Articolul e stîrnit de executarea unui grup de creştini kenieni de către vecinii lor musulmani, acuzaţi fiind de vrăjitorie. Una dintre victime era soţia preotului local. (Reportaj Reuters). Imagini de la faţa locului, aici, ultimul video. Atenţie, imagini extrem de violente! (costin)

euNuke:

La o privire superficială poate părea că zona de contact beligerant a islamului cu creştinismul se află undeva in Nigeria unde cîteva state deja au adoptat şaria devenind astfel un cap de pod şi un stat in stat in fragila federaţie nigeriană; dar realitatea istorică şi studiul aprofundat al situaţiei din teren dezvăluie o întreagă Africă centrală cuprinsă de război religios aflîndu-se in prima linie a expansiunii islamice, o linie sîngeroasă in continuă mişcare dată fiind presiunea şi revirimentul fără precedent al mişcărilor secesioniste, fundamentaliste, tribal-etnocentriste toate de extracţie islamică. Tipică este organizaţia islamo-nazistă Boko Haram ce luptă activ in Nigeria pe o platformă politică islamistă secesionistă, panarabică, ce promovează purismul şi supremaţia rasială şi religioasă, mişcare ce a intrat pe scena războiului cu doar 8 ani in urmă cu o mînă de oameni ajungînd in prezent să atace armat penitenciarele statului şi forţele de ordine. Este vorba de un pattern. Acelaşi fenomen a putut fi observat şi in Sudan…un partid islamo-fascist cu o aripă paramilitară care treptat, prin presini, agresiuni, asasinate, şantaj reuşeşte să subjuge toată scena politică a unei ţări şi ulterior anihilează orice nucleu nemusulman, religios sau laic. Sudan, Somalia, Niger deja au fost cîştigate, se întîmplă, cu aceleaşi legităţi şi trucuri, ocupaţia silenţioasă a islamului in Etiopia, in Uganda, in Ghana, in Burkina, şi de curînd şi in Kenya, ţara de baştină a prinţişorului Obama.

Primul pas şi in acelaşi timp semn al ocupaţiei este obţinerea prin felurite strategii a statutului legal şi a includerii in legislaţia naţională a şariei, întîi intr-o formă ameliorată şi treptat in plenitudinea ei totalitaristă. deci începutul expansiunii se poate remarca atunci cînd tot mai mulţi musulmani rezidenţi dintr-o ţară încep să militeze [=vocifereze] pentru recunoaşterea din partea autorităţilor statale a compatibilităţii şariei cu constituţia laică şi cu cutumele celorlalte creligii, această campanie neîncetînd pînă cînd nu obţin măcar o frîntură de şarie inclusă in sistemul de drept. Acest pas a fost bifat recent in Kenya, şi merită să menţionăm că a fost realizat şi cu sprijinul neprecupeţit oferit de alesul Husein Alameeriki. De altfel Husein nici nu a protestat prea tare apropo de pretenţiile de rudenie clamate de Railă Opincă, unul din iniţiatorii şi susţinătorii noului proiect constituţional. Da, şaria a fost admisă ca normă de drept in Kenya şi jurisdicţia islamică recunoscută la nivel constituţional in virtutea adoptării prin referendum a noii constituţii pe care aproape toată presa o blagoslovea drept progresistă. iată
Kenya votes „Yes” to new constitution
Kenyans Approve New Constitution
Constituţia introduce textual in sistemul judiciar naţional Curţile Cadiilor, instanţe in care va fi aplicată şaria iniţial pe chestiuni de dreptul familiei in litigii ce privesc deocamdată musulmani. cum in islam dreptul familiei nu există, norma juridică ce priveşte relaţiile casnice fiind similară prin natura sancţiunii celei penale din dreptul european, minciuna compatibilităţii judiciare devine temei oficializat al abuzului viitor.

———————————————————————
Citiţi şi:

• Creştinism şi persecuţie: realităţi, tăceri, complicităţi
• Toleranţa religioasă din lumea musulmană aplicată creştinilor şi inconştienţa progresismului occidental
• Persecuţiile creştinilor despre care nu am aflat din presă
• Egipt: comunitate creștină coptă atacată de 3000 de musulmani
• Musulmanii nigerieni au măcelărit 500 de creştini
• Creștinii din Egipt: ”Vor să ne omoare!”
• Amsterdam: Cruciuliţa creştină interzisă, basmaua islamică permisă
• Creştinismul este ilegal în anumite zone din Marea Britanie pentru a nu jigni musulmanii
• Crăciunul în Europa post-creştină
• Dragoş Paul Aligică – Persecuţia creştinilor: realităţi şi întrebări

redactare: costin