Lumea occidentală a întreținut prea mult timp iluzia că regimul comunist chinez se poate schimba

Old habits die hard

Da de unde mă rog la China asta „capitalistă” un anti-americanism atât de virulent?

Poate pentru că nu și-au schimbat deloc mentalitatea, ideologia, viziunile și acțiunea asupra lumii de la Revoluție și Mao Zedung încoace.

Lumea occidentală a întreținut prea mult timp iluzia că regimul comunist chinez se poate schimba, ca mondializarea comerțului va rezolva problema libertății.

E adevărat, comerțul e important în ecuația libertății. Dimensiunea sa contractuală, sinalagmatica pare să pună pe picior de egalitate, produce prosperitatea care pare că îndeamnă la pace, confort și în cele din urmă la renunțarea la ambiții exterioare sau de altă natura decțt simplul profit.

Dar comerțul se dovedește insuficient în asigurarea triumfului libertății. Pentru a avea libertate, trebuie să exersezi în primul rând respectul pentru viață, credință, demnitatea, proprietatea persoanei, ca postulate ce-și au originea în ceva ce e dincolo de orice expresie ideologică, Interes de Stat, Declarații ale Omului și Cetateanului, Constitutii scrise pe Hârtie. Dincolo chiar de lumea aceasta.

China nu doar că nu a renunțat la retorica anti-americană, cu ecouri în discursul „anti-imperialist” al  „democrațiilor populare” de odinioară, dar a continuat și acțiunea de subminare a națiunilor libere, în primul rând America, cu care s-a ambiționat să concureze.

Dar o „concurență” tot comunistă, adica neloială, în care liberul schimb a fost înlocuit în domeniile strategice cu un nerușinat spionaj industrial și intelectual, simpatiile naivilor au fost cucerite prin cumpărarea ticăloșilor, realitățile au fost fardate în spatele statisticilor trucate, iar suferința disidentilor a fost dată pe biluțele colorate ale nimicurilor de plastic Made în China.

De unde atâta virulență anti-americană în discursul Chinei, prinsă acum cu minciuna și draparea nulei?!

Din același instinct și program revoluționar de altădată, liberticid, profanator și obraznic la adresa lumii libere și civilizate. E același grăunte de ură care răbufnește ranchiunos în fața adevărului gol-goluț. Aceeași invidie în fața mișcării imperfecte a libertății care produce ordine mai bună în fața crizei decât brutalitatea dezordonata a diktatului.