Ce s-a schimbat după 50 şi respectiv 44 de ani, cîteva războaie, două intifade şi nenumărate atacuri (printre care mult prea multe sinucigaşe) soldate cu mii de morţi şi răniţi de ambele părţi? Mai nimic şi totodată foarte mult: alt ziarist, alt interlocutor (de fapt o interlocutoare) şi de 8-10 ori mai mulţi refugiaţi, care se reproduc în mod sîrguincios pe banii dvs. şi ai noştri, ai tuturor. Acest articol a fost publicat în revista germană Cicero în ianuarie 2011 
Refugiaţi din realitate
Ingo Way a vizitat tabăra de refugiaţi Aida şi a discutat cu locuitorii. Uluit şi aproape înfricoşat, Ingo relatează despre macabrele lor speranţe de a se „întoarce” într-o bună zi în ţara în care mulţi dintre ei n-au pus piciorul niciodată. Tabăra de refugiaţi Aida, înfiinţată în Bethleem în anul 1950, este locuită în prezent de 3000 de persoane, descendenţi ai arabilor care au fugit din Israel în timpul războiului din 1948. Tabără se află sub egida UNRWA şi nu seamănă nici pe departe cu ceea ce ne închipuim noi a fi tabără de refugiaţi. Datorită caselor masive, Aida nu seamănă nici măcar cu o mahala, ci mai degrabă cu un cartier de locuinţe. Intrarea în tabără este împodobită cu o cheie uriaşă pe care scrie în engleză şi în arabă – „Nu e de vînzare”. Nu-i greu de ghicit ce nu este de vînzare: pămîntul arab dintre Iordan şi Mediterană, care nu poate fi abandonat în schimbul nici unui tratat de pace cu Statul Israel. Să fie interpretarea mea nemiloasă? Hai să vedem. Intru în centrul Lajee, un fel de centru comunitar pentru locuitorii din Aida, cu salonaşe, bucătărioară pentru pregătit ceai, Internet cafe şi o sală de expoziţie, unde sunt expuse la ora actuală fotografii din diverse tabere de refugiaţi. La etajul superior mă aşteaptă Khouloud Al Ajarma, a cărei carte de vizită o defineşte drept „Coordonator de Arte şi Presă pentru Centrul Lajee”. Khouloud s-a născut în Aida acum 23 de ani. Bunica ei a ajuns aici dintr-un sat care nu mai există în Israel. Khouloud a studiat în Anglia şi vorbeşte englezeşte cu un puternic accent britanic. Şi vorbeşte mult – elocvent, cursiv, plină de siguranţă. Khouloud nu poartă batic, ci o beretă tricotată de culoare roz care îi ascunde toată podoaba capilară. Peste pulloverul roz poartă o jachetă neagră iar fusta cadrilată care îi acoperă genunchii lasă să se vadă dresul negru şi botinele negre, ultimul răcnet al modei. Khouloud îmi place de la prima privire – este şcolită, frumuşică, şi vorbeşte cu accent britanic, pentru care am mare slăbiciune. După terminarea facultăţii, Khouloud s-a întors la Aida. Scopul ei este să se „întoarcă” în Israel, unde n-a fost niciodată. „A rămîne refugiat este o decizie politică”, recunoaşte Khouloud. Din care cauză nici nu se pune problema ca ea sau alt locuitor al taberei Aida să înceapă o viaţă nouă undeva, sau măcar să devină cetăţeni normali ai oraşului Bethleem – pentru că imediat şi-ar pierde statutul de refugiaţi conferit de UNRWA. „Noi nu vrem nici un fel de normalizare. Vrem să rămînem refugiaţi pentru a ne putea exercita dreptul de reîntoarcere într-o bună zi”. E momentul să precizez că în cadrul ONU există două organizaţii care acordă ajutor refugiaţilor: UNRWA pentru palestinieni şi UNHCR pentru restul refugiaţilor din restul lumii. Pentru refugiaţii de sub egida UNHCR statutul de refugiat este valabil numai pentru prima generaţie. Deoarece statutul de refugiat nu este ereditar, UNHCR are datoria să ajute refugiaţii în obţinerea tuturor drepturilor civile valabile în ţara de refugiu. UNHCR are obligaţia de a pune capăt stării de refugiat într-o tabără de refugiaţi. Mandatul UNRWA este complet diferit. Rolul lor, după cum îl înţeleg ei înşişi, este de a avea grijă de refugiaţii din Gaza, Cisiordania, Liban, Iordania şi Siria, şi de a perpetua statutul de refugiat generaţie după generaţie. Nu se întrezăreşte nici un fel de soluţionare a acestei probleme. Conform definiţiei UNRWA, Khouloud este refugiată, şi ar fi fost refugiată chiar dacă ea şi copiii ei ar fi optat să rămînă în Anglia. Khouloud are o soră în Iordania, căsătorită cu un iordanian. Deşi căsătoria i-a oferit posibilitatea de a primi cetăţenia iordaniană, sora lui Khouloud a preferat să rămînă refugiată. Dreptul la moştenire a statutului de refugiat este un privilegiu de excepţie rezervat de ONU în exclusivitate pentru palestinieni. Khouloud nu protestează împotriva acestei situaţii. „Da, este un privilegiu special, care ni se cuvine. De ce? Pentru că e vorba de dreptate!” Deci nu avem de ce să ne mirăm că Khouloud nu acordă nici un fel de importanţă negocierilor dintre Autoritatea Palestiniană şi Statul Israel. „Poporul nostru nu acceptă soluţia celor două state. Conducerea noastră nu acţionează în numele nostru. Israelienii ştiu foarte bine acest lucru.” Dar ce vrea „poporul”, ce vrea Khouloud? „Este vorba de deptul nostru la ţara noastră. Renunţarea la acest drept înseamnă trădare, nu numai faţă de refugiaţi, ci faţă de Palestina. Nu pentru asta şi-au dat martirii noştri viaţa.” Începe să mi se facă greaţă. În faţa mea nu zbiară o fanatică gen Shirin A., ci o tînară şcolită în occident, care vorbeşte pe un ton liniştit şi destins despre pămînt şi sînge ca şi cum ar planifica o oarecare întîlnire de afaceri. Khouloud vorbeşte deschis despre dorinţa refugiaţilor: un stat unic de la Iordan la Mediterană, în care să se poată întoarce şi trăi toţi palestinienii, toţi refugiaţii care din 1948 încoace s-au răspîndit prin toate colţurile lumii. Să punem lucrurile în perspectivă: în urma războiului de independenţă a Israelului din 1948 aprox. 700.000 de arabi au părăsit teritoriul actual al Statului Israel. Unii cu forţa, alţii de bună voie, sperînd că vor putea reveni pentru a sărbători victoria armatelor arabe. Numai că armatele arabe au pierdut războiul pe care l-au pornit. În prezent 4-5 milioane de persoane deţin statutul de „refugiat palestinian”. Khouloud vorbeşte chiar de 8 milioane. Dacă ar fi după ea, toţi ar trebui să aibă dreptul de reîntoarcere în Israel. Pentru Khouloud faptul că acest lucru nu se poate realiza pe cale paşnică este lipsit de importanţă. Israelul nu poate accepta această variantă care ar pune capăt statului evreu. „Cine are nevoie de un stat evreu”, întreabă Khouloud retoric. „Sigur că vom putea trăi împreună in statul democratic al Palestinei, unde va fi bineînţeles o majoritate palestiniană.” – Şi care va fi soarta minorităţii evreieşti în acest stat? – Acestea sunt detalii mărunte, lipsite de importanţă. Se va găsi pînă la urmă o soluţie pentru ei. (Soluţia finală, s-a mai încercat, n.m.) Ceea ce m-a îngrozit la Khouloud Al Ajarma nu este lipsa de critică de sine, şi nici măcar radicalismul ei – David Wilder, purtătorul de cuvînt al coloniştilor evrei din Hebron poate fi catalogat drept pacifist în comparaţie cu ea, şi el reprezintă o minoritate minusculă în Israel. Ceea ce m-a îngrozit este faptul că nici măcar un singur reprezentant ONU, organizaţie care a construit şcolile şi centrele de comunitate din Aida, nici UE care oferă taberelor de refugiaţi ca Aida asistenţă financiară, nici lucrătorii agenţiilor de asistenţă din vest, nici NGO care activează aici – nimeni, nici o singură persoană nu i-ar spune lui Khouloud în faţă că pretenţiile ei sunt inumane, pentru că palestinienii se bazează pe izgonirea şi anularea drepturilor evreilor din Israel, aceasta fiind cea mai favorabilă şi în acelaşi timp realistă interpretare. Nimeni nu le spune că nu vor primi ceea ce cer şi nimeni nu-i îndeamnă să se concentreze pe un compromis paşnic cu israelienii, să îmbrăţişeze idea celor două state şi să renunţe la dreptul de a se întoarce. Nimeni nu le spune să-şi asume răspunderea pentru propria lor soartă şi pentru soarta poporului lor, să construiască infrastructuri şi să desfiinţeze taberele de refugiaţi. Nimeni nu le spune să nu se mai lase dădăciţi de ONU şi de UE, şi să se pună pe treabă. Nimeni nu le spune aceste lucruri pentru că nimeni nu gîndeşte aşa. Pe nimeni nu îngrijorează graffitiurile pictate pe toate casele, unde se vede Palestina nepartajată, şi care reafirmă pretenţiile explicite ale palestinienilor pînă şi pe zona Tel-Aviv. Aceasta este cea mai deprimantă experienţă pe care am trăit-o în tabăra de refugiaţi Aida. Mă întorc la punctul de control, unde împreună cu mine aşteaptă nenumăraţi turişti creştini. Cîţiva băieţaşi încearcă să ne vîndă suveniruri, flaute de lemn. Odată ajuns pe partea cealaltă, inspir adînc. Am senzaţia că m-am întors la ceea scriitorul Michael Klonovsky definea, tot reticent, tot cu ocazia unei vizite la Ierusalim, drept „propriul meu sistem de valori”. Şi îmi pare bine că simt aşa. preluat de la vechiul nostru prieten, Elder of Ziyon
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
20 Comments
corneliu oren
14 February 2011cand a luat nastere statul Israel, aproape milion de evrei traiau in tarile arabe si , desi nu a fost usor, au lasat tot si au plecat in israel (dar nu numai), unde au luat viata de la capat, cu ajutorul celor de un sange cu ei.
cand s-au infiintat statele india si pakistan, cateva milioane de oameni au trecut dintr-o parte in alta a noii granite. nici lor nu le-a fost usor, dar indienii de pe teritoriul pakistanului au plecat in india, pakistanezii din india s-au dus in noul stat pakistan. sa nu uitam ca astea doua erau statele mari, dar mai erau acolo sute de statuletze, care s-au „lipit” la unul din cele doua. greu, dar s-a facut.
daca palestinienii sunt atat de putori incat nici ai lor nu ii vor (sa nu uitam ca la un moment dat granita iordaniana era inchisa pt refugiatii palestinieni, si parca si cea egipteana), cine le e vinovat? cu siguranta ca daca acum 60 de ani ar fi avut ceva palpabil in istorie, sau macar vreo perspectiva ca ar putea evolua si ei spre a se apropia de fiintele umane, pt mai putin de 700.000 de exemplare, ai lor nu i-ar fi lasat de izbeliste, si i-ar fi adoptat. asa, i-au lasat pe capul israelului sa se descurce cu ei si cu plozii plozilor plozilor lor.
israelianca
14 February 2011corneliu oren,
majoritatea evreilor din statele arabe nu au plecat de buna voie.
Cetateanul din STOmer
14 February 2011@ Israelianca: Ma bag si eu in vorba nepoftit, sper sa nu te superi pe mine, dar dl Oren n-a spus ca au plecat de buna voie. E adevarat ca asta se cam subintelege, dar poate ca e neintentionat.
Da, e intr-adevar socant sa aflu ca o parte din taxele pe care le platesc ca locuitor in Romania, stat membru UE, ajung la astfel de oameni ca fata/femeia descrisa mai sus. Si chiar, da, se poate spune, cam deprimant, mai ales cand stii ca o parte din acesti „refugiati” folosesc banii respectivi ca sa planteze bombe care vor exploda, poate, chiar sub fundul meu si al multor altor naivi care le subventionam prostia si lenea acestor oameni. Dar deh.
Israelianca
14 February 2011Stimate cetatean (nu e o ironie),
multumesc pentru interventie. Ma refeream la „au lasat tot” – de multe ori evreii au fost fortati sa plece cu numai hainele de pe ei, dupa ce li s-a luat tot – cetatenie, proprietati, dreptul de a calatori, etc. E suficient sa citesti relatarile evreilor egipteni de exemplu. Intentia mea nu a fost sa-l apostrofez pe Corneliu Oren, ci sa pun lucrurile putin in perspectiva.
As vrea sa subliniez ca evreii din Orientul Mijlociu si Africa de Nord au trait in aceste locuri mult inainte de a fi cotropite de arabi si de islam. Poate ca aceste regiuni sunt mai mult patria evreilor decit a arabilor si a musulmanilor, numai ca in ziua de astazi sunt practic golite de evrei.
Totusi foarte putin se vorbeste despre acesti „refugiati uitati”, poate pentru ca nu au stat sa-si jeleasca soarta ci s-au pus pe treaba, in Israel, America, Franta, Canada, etc.
Despre soarta acestora am publicat mai de mult un articol: Nakba evreilor.
Cetateanul din STOmer
14 February 2011Daca tot te-am prins online, scuze, imi permit sa mai pun niste intrebari:
– site-ul vostru tinde binisor-binisor sa evolueze in directia unui portal de stiri online de tip „Hotnews”, corect? Si daca asa este, cam cat estimezi ca va mai trece pana cand sa ajungeti sa va rodati, sa va „sudati” ca echipa si sa declarati deschis ca le faceti concurenta (inclusiv cu publicitate, angajati, bani, etc) celor de la sus-numitul Hotnews, 22, Romania Libera, etc? Sau inteleg eu complet gresit si dorinta voastra nu e catusi de putin sa ajungeti acolo?
– cam ce ar trebui sa faca un inginer ca mine ca sa i se dea sansa sa scrie pe site-ul vostru si sa se integreze in echipa inliniedreapta.net? As vrea un raspuns, te rog mult, nu ma supar daca acesta va fi „nu ne intereseaza, multumesc”.
Cat despre articolul acela, multumesc, fac eforturi sa „rontai” tot ce scrieti voi aici, noptile mele sunt mai lungi si mai placute ???? ???? :)…..dar merita, pt ca sunt de parere ca „Pamantul trebuie salvat de barbari”, cum scria cineva la voi in prezentare, si imi imaginez ca, daca citesc si eu si raspandesc mai departe informatia, dau o mana de ajutor (modesta, dar totusi) la asta.
Sunteti tari, tineti-o tot asa.
Costin A.
14 February 2011Cetatene, ti-am trimis un scurt email.
Silvapro
14 February 2011Cetateanul din STOmer
Nu fac parte din echipa ci din „consumatorii” acestui site minunat., citeodata mai postez si eu comentarii. Totusi imi permit sa-mi exprim bucuria ca aveti de gind sa raspinditi mai departe informatia si sa dati o mina de ajutor. E o mare nevoie de oameni adevarati care sa fie pe pozitia din ILD, care din pacate se pare ca sint in minoritate inca.
Si eu mi-as dori ca In Linie Dreapta sa devina cit mai tare si cunoscut, si sa ” intre” in cit mai multe case si institutii, insa cu o oarecare teama ca aceasta sa nu fie in detrimentul atmosferei intime care s-a creat.
Ai pus o problema interesanta si as fi curioasa sa aflu parerea echipei din iDL, daca se poate.
Este de remarcat ca si din punct de vedere tehnic ILD este f. bine gindit, conceput, construit, structurat si condus. Sa nu mai vorbim de continut si calitatea echipei care sint super.
Israelianca
Ai adus un articol f. bun, care mi-a inbogatit cunostintele despre taberele de refugiati. De ex. nu eram familiara cu diferentierea dintre UNRWA si UNHCR, care inca o data arata protectia (in sensul din ivrit) si partinirea ce se acorda „poporului” palestinian.
As dori sa subliniez si eu intentia de perpetuare intentionata a starii si a conditiilor proaste din taberele refugiatilor pentru a fi folosite ca element de presiune, cistig de simpatie pentru clauza palestiniana si de ponegrire impotriva Israelului. Lumea incearca din rasputeri sa ignore faptul ca au fost construite imobile pentru refugiati, operatie care s-a soldat cu esec, deoarece figuri conducatoare din rindul palestinienilor nu au permis refugiatilor sa se mute in ele. Astept detalii daca cineva stie mai mult despre acest punct.
Pataphyl (Andrei R.)
14 February 2011Silvapro
Am subliniat un cuvînt, și cred că sînt îndrituit a face o precizare importantă, căci eu am venit la Patruped:bun,Biped:rău – ulterior În Linie Dreaptă ca vizitator, apoi colaborator, apoi membru al Echipei cu doar ceva mai mult de un an în urmă. Dacă n-aș fi arătat solidaritate fermă principiilor ce ne călăuzesc, n-aș fi aici să-ți scriu. Cuvîntul subliniat: condus se referă doar la ideile care ne apropie și ne unesc. Căci Adevărul ne face liberi!
Liberi să credem!
Silvapro
14 February 2011Pataphyl
M-am referit la condus in sensul de manage. Nu in sensul de a impune.
Corneliu
14 February 2011@5
Stimate Cetatean, din impresia mea acumulata de mai multa vreme, ILN (ca si cele doua predecesoare din care s-a nascut) este calitativ net superior lui Hotnews, atat prin nivelul articolelor, continutul lor bogat de idei, largimea orizontului si calitatea dezbaterilor.
Materialele nu sunt publicate pentru vreun „rating” ieftin, nici pentru „scoopuri”, ci in mod exclusiv pentru semnificatia lor.
Intra acum in Hotnews, de exemplu si fa singur comparatia.
Din cate inteleg, n-am vazut vreo tendinta de a deveni altceva decat este acum.
Silvapro
14 February 2011Cind un lucru este bun si se crede in el si in potentialul lui, apare tendinta sa doresti sa devina tot mai tare, tot mai popular, sa se dezvolte, sa ajunga pe primul loc, intr-un cuvint sa se institutionalizeze. Si nu stiu din ce cauza, probabil se poate pune pe seama naturii omului, care cuprinde dorinte de avariu, de pricopseala, lupte interne cine sa detina cele mai inalte posturi. CIind ajunge in sfirsit unde si-a propus sa ajunga, de-abia atunci se strica, se corupe, devine cu totul altceva. Ca de ex. in religie, la comunisti unde teoriile erau f. bune si multi credeau in ele sincer, etc.
Interesant daca aceleasi legi firesti, s-ar aplica si in cazul lui In linie Dreapta, fie-va ca ar ajunge sa functioneze ca Hotnews, sau va fi exceptia de la regula.
Vlad P.
14 February 2011Silvapro,
o precizare: teoriile comunistilor nu sunt foarte bune, nici macar bune, sunt pur si simplu criminal de proaste. Pentru ca nici macar nu sunt teorii, ci utopii. Teoria (theoria grecilor) presupune ancorarea in realitate, de unde se porneste abstractizarea, reflectarea conceptuala, sau contemplarea, dar mereu cu obiectivitate, nu fabuland. Astfel se pot naste teorii matematice, economice etc. Comunistii n-au nicio treaba nici cu realitatea, nici cu teoretizarea/conceptualizarea ei. E de-ajuns sa vezi ce prosti economisti sunt, cum ignora stalpul de care se dau cu capul.
Sa nu cazi in capcana „teorie buna, dar aplicata prost”, doar de asta am facut precizarea ????
Silvapro
14 February 2011Pentru mine ideile acestea pe care le vad la voi, adica ca comunismul (tripla cacofonie nu cred ca va derajeaza in cazul acesta) nu e bun nici ca teorie, imi sint noi. Se pare ca trebuie sa le mai rumeg. Ceea ce stiam eu e ca omul nu e la inaltimea teoriilor, si ca mai e nevoie de inca multa evolutie, ca sa fie in stare sa fie pe masura lor. Se pare ca stiu prea putine despre comunism si socialism.
Ceea ce este f. adevarat este ca niciodata si niciunde nu a reusit. A produs rau sau f. mult rau sau n-a adus nimic bun in cel mai bun caz. Chiar si Kibutzurile de la noi, care la un moment dat se considerau ca implementari reusite ale principiilor comuniste, astazi se stie ca sint un esec destul de total, sint niste dinozauri paraziti care inghit multe fonduri degeaba, si se tot desfiinteaza din ele.
In afara de toate celelalte relele, pe deasupra mai merg si cu Islamismul, care de fapt seamana cu Hilerismul, impotriva caruia au luptat. Dar alte timpuri, alte interese!
Silvapro
14 February 2011Am uitat sa adug ca interesul poarta fesul, expresie care devine f. concreta si nu numai figurativa!
corneliu oren
14 February 2011#2
israelianca, cand spuneam ca „au lasat tot ” ma gandeam ca „au renuntat la tot”, adica ceea ce spui si tu la nr 4. si scuze pt tonul de la 1 care e departe de nivelul general de la ILD.
corneliu oren
14 February 2011am gasit asta. poate mai vrea cineva sa vada. http://www.jewtudes.com/
Israelianca
14 February 2011corneliu oren,
nici o problema, ma bucur ca revii ????
As vrea numai sa subliniez ca de citeva ori s-a pomenit aici de, hai sa zicem, lenea sau puturosenia palestinienilor. Nu cred ca se poate generaliza. Dupa cum constata si Martha Gellhorn, dupa cum vad si eu in jurul meu, sunt palestinieni de toate felurile. In spitalele din Ierusalim lucreaza doctori si asistenti medicali (frati) exceptionali. Multi dintre asistenti (si femei si barbati) lasa in urma pe coreligionarii nostri care practica aceasta meserie indispensabila medicinii (de ex. unitatile de terapie intensiva, unde pacientii necesita ingrijire medicala 24/7, sunt practic date pe mina asistentilor, doctorii venind doar la vizita si in cazuri speciale).
Silvapro
14 February 2011La instituia noastra a lucrat timp de citiva ani de zile ca femeie de servici o araboaica musulmanca din Yaffa divortata + doua fete model – 11 si 19 – extraordinare, si frumoase si puse la punct la fix, simpatice, prieteneoase, lipicioase. Pe fata mica o mai aducea cu ea, iubea pe toata lumea si toti o adorau. Era saritoare, cerea sa ajute la munca de birou, sa lipeasca plicuri, sa scrie adrese, etc. Cea mare facea „Servici National” (Sherut Leumi) de 2 ani, ca sa fie in rind cu toata lumea, si sa aiba drepturi depline, ca un Israelian care face armata. Se pregatea si de facultate.
Toate trei aratau ca orice Israelianca, nu se deosebeau nici ca accent. Se imbracau mulat pe corp, decoltat. Nici nu mi-am dat seama un an de zile ca sint araboaice sau musulmane. N-am avut in toti 8-9 ani de cind sint acolo o femeie la curatenie mai sirguincioasa si binevoitoare decit ea. Nu o interesa in nici un fel de Islamism. Erau complet integrate in societate.
In schimb ceilalti 2 baiesti erau niste golani, lenesi, cel mare isi mai batea mama, mai omora cite-o pisica cind se enerva; cel de 14 ani nu vroia sa invete si era f. problematic.
Deci asa cum zice Israelianca, sint si sint.
Silvapro
14 February 2011I remind you, Walid is a former Palestinian terrorist, who converted to Christianity.
corneliu oren
14 February 2011pt # 17
„As vrea numai sa subliniez ca de citeva ori s-a pomenit aici de, hai sa zicem, lenea sau puturosenia palestinienilor. Nu cred ca se poate generaliza.”
si pt #18
sunt de acord . au si ei 1 % de oameni normali.