FUNDATIA IOAN BARBUS

Mircea Toma şi Miliţia Spirituală: “Jos Dumnezeu! Viitorul e în mîinile voastre, voi sînteți elita!”

Miliția Spirituală – un nume mai mult decît potrivit pentru ceea ce se dorește de fapt prin încurajarea “activismului civic” (politic stingist) în mediul universitar: îndoctrinarea studenților. “Voi sînteți elita”, li s-a spus participanților (“80% ONG-iști și doctoranzi” care parazitează statul în lupta împotriva “neoliberalismului”), ei sînt cei care vor scoate prostimea din “evul mediu al salvării individuale”.

Principalele probleme: încrederea mare a tinerilor în Biserică și Armată (nu în ONG-uri, ei, “elita”).
Soluția: îndoctrinarea în școli și universități.
Agenții “schimbării”: profesorii. Stîngismul instituționalizat, pe bani de la stat.
Scopul: emularea protestelor din Grecia și Marea Britanie.

Nu putea lipsi Claude Karnoouh:

În audiență:
– Claude Karnoouh, mîndru comunist: https://inliniedreapta.net/claude-karnoouh-si-noul-fascism-de-stinga-dreapta/;
– Bogdan Duca, “prietenul meu conservator” (Claude Karnoouh ) și liberal rătăcit pe plaiurile criticatace: https://inliniedreapta.net/case-closed-traseul-unui-conservator-de-la-usl-la-noua-dreapta-si-criticatac/;
– Mircea Toma, nelipsitul;
– Restul “elitei”.

https://www.militiaspirituala.ro/detalii.html?tx_ttnews%5Btt_news%5D=311&cHash=9b554ed3c7964d4b50f27eab05379f4b

Nimic nou sub soare… Miliția Spirituală, o miliție a corectitudinii politice.

Originile corectitudinii politice

[…]

Corectitudinea politică este marxism cultural, marxism transpus din termeni economici în termeni culturali. Este un rezultat care îşi are originile nu în anii ’60, în mişcarea pacifistă şi în hippioţi, ci în primul război mondial. Dacă vom compara principiile de bază ale corectitudinii politicii cu marxismul clasic, paralele sunt evidente.

În primul rând, ambele sunt ideologii totalitare. Natura totalitară a corectitudinii politice nu este nicăieri mai evidentă decât în campusurile universitare, multe dintre care sunt micuţe Coree de Nord acoperite de iederă unde un student sau un membru al facultăţii care îndrăzneşte să contrazică liniile instituite de activiştii feminişti ai genului – sau de cei ai drepturilor pentru homosexuali, sau ai grupului local negru sau hispanic, sau de oricare alt grup de “victime” în jurul cărora se învârte ideologia PC -, se găseşte repede într-un bucluc juridic. În cadrul micului sistem legal al universităţii, sunt puşi sub acuzaţie în mod oficial şi îşi primesc pedeapsa. Aceasta este o scurtă privire aruncată asupra viitorului pe care corectitudinea politică îl pregăteşte pentru întreaga naţiune.

[…]

Doi teoreticieni marxişti s-au înhămat la rezolvarea ei: în Italia – Antonio Gramsci, în Ungaria – Georg Lukacs. Gramsci a spus că muncitorii nu își vor urmări adevăratele interese de clasă, definite de marxism, până când nu vor fi eliberaţi de cultura occidentală, în special de religia creştină – sunt prea orbiţi de cultură şi religie ca să îşi urmeze adevăratele interese de clasă. În 1919, Lukacs, care era considerat cel mai strălucitor gânditor marxist de la Marx încoace, a pus întrebarea “Cine ne va salva de civilizaţia de occidentală?” El a teoretizat că marele obstacol în crearea paradisului marxist este cultura, însăşi cultura occidentală.

[…]

În 1923, a fost înfiinţat în Germania un think tank care şi-a însuşit rolul de a transla marxismul din termeni economice în termeni culturali şi care a creat corectitudinea politică de astăzi, a cărei baza era pusă deja la sfârşitul anilor ’30.

[…]

Felix Weil a spus că “Ceea ce ne trebuie este un grup de specialişti.” Washington-ul este plin de grupuri de experţi şi avem tendinţa de a le considera foarte moderne, dar în realitate, ele vin dintr-un trecut destul de îndepărtat. Weil a investit într-un institut asociat cu Universitatea din Frankfurt, care iniţial trebuia să fie cunoscut ca Institutul pentru Marxism. Dar oamenii care s-au aflat în spatele lui au decis de la bun început că nu este în avantajul lor să fie identificaţi în mod deschis cu marxismul. Ultimul lucru pe care îl vrea corectitudinea politică este ca oamenii să înţeleagă că este o formă de marxism, aşa că au decis să îl numească Institutul pentru Cercetare Socială.

[…]

Teoria Critică se reduce la simpla critică. Ea cere cea mai distructivă critică posibilă, în orice formă posibilă, intenţionată pentru a distruge actuala ordine. Şi, desigur, când auzim feministele că întreaga societate are ceva cu femeile şi aşa mai departe, acest tip de critică este un derivat al Teoriei Critice. Totul vine din anii ’30, nu din anii ’60.

[…]

Originile corectitudinii politice

Salutări tuturor!

vedeți și https://inliniedreapta.net/lavedere/adrian-severin-si-militia-spirituala-despre-coruptia-din-romania-ca-inventie-occidentala/

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Costin Andrieş

Costin Andrieş

Autor, co-fondator și redactor-șef ILD https://twitter.com/CostinAndriess

8 comentarii

  1. Costin Andrieş
    14 februarie 2012

    Despre coretitudine politica, varianta condensata si aplicata (Bill Whittle)

  2. bogdan calehari
    14 februarie 2012

    Bineinteles ca studentii sunt elita, o elita a viitorului in viziunea intelectualilor progresisti, asa cum proletarii au reprezentat elita trecutului in viziunea marxistilor in urma cu o suta de ani. Claude Karnoouh, Mircea Toma si Alfred Bulai, vorbesc azi de la catedra universitatii studentilor avand in spate sigla Militiei Spirituale ( comunistii au avut si ei “militii spirituale” dar n-au avut inspiratia sa le numeasca astfel) asa cum activistii bolsevici vorbeau de la inaltimea tribunei, maselor proletare.
    Corectitudinea Politica impune de atata timp in universitatile occidentale nihilismul pe post de morala, ca nu trebuie sa ne miram ca a venit si randul nostru.
    Sa ne debarasam de alienarea si represiunea capitalista si viitorul ne va legana cu brate de puf , cam asta era mesajul antrenant si persuasiv ce se auzea in amfiteatrele universitatilor americane in urma cu cateva zeci de ani. Acolo vorbeau “proletarilor studenti” Herbert Marcuse, Eric Fromm si Saul Alinsky , azi la noi le vorbesc “proletarilor” din amfiteatre Mircea Toma si Claude Karnoouh. Vorbesc contra unor institutii traditionale (biserica si armata) pe care alt promotor al revolutiei eterne si al unui viitor idilic, e vorba de Lenin, le-a distrus(biserica) sau a promis ca le va desfiinta (armata).
    Vorbesc “proletarilor” din amfiteatre despre o societate noua ( pentru ca acestia fiind anistorici nu stiu ca a mai existat una), o societate eliberata de alienarea capitalista, dar nu cu aceste vorbe ale marxistului Georg Lukacs: “ Cea mai ingrozitoare societate socialista este superioara celei mai bune societati capitaliste “ sau cu acestea “ Mai bine pentru milioanele care au murit sub Stalin ( in realitate zeci de milioane) pentru ca au murit in comunism sub cizma comunista decat de cei care au trait alienati intr-o societate libera capitalista”.
    Folosesc de data acesta limbajul soft al corectitudinii politice, exprimandu-se liber intr-o societate la al carui fundament sapa de zor .
    Si ca sa ma pastrez in tema articolului, pentru ca vorbeam de ideile exprimate de onoratii nostri Toma , Karnoouk si Bulei, sa vin si cu o definitie a Exprimarii:
    “ Expresia de sine este corecta din punct de vedere politic. Nu trebuie sa exprimi lucruri adevarate, juste sau utile, nici nu trebuie sa le exprimi intr-un mod ingrijit, agreabil sau macar comprehensibil. Important este sa te exprimi pe tine insuti, cu orice pret si prin orice mijloace. Nu de mult, sub inaltul patronaj al Statului francez, un artist a expus la Grand Palais un esantion din propria urina.
    Acesta este summum-ul expresiei de sine.” ( Vladimir Volkoff)

  3. Fiodor
    14 februarie 2012

    TVR Info – trompeta pentru Criticatac?

    Chiar e nevoie sa vedem la fiecare doua zile cate un reprezentant Criticatac la TVR Info, in special la Foc incrucisat (Lupea&Marian). Alternativ Ernu cu blondutza ceea (deh!, fiecare cu blondutza lui), tineri comunisti de “nadejda”, veniti cu pluta de peste Prut si adapati la generosul san al semitului antisemit, nostalgic trotzkist (patologic) Karnooh.
    E trist, penibil si rusinos.

  4. Anca Cernea
    14 februarie 2012

    Ce e asta? Mentalitate de sclav. Inapţi pentru a trăi în libertate, respectă numai biciul, de care ascultă atunci când e aproape şi îl preamăresc în proză şi în versuri atunci când e departe.
    […]
    există mai mulţi rebeli în ţări libere şi prospere decât în ţările cele mai nenorocite, conduse de cei mai sângeroşi tirani.
    Mizeria şi asuprirea rareori produc rebeliuni.
    O ascensiune socială parţială, suficientă pentru a oferi indispensabilul, dar nu și pentru a potoli toate ambiţiile şi toate invidiile – iată formula infailibilă pentru fabricarea unei mase de rataţi plini de ură. Dar, prin definiţie, este imposibil să satisfaci toate ambiţiile care îşi schimbă conţinutul pe măsură ce progresul generează noi forme de bogăţie şi odată cu ele, noi surse de frustrare şi invidie. Prin urmare, creşterea bunăstării sociale nu produce niciodată un mediu de recunoştinţă şi de pace: produce ură, invidie şi resentimente în doze multiplicate de sute de ori.
    […]

    Iată ce îi unește pe noii milițienii ai spiritului, SPP-iști ai corectitudinii politice, ca Mircea Toma, foștii disidenti trecuți de partea vechilor securiști, ca Dorin Tudoran, ursitoarele resentimentare (nepoftite la prezidiu) ca Alina Mungiu, uslașii socialist-liberali care ne descrețesc frunțile cu giumbușlucurile lor și se visează Oameni de Stat, vezi Crinuț, Pontuț, etc, noile creații revoluționar-publicitare din colecția iarna 2012, ca Cl.Crăciun, criticspanaci produși în URSS, cu freză trendy (pe bani occidentali) și nostalgii staliniste, bătrâni agitatori șaișoptiști, ce îmbină firesc, profesionist, preamărirea biciului comunist cu bagatelizarea celui hitlerist, ca C Karnouh: frustrarea provenită din ascensiunea socială parțială, mereu prea parțială pentru ambițiile și invidiile lor. Mentalitatea revoluționară este alimentată din ură și din revolta împotriva realității. Iată lipiciul care îi asociază, leninist, pe agenții de influență cu tovarășii de drum – cunoscuți și sub titlul de idioți utili.

  5. golanitzky
    14 februarie 2012

    e si frustare dar e si mandria ca te afli in posesia unui sistem care poate schimba lumea spre deosebire de restul bipedelor care nu sunt in posesia a asa ceva…iar mandria e semnul falsului chiar si atunci cand e animata de intentii bune ( cineva e mandru de copii lui sau de faptul ca e (nu e) roman sau ca nationala i-a eliminat pe englezi la nu stiu ce campionat)…pana la urma avea dreptate cine spunea ca mandria e cel mai otravitor pacat…(primul pe care mi-l amintesc spunand asa ceva e massive attack, :))

  6. zweistein
    14 februarie 2012

    Eu sunt liberal si nu am nevoie nici de extremisti de stanga nici de dreapta. You’re no better.

  7. Lucian Vâlsan
    14 februarie 2012

    @zweistein, dacă te exprimi așa, cel mai probabil nu ești liberal – ci stângist mai vopsit.
    Dacă erai liberal pe bune (vezi „classical liberalism”) nu aveai nimic de obiectat la articolul ăsta sau la cele scrise în rubrica de comentarii.

    Singura diferență între un liberal clasic și cei mai mulți dintre cititorii și contributorii ILD (nu toți) e că aceștia din urmă sunt ceva mai conservatori sociali decât primii – dar nu cu mult. Iar în materie de marxism cultural, niciun liberal clasic n-are cum să fie în dezacord cu cele spuse pe ILD.

    Da, dar vezi tu… tu nu ești liberal.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian