunci, chiar mai bine sa se desfiinteze.

  9. israeliancaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Despina, nu ONU a infiintat Statul Israel, ONU a aprobat infiintarea Statului Israel. Israelul a fost atacat din inca prima zi a existentei sale de o coalitie armata araba, si-a cistigat independenta dupa un razboi singeros cu pretul vietii a 6000 de morti (1% din populatia care traia aici in 1948) si 12.000 de raniti (2% din populatie), multi dintrei ei eliberati din ghetourile si lagarele care au impinzit Europa in cel de-al doilea razboi mondial, si carora mandatul britanic le-a blocat intrarea in Palestina mandatorie in timp ce importa frenetic arabi din Orientul Mijlociu si Africa de Nord. Fabula asta cu ONU a infiintat si evreii au venit aici asa, in vilegiatura, contrazice grosolan realitatea istorica.
    Unul din proiectele mele pe acest blog este spulberarea mitului furtului sau al ocupatiei ilegale a Palestinei de sionisti este Mincinuni gogonate, din care am tradus deocamdata doua parti, pe care te invit sa le citesti. Dupa ce se linisteste un pic situatia in Gaza voi continua cu seria 3 si 4.

  10. IsraeliancaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Semne de gindire libera la Independent

    Why the Israeli people have finally had enough

    By Ian O’Doherty

    Monday January 05 2009

    So, it’s genocide now, is it? Or is it actually another holocaust, something which one typically restrained Palestinian analyst described as „worse than Hitler’s war against the Jews”?

    Are we watching the ethnic cleansing of an entire people? Are we witnessing the deliberate eradication of a race?

    Well, no actually, we’re not.

    Yet the conventional dinner party wisdom which we’ve had to put up with in the media, both here in Ireland and generally across Britain, is that somehow Israel is the aggressor in the rapidly worsening situation in Gaza.

    Footage of air strikes with the ensuing photogenic explosions and dramatic plumes of smoke, quickly followed by clips of collapsed buildings and enraged mourners, makes far better copy than actually looking at the reasons why Israel has done what it’s done.

    Anyone who devotes only a cursory glance at the news, both print and television, would be forgiven for thinking that, out of spite, might and malice, Israel has decided to destroy the Palestinian people.

    The problem with that conclusion — and it’s not something you’re going to learn from the BBC and most other outlets — is that, contrary to the currently popular belief, Israel is actually acting with a ridiculous degree of restraint.

    Over the last couple of years, thousands of rockets have been landing on Israeli soil and, finally, they have had enough.

    But behind that statistic there is a human dimension which tends to be rather ignored.

    I know many people in the southern Israeli town of Sderot and what is remarkable about their stories is not the number or make of rockets which have fallen on them on a daily basis for years, but the psychological carnage this wreaked upon them.

    One woman freely admitted to me that she hasn’t had a proper night’s sleep in more than two years as she and her family now basically live in their bomb shelter and it’s hard to tell who she hates more — the Muslim terrorists of Hamas or the Israeli government which she thinks has abandoned them.

    It’s a common feeling amongst residents of southern Israeli towns who have been the silent victims of a long campaign of violence, intimidation and murder carried out by Hamas. And now, finally, that the Israelis have said that enough is enough, they are somehow meant to be the aggressors?

    There are people of good conscience on both sides of this argument, but one of the main problems in this debate lies in the cowardly tendency of the Western media to apply equivalence to both sides.

    Thus, Hamas is seen to be as legitimate a government as the Israelis, and its rocket attacks across the border from Gaza are seen as being part of a yet another, intractable, interminable Middle Eastern dispute.

    There’s just one problem with that approach — it’s completely wrong.

    Hamas is a fundamentalist Islamic organisation intent on the eradication of the state of Israel and all its citizens; a violent fascist regime that allows honour killings and the execution of homosexuals to continue in its sphere of influence. Bankrolled by Iran, it manages to make even Hezbollah look like a moderate organisation.

    But Hamas is clever.

    As a friend of mine from Sderot pointed out, one of its favourite tactics is to launch Qassams from Palestinian schoolyards — while the schools are still in session.

    Hamas does this, you see, knowing that the IDF can’t immediately strike back (they can vector a rocket launch site within 90 seconds) because the last thing the Israelis need is footage of a devastated Palestinian school with dead kids.

    And, over the last week, we have seen carefully manipulated footage of dead civilians, with the fact that they were effectively used as human shields conveniently ignored. When Israel pulled out of Gaza — ironically, the last battalion of IDF troops to leave Gaza contained some people from Sderot — they were acceding to international and internal pressure. The doves on the Left said it was to prove to Palestinians that they wanted to give Palestinians independence, the hawks on the Right — and there are some truly scary right-wingers in Israel, even as ardent a supporter of the country as I am will freely admit that — prophesied that it would lead to carnage.

    And, lo and behold, virtually as soon as the last jeep left Gaza the rockets started. And then the blockade began, and the whole damn mess started all over again.

    But there’s a bigger picture here, something which Israelis have been trying to broadcast to the world, but which, thanks to their spectacular inability to accurately and sympathetically portray their point of view, has not been properly transmitted. It’s this — Israel is the front line of the war between democracy and Islamic fascism.

    Would you rather live in a society with a free press, equal rights for women — and anyone who knows an Israeli woman will know that they’re not easily suppressed, anyway — equal rights for gay people and a proud and stubborn belief in the right of the individual to lead their life in the way that they see fit or would you rather exist in a society where women who dare to speak their mind are executed, where gay people are not just shunned but murdered and where having a dissenting thought marks you out for death?

    The civilian deaths in Gaza are to be mourned, and anyone who says otherwise is reprehensible. But in a sick and twisted irony, they are mourned more by Israelis than by Hamas, who know that every dead Palestinian kid is worth another piece of propaganda.

    Here in the West, where we share the same values as Israel, we need to start standing shoulder with this tiny oasis of democracy in a vast desert of savagery.

    To do otherwise is moral cowardice of the most repugnant kind.

  11. IsraeliancaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Panselutz, sediul ONU ar trebui sa fie mutat la Teheran sau la Caracas, daca nu chiar la Havana. Daca ar fi dupa mine, i-as trimite la Darfur.

  12. PanselutaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Despina,
    Iarta-ma ca nu ti-am dorit mai devreme bun venit la noi si la multi ani!

    La repezeala n-am gasit ceva mai actual decit articolul asta din Los Angeles Times, care pune contributia SUA la bugetul ONU la 22% din bugetul total, scazut de la 25%:

    http://articles.latimes.com/20…..ws/mn-3923

    Avind in vedere cit dispretuiesc organizatia asta anti-americana si anti-israeliana, si 22% mi se pare imens, avind in vedere ca majoritatea banilor nu se duc pe ajutor real, ci pe intretinerea fundurilor grase pe scaune si a regimurilor despotice, inclusiv ale asa-zisilor „aliati” ai SUA, ca Egiptul.
    Pentru mine Rwanda a fost un soc imens, cu ani in urma. M-a vindecat de idealismele internationalist-umanitare sponsorizate de birocrati. Donez doar organizatiilor de caritate despre care stiu ca nu depind decit minim de guverne si interpusi. Restul imi e luat cu japca, prin taxe, si, ca persoana cu instincte libertariene, chestia ma irita enorm pentru ca e anti-Constitutionala, pentru ca nu stiu cit din taxe se duce la atributiile normale ale statului conform Constitutiei mele, taxe pe care le platesc cu veselie, si cit la intretinerea dictaturilor altiermondiste si birocratiilor inter-mondiste, rezidente nu in Patagonia sau Teheran, ci stii tu unde.

  13. dr jonesSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    http://www.jafi.org.il/educati…../a4-3.html

    acum un an mai urmaream programul tv. comunitatii evreiesti.
    de acum un an sau doi – atrageau atentia asupra revenirii sentimentului anti-semit in Europa.
    Atunci mi-am zis: neah! cred ca exagereaza…
    se pare ca nu.

  14. DespinaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Israelianca si Panseluta
    Multumesc pentru urarile de An Nou.
    Va urez si voua la fel- si sa aveti vesti mai bune decat cele cu care a inceput anul !
    Pe aici pe la noi -eu nu vad crestere de sentiment antisemit.Ce este drept ,nici nu mai sunt multi evrei care traiesc in Romania.Se zice insa ca au cumparat recent multe terenuri .
    Se poate.
    Dar, toate aceste razboaie pe care israelienii trebuie sa le duca la nesfarsit ,singuri- nu sunt in regula.
    Singuri nu pot rezolva problema.
    Desigur ca aveti dreptate cu ONU-asa cum se manifesta REAL.
    Dar ,chiar in toata lumea se fura?
    Nu exista ziaristi( sa zicem) -care sa demonstreze coruptia de la ONU?-si asa, incetul cu incetul sa se ajunga la o reformare a acestuia .Iar apoi sa-si reinceapa activitatea de ex. cu rezolvarea situatiei Israelului?
    Chiar nu se poate face nimic?

  15. IsraeliancaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Despina, multi ziaristi si bloggeri demasca coruptia de la ONU, dar ONU merge inainte neinfricat. Trebuie sa vezi doar ce murdarii a facut Kofi Anan, ce fac reprezentantii ONU in Africa, unde pretind favoruri sexuale de la copii de 8-9 ani pentru o sticla de Coca-Cola sau pentru o plimbare cu masina.
    Ai dreptate, nu ar trebui sa ducem aceste razboaie singuri, dar istoria noastra indelungata, de la a doua cadere a templului, adica din anul 70 e.n., ne-a invatat sa nu ne bazam pe nimeni. N-as zice sa nu ne incredem, dar sa fim circumspecti si sa ne aparam singuri interesele. Europa (Anglia, Franta) nu ne-a tradat numai pe noi in WWII, ci si pe cehi si pe polonezi, de ex. Daca ar fi fost sa asteptam sa ne apere omenirea de la 1948 incoace, acum chiar ca am fi fost cu totii scafandri.

  16. DespinaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Stiu ca ai dreptate.
    Si aici vorbim in nestire pe bloguri,ziare DEGEABA !!
    Iar astia de la ONU- este o rusine ce fac in Africa, Asia!.
    Cineva ar trebui sa-i filmeze cu camera ascunsa.

    Da, pana la urma conteaza ce faci singur,nu te poti baza pe nimeni.
    Dar mai vine o problema -cand ceilati vad ca te descurci, incep sa fie invidiosi si te ataca.
    Este si mai periculos,din nou.
    Poate incerca cineva o camera ascunsa !!

  17. IsraeliancaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    bugsy, restaurantul Maxim era in proprietate comuna araba-evreiasca, si au murit multi angajati arabi acolo (dar nu uita ca pentru „palestinieni” arabii care coopereaza cu evreii sint tradatori si probabil ca potrivit legilor Sharia ar trebui rastigniti). Dupa data care la care a avut loc, cred ca era vorba de o sarbatoare (Sarbatoarea Corturilor).

    Tot in Haifa a fost atacat un restaurant arabesc, Matza, in timpul Pastelui evreiesc.

    Teroarea palestiniana nu-i cruta pe arabi, pentru ca teroarea este oarba si imbecila, si nu face deosebeste intre evrei, crestini sau musulmani, si de multe ori in autobuze, cafenele, pizzerii sint oameni de toate culorile si religiile.

    La un atac in Tel-Aviv majoritatea ranitilor au fost muncitori straini – si printre morti si romani.
    Intrati, va rog, la linkurile pe care vi le-am pus, nu de alta, dar sa vedeti ce distrugator este efectul unei veste cu dinamita, mai ales la cafeneaua Moment din Ierusalim, unde a murit un cunoscut de-al nostru.

  18. PanselutaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Despina:

    La urma urmei, ce conteaza nu e o „camera ascunsa”–buna si ea–dar o trezire la realitate, si o „prise de conscience” in fata evidentei mai mult decit abundente. Adica, vorbim de chemari deschise la holocausturi si genocide impotriva evreilor, americanilor, danezilor, etc., prinse pe video la demonstratii in tarile asa-zis libere, in care islamistii care urasc civilizatia noastra si-au gasit un culcus cald.

    Te uiti la un islamist prins pe video la o demonstratie care face semnul de salut al lui Hitler: Ce dovezi iti mai trebuie??

    Te uiti la un video din Toronto sau de aiurea de la o demostratie in care se striga: „Evreii inapoi in cuptoare”. Ce dovezi iti mai trebuie??

    Te uiti la un video de la o demonstratie in care se striga: „Moarte evreilor! Hamas va sterge Israelul de pe fata pamintului”. Ce dovezi iti mai trebuie?? De ce nu-i iei pe cuvint?

    Te uiti la sute, daca nu mii, de videouri filmate de la 9/11/2001 incoace, in care Islamul politic si religios isi exprima clar intentia de a anihila Israelul, evreimea, si toata lumea „infidela”. Ce dovezi iti mai trebuie?? De ce nu-i iei pe cuvint?
    De ce nu-i iei pe Osama et comp. pe cuvintul spus si scris, ale caror teluri sunt absolut identice lui Hamas?
    De ce nu-ti ajung dogma si politica explicita a sinistrului Khomeini, si a imamilor care i-au urmat, si a instrumentului lor dement Ahmadinejad, a caror misie sfinta e distrugerea Israelului si pregatirea grabita a Sfirsitului Lumii la iesirea Salvatorului sectei shia dintr-un putz?

    De ce nu te satisfac, ca dovezi, zecile de conflicte acute din lume generate de Islamul fundamentalist/politic impotiva celor care nu se inchina lui Allah?

    A vazut cineva vreo demonstratie in care se cerea „arderea musulmanilor in cuptoare”, „anihilarea musulmanilor de pe glob”??

  19. bugsySpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    @Israelianca #17: Ai dreptate in legatura cu proprietarii restaurantului Maxim, uitasem ca erau, intr/adevar, un arab si un evreu!

  20. DespinaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Panseluta draga,
    Eu cred ca ar trebui ca de cate ori apare vreunul de ORIUNDE cu injurii la adresa evreilor, imediat sa i se dea replica, tot in public si la acelasi post de televiziune, video, etc.-Frumos, civilizat .
    Poate ca se munceste mai mult asa, dar nu vad deocamdata alta solutie reala
    Altfel, stii cum este :denigreaza,denigreaza, ca pana la urma tot iese ceva.Deci trebuie raspuns egal.
    Iar ,eu cred ca trebuie inceputa o campanie f puternica in care evreii sa ceara comunitatii internationale rezolvarea reala a acestei probleme
    Pai ce s-a rezolvat dupa SWW ? S-a mutat problema evreilor din Europa in Orientul Mijlociu-iar dupa 60 de ani asistam la aceeasi situatie si chiar mai grava-amenintarile sunt chiar pe fata.

  21. Imperialistu'Spune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Asa ar trebui, Despina, dar televiziunile si ziarele prezinta evenimentele fie dramatizat excesiv, fie trunchiat, darmite sa mai ofere si drept la replica! Nu vor sa informeze, vor doar sa obtina rating, iar ratingul este dat de obscen si de tragic si stiu asta. Ceilalti sunt simple victime. Privitorul/ cititorul este dresat sa creada ca israelianul nu are placere mai mare decat sa ucida copii, sa umileasca musulmani si sa bombardeze cladiri arabe. Asa ajungem sa discutam cu oameni care iti spun cu seninate ca intre evrei si musulmanii care vor sa ii casapeasca pe toti nu exista nici o diferenta.

    Ai scris la un moment dat despre rolul camerei video. ???? Nu stiu daca ai avut timp sa te uiti la videoclipurile incluse de mine in insemnarea „Din Londonistan”. Cred ca merita. Nu trebuie sa te uiti la tot, doar asa, dn loc in loc. Este important sa vedem si sa intelegem ce se intampla la altii; trebuie sa invatam din greselile altora. In fine, ma intorc la camera video. Acele scene sunt filmate de MUSULMANI. De ce? Pentru a se lauda cu ele. Sunt fapte de arme: i-au umilit pe „porcii” „necredinciosi” la ei acasa si nu se tem sa o faca public.

    National-socialistii si islamistii multe lucruri in comun, dar in cazul asta cel care iese in evidenta este sinceritatea. Nu ascund ca te urasc.

    Problema e ca britanicii sunt paralizati.

  22. DespinaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Am incercat sa caut insemnarile „Din Londonistan” si nu le-am gasit.
    Poti sa-mi spui calea, te rog?
    Merci

  23. Imperialistu'Spune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Despina, uite aici. In dreapta articolelor, cum te uiti pe prima pagina (patrupedbun.net), coloana a doua este dedicata insemnarilor. ???? Sunt un fel de mini-articole; ce ni s-a parut noua interesant si nu am apucat sa scriem mai mult pe subiect ori am considerat ca nu este necesar.

  24. DespinaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Gata, m-am prins.
    Ma uit si revin
    Merci

  25. DespinaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    O rusine !
    UK ar trebui sa-i trimita sa demonstreze inapoi ACASA la ei.
    Mai ales atanci cand esti emigrant trebuie sa te porti mai atent ,sa nu deranjezi,sa ai bun simt, sa intelegi religia celor intre care traiesti, s-o respecti etc.
    Asa cum si cei care te-au primit sa traiesti in tara lor iti respecta religia, te lasa in pace sa-ti vezi de treaba.
    Cam asa ar fi civilizat!
    Cred ca legea este prea permisiva pentru astfel de manifestari.

  26. DespinaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Cititi in Revista 22-de spatamana asta

    Richard Haass: Irlanda de Nord poate fi un precedent pentru Gaza

  27. Imperialistu'Spune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Ai dreptate, ar trebui sa fie mai civilizati, dar dupa cum vezi, nu au nici cea mai mica problema in ceea ce priveste comportamentul. Sunt cat se poate de … naturali! ???? In ceea ce priveste articolul din 22, o sa ne uitam, Despina. Multumim pentru sugestie. ????

  28. emilSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Despina, am citit articolul din „22”. Cred ca Richard Haass se inseala.
    Voi cita acest fragment:

    „In acest context, este foarte posibil, dupa cum ne arata cazul Irlandei de Nord, ca multe dintre elementele radicale sa devina moderate. Iar acest lucru ar trebui incurajat; in timp, elemente apartinand Hamas pot ajunge la concluzia ca singura sansa de a crea un stat palestinian este de a renunta la arme”, crede Richard Haass.

    Hamas nu este analog gruparilor teroriste europene cu revendicari de emancipare natioanala, ca Sinn Fein sau ETA din Tara Bascilor. Analogia asta e des vehiculata prin cercurile diplomatice pentru ca deschide premiza unor solutii cunoscute si deja testate. Insa se scapa din vedere un element esential: Sinn Fein a fost o grupare de eliberare nationala, pe cind Hamas este o grupare de distrugere nationala (atit israeliana cit si palestiniana). Iar intr-un sens profund, Hamas nu are nimic in comun cu miscarile de insurgenta care au obiective cu caracter national: obiectivul Hamas nu este crearea unui stat-natiune palestinian. Hamas este creatia Fratiei Musulmane, o organizatie sunnita foarte influenta care avanseaza cauza islamica (refacerea Califatului si expansiunea islamului, dupa modelul coranic si mahomedan). Hamas stie sa vorbeasca in limbajul pe care il inteleg occidentalii, dar e o fatada. Conceptul de stat-natiune e bun pentru digestia diplomatilor ca Haass, insa Fratia Musulmana si Hamas privesc teritoriul traditional numit Palestina drept dominion islamic sacru (Waqf) uzurpat de evrei si care trebuie readus sub tutela islamica. Palestinieni/shmalestinieni… sint doar nume, conventii tactice.

    Pe scurt: obiectivul Hamas este distrugerea Israelului si transformarea teritoriului recuperat intr-o provincie islamica pura; un dominion al lui Allah administrat conform traditiilor secolului 8.

    Asta e tot si Hamas nu negociaza aceste principii. In consecinta, a-ti imagina ca Hamas poate fi momit in vreun aranjament contrar acestui obiectiv, este naiv si periculos.

    A doua premiza a lui Haass este existenta unor forte moderate in peisajul politic palestinian. Nu sint numite si banuiesc ca se refera la Fatah. Despre Fatah iti spun acest lucru: este creatia lui Arafat, care la rindu-i a fost un discipol al Fratiei Musulmane. Fatah a inceput ca Hamas, o miscare islamica urmarind distrugerea Israelului pe motive doctrinare religioase. Pe la sfirsitul anilor 60 Arafat a fost luat sub aripa KGB-ului si a fost scolit sa-si remodeleze organizatia dupa tiparele miscarilor de eliberare nationala si anti-colonialiste din Africa. Sovieticii l-au invatat pe Arafat cum sa devina inteles si respectat de occidentali. Restul e o istorie lunga de duplicitate si de creare a iluziei de „moderatie”. Sint foarte sceptic in privinta Fatah, dar in cele din urma situatia e de asemenea natura incit trebuie lucrat cu materialul clientului. Drama este ca adevarati moderati nu prea exista.

    Ideile lui Haass referitor la co-interesare economica si stimularea unor elite moderate sint de bun simt. Greu de aplicat, dar trebuie incercat inca o data. In orice caz, Hamas trebuie distrus. Complet. Orice fel de legitimizare a acestui grup va anula toate eforturile de a crea sau stimula elite moderate.

  29. despinaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 6, 2009

    Eu inteleg parerea ta despre articol.
    Am vazut filmuletul:”What really happened in the Middle East” si”Persona non grata”.
    Am fost extraordinar de impresionata .
    Mai ales cand am vazut ca in Gaza sunt puse afise cu eroii care si-au jertfit viata :mame cu copii care si-au autodetonat bombele legate in jurul trupului.Este ingrozitor !
    Cum poate fi cineva convins sa faca asa ceva,si mai ales o mama cu proprii copii?
    La ce nivel de educatie poate fi ?
    Este clar ca vorbim de o baza de plecare a educatie la nivel zero-pe care se cladesc aceste orori.
    Deci, poate ca incetul cu incetul ,prin metoda pasilor marunti, sa se incerce sa se ajunga la populatia din Gaza si sa li se explice ,cu mare rabdare si sa fie ajutati sa inteleaga ca ceea ce au fost invatati de filozofia Hamas ii duce la pierzanie
    Trebuie incercat. “Cu rabdarea se trece marea”-Nu-i asa?
    Poate se intampla si minuni ,si vor intelege ,incetul cu incetul,chiar daca dureaza ani de zile.
    Hamasul va disparea prin lipsa de adepti

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian