Mîine, pentru mine, sau azi, pentru majoritatea celor ce citesc din Europa, au loc alegeri locale pentru un loc vacant din senatul american. O serie de circumstanţe au transformat această cursă electorală obscură în ceva cu ramificaţii mult mai largi.
Ted Kennedy, fostul senator Democrat de Massachusetts, a murit anul trecut. Prin urmare, locuitorii acestui stat au fost chemaţi la urne pentru a hotărî pe cine să trimită la Washington în locul fostului ocupant. Principalii candidaţi sînt Martha Coakley (Democraţi) şi Scott Brown (Republicani). Însă, în urmă cu două săptămîni, nu exista decît un singur candidat viabil: doamna Coakley. Ted Kennedy a ocupat locul de senator din vremuri imemoriale: din 1962 şi a fost reales de 7 ori consecutiv. Massachusetts este cel mai liberal (citeşte stîngist) stat american: reşedinţa lui Noam Chomsky, cu peste 90% din membrii legislaturii locale afiliaţi Democraţilor, iar în rîndul votanţilor care şi-au declarat simpatiile politice unul din trei este Democrat. Boston Globe, ziar de anvergură naţională, este Democrat; elitele locale sînt Democrate. Cu excepţia cîtorva guvernatori Republicani care au spart monotonia, Massachusetts este de decenii monopolizat de un singur partid şi cu un electorat strîns unit în jurul acestui partid.
Cu vîntul tradiţiei suflînd puternic în pînzele doamnei Coakley, aceste alegeri au fost considerate mult timp drept o simplă formalitate de transfer al puterii în interiorul dinastiei Democrate instaurate de Ted Kennedy. Însă, cu 24 de ore înainte de consumarea acestor alegeri cu rezultat prestabilit, cel ce conduce în mai toate sondajele de opinie este Republicanul Scott Brown.
Campania lui Coakley a intrat într-un colaps total. Sigură pe obedienţa electoratului local, doamna Coakley a ieşit arareori în public pentru întîlniri directe cu alegătorii. Mesajul transmis prin mass-media a fost intens negativ la adresa şalangerului, cu accente din ce în ce mai stridente şi disperate. O serie de gafe publice – răspunsuri inepte la conferinţe de presă, confuzii în privinţa preferinţelor unei legende sportive locale, curtarea lobiştilor de la Washington pentru obţinerea de fonduri de campanie, incidentul stupid în care un consilier a agresat un jurnalist de la revista Weekly Standard – i-au întărit imaginea de candidat mediocru, iar repetarea papagalicească a mantrei obamice – mărirea taxelor, sporirea controlului guvernamental, sprijin necondiţionat pentru o reformă a sănătăţii ce nu mai beneficiază de susţinere populară – i-a conturat un profil de slugă a Washingtonului. Alegătorii au cîntărit toate acestea şi s-au scîrbit. Dezgustaţi, au început să descopere în Scott Brown un candidat capabil să le reprezinte interesele la Washington.
Acesta a executat o campanie impresionantă: a fost muncitor (a cutreierat Massachusetts în lung şi lat şi s-a întîlnit personal cu mii de alegători), a răspuns la vitrioulul doamnei Coakley cu mesaje pozitive, concentrate pe ceea ce vrea să realizeze ca reprezentant al oamenilor (şi în acest sens a rămas memorabilă replica sa la întrebarea dacă merită să ocupe „scaunul lui Kennedy”: „nu este scaunul lui Kennedy şi nici al partidului Democrat, este scaunul oamenilor [people’s seat]”), dar mai ales a reuşit să convingă pe mulţi de un lucru esenţial pentru orice politican: că votul pentru Scott Brown nu este un vot dat celui mai mic rău, ci este un vot pentru cineva capabil să reprezinte onest interesele americanilor din Massachusetts. De aceea s-a ajuns la această situaţie disperată pentru Democraţi: covîrşitor, independenţii au de gînd să meargă pe mîna lui Brown. Nu strică nici faptul că pînă şi o parte a electoratului Democrat pare să încline de partea sa. Un amănunt de natură să evidenţieze magnitudinea întoarcerii simpatiei publiclui: săptămîna trecută, Scott Brown a primit timp de 4 zile consecutiv donaţii de un milion de dolari pe zi.
Toate bune şi frumoase, dar ce mare scofală? E doar o poveste cu o cenuşăreasă din colţul nord-estic al SUA. Întîmplarea face însă că această cenuşăreasă ar putea strica pasienţa de la Washington.
Piesa legislativă centrală a lui Obama şi a Democraţilor este reforma sistemului de sănătate american. Legea a trecut prin numeroase iteraţii, a fost subiect de compromis şi înţelegeri de culise cu lobişti, sindicate şi parlamentari Democraţi care au ridicat diverse obiecţii, a fost adoptată într-o variantă de Congres şi în altă variantă de Senat. După nouă luni de lupte seculare, această monstruozitate şi felul în care a fost negociată a reuşit să antagonizeze publicul american pînă la punctul în care acum există o majoritate opusă. Însă tăvălugul Democrat nu poate fi oprit: Democraţii au majorităţi solide în ambele camere ale Congresului, iar Republicanii pur şi simplu nu contează la numărul de voturi împotrivă. În prezent au loc negocieri dure de a prezenta, foarte curînd, o lege care să reprezinte un compromis între cele două versiuni existente. Acest compromis, odată realizat, va fi votat de ambele camere ale Congresului. Aici intervine factorul Scott Brown. Pentru a trece legea prin Senat, Democraţii au nevoie de 70 60 de voturi, pe care le-au deţinut pînă la moartea lui Ted Kennedy. Însă dacă Republicanul Brown va cîştiga Massachusetts, Democraţii vor scade la 69 59 de voturi în Senat şi va deveni foarte greu de instaurat pohta ce-au pohtit: controlul statului asupra unei şesimi din economia ţării – atît reprezintă sectorul de sănătate şi aceasta este adevărata miză.
Ar fi un caz de buturga mică răstoarnă carul mare, dar la o scară divergentă: buturuga nici măcar imaginabilă pînă de curînd, iar carul fixat etern pe firmament. Cu doar un an în urmă, atît de definitive păreau consecinţele sosirii lui Obama la Casa Albă.
Şi o perspectivă care dă frisoane de criptă funerară pe spinarea Democraţilor: dacă pierd „scaunul lui Kennedy” din cel mai sigur şi docil pînă acum stat american, vai şi amar de ce-i aşteaptă la alegerile generale din noiembrie, cînd toată America va ieşi să voteze un nou Congres.
Beam me up, Scottie!
28 Comments
dr pepper
18 January 2010emil, o mica completare.
democratii detin 58 voturi in senat + doi independenti.
aceasta este majoritatea ( 60-40 nu 50+1) cu care o lege poate trece de senat.
cu toate ca legea a trecut deja de senat – exista diferente majore intre casa reprezentantilor si senat.
odata ajuns la o concluzie comuna ( intre casa si senat) legea trebuie sa se intoarca in senat, revotata, impinsa catre presedinte.
in cazul in care castiga brown vor fi 41 voturi impotriva si asta va face ca legea sa nu treaca de senat.
replica palida a presei romanesti la articolul tau.
http://www.evz.ro/articole/det…..ectorala-/
felicitari!
Manjusri
18 January 2010Emile, te rog sa ne tii la curent cu rezultatele scrutinului.:)
Victor Nichitus
18 January 2010mersi pentru aceasta postare…chiar e de folos…scurt, clar si la obiect:felicitari
emil
18 January 2010Doctore, mersi de corectare. Corectat si in postare.
euNuke
18 January 2010se pare ca se’ascute lupta si’n State. multumim pentru articol, clarifica situatiunea de peste ocean: e ultimul hop in calea socialismului bine deghizat in haine democrate.
sper sa se impiedice si de data asta carul cu natarai progresisti.
costin
18 January 2010Rep. Weiner: If Brown Wins You Can Make a Good Argument Health Care Might Be Dead
dr pepper
18 January 2010brown a mai inscris odata.
impotriva lui goliath:
Priceless: Scott Brown’s Truck Ownership Dissed by Obama, Brown Hits Back… Brown Rules on Twitter & YouTube (video)
brown si’a bazat campania pe batrasnul sau pick-up truck GM cu 200,000 mile la bord ( 320,000 km) – unde obama l’a luat peste picior ceva de genul: ce atata taraboi cu truck-ul? oricine isi poate lua un truck…
raspunsul lui brown…
GM este chiar industria pe care obama „a salvat-o” de la faliment nationalizand’o….
costin
18 January 2010MSNBC Host Ed Schultz Doubles Down on Cheating: “I’m Not Advocating Voter Fraud, I’m Just Saying I’d Vote 20 Times”
Transsylvania Phoenix
18 January 2010Sint proprietarul unui Ford F250 Powerstroke diesel crew cab care alearga si trage ca o locomotiva. Ia sa vedem…lui Obama nu-i plac armele, bibliile, pick-up trucks, ciinii si foarte probabil nici muzica country n-o are la inima. Perfecta portretizare a unui elitist idiot. Si musulman pe deasupra.
(Costin, the rog posteaza imaginea ->gata. nasty ????)
emil
18 January 2010Este ora 11:50 AM pe fusul orar din Massachusetts. O sursa din anturajul lui Brown confirma faptul ca prezenta la urne este masiva.
„De aceasta data, nu ne este teama de asa ceva”, a continuat.
Impresii din timpul diminetii:
Si un dus rece. Zogby, unul din institutiile mai mari de sondaj de opinie din SUA, a pronosticat o victorie la mustata a candidatei Democrate.
dr pepper
18 January 2010via MSNBC
chriscross
18 January 2010Q: e interzis exit polling-ul?
emil
18 January 2010Chriscross. Nu, alta e faza… toata lumea a fost asa de convinsa de victoria Democratei, incit presa si institutiile de sondaj au decis acum 3/4 saptamini sa nu mai organizeze statii de exit polling. In urma cu o saptamina, cind Brown incepuse sa recupereze, devenise prea tirziu… se pare ca este un efort logistic care nu poate fi pus la punct prea repede.
Pe de alta parte, aceasta revenire a lui Brown pe ultimii metri il avantajeaza la voturile absentilor… adica voturile trimise prin posta de rezidenti ai statului aflati temporar in afara. Votarea prin posta s-a incheiat vineri. Aceste voturi pot fi fraudate, insa nu a mai fost timp de asa ceva.
Imperialistu'
18 January 2010costin
18 January 2010Ultima parte din Glenn Beck, 19 ian, a fost postata pe internet acum 15 minute.
Partea 1. toata emisiunea este despre alegeri.
costin
18 January 2010emil, pepper, TP…un off-topic, dar vi-l arat pentru ca stiu ca va va face palcere:
US accused of ‘occupying’ Haiti as troops flood in
dr pepper
18 January 2010si totusi ceva din emisiunea lui glen nu se leaga…
daca democratii au nevoie doar de 51 de voturi sa treaca legea – de ce poate sa cada cu 41 de voturi impotriva?
iar in cazul frantei… era de asteptat.
vina insa o gasesc a americanilor.
cheltuie o gramada de resurse – azi a primit o gramada de sinistrati care acum vor sa ceara azil si toata lumea ii critica.
costine, mai bine nu puneai stirea ca mi’ai stricat ziua…
Transsylvania Phoenix
18 January 2010Re: US accused of ‘occupying’ Haiti as troops flood in
Heh!
Cum zicea cel mai bun prieten al meu:
„Ciinii latra, ursu’ trece” ????
Dahlia
18 January 2010It’s not the Kennedy’s seat, it’s the people’s seat! :p
Martha Coakley, aceasta Mircea Geoana a politicii americane. Cred ca pana si ea se simta usurata ca s-a terminat. Ma bucura insa enorm repercursiunile asupra socialistilor de la Casa Alba.
Si nu pot sa nu remarc si ca din punctul meu de vedere Senatul american tocmai a devenit CU MULT mai sexy… ????
Imperialistu'
18 January 2010Ce idioti sunt francezii, Costine.
Dahlia > Asta este doar inceputul, o sa le mearga din ce in ce mai rau tovarasilor, prea si-au luat nasul la purtare.
Imperialistu'
18 January 2010Costin, vezi ca dau embed la primele 4 parti ale emisiunii lui Glenn Beck. Snobilor, beware! ????
dr pepper
18 January 2010Jeez, they stil don’t get it!
Following Scott Brown win, White House insists its mandate stands
oare ce le trebuie sa inteleaga?
sunt fenomenali.
tactica referendumului aplicata in europa.
iar si iar si iar, indiferent cat de mult se opun supusii suspusilor.
daca nici mass nu a fost un mesaj destul de clar – sa vedem daca pricep in noiembrie.
Imperialistu'
18 January 2010Lasa ca e bine, Pepper. Sa vezi dezastru la alegeri.
Transsylvania Phoenix
18 January 2010Cind vor pierde si Congresul si Casa Alba democratii vor da vina tot pe…Bush ????
Transsylvania Phoenix
18 January 2010Stai o clipa…deja au dat vina pe Bush pentru dezastrul din Massachusetts ????
costin
18 January 2010Dr Pepper, am vazut ca incercai sa gasesti stirea cu care ti-am stricat ziua. ???? E aici:
US accused of ‘occupying’ Haiti as troops flood in
nu e prea bun motorul de cautare al blogului….
costin
18 January 2010Pina si Jon Stewart face misto de Olbermann:
Jon Stewart Mocks Keith Olbermann Over Scott Brown Attacks ????
dr pepper
18 January 2010???? da. motorul de cautare lasa de dorit.
Ntiunile Unite au decis in urma unei sedinte extraordinare sa doneze fabuloasa suma de 5 milioane.
dar nu oricum!
le mai trebuie cateva sedinte totusi.
Haitienii, angajaţi să îşi reconstruiască ţara
important este insa ca presa sa anunte cu surle si trambite marea victorie a luarii primei decizii.
cat or fi cheltuit sa ajunga la o asemenea decizie?