O sută de ani de pedofilie

    17

    Peste tot unde s-a redus practicarea pedofiliei, cea care i-a eliberat pe copii de sub aceasta tiranie înspaimântatoare a fost influenta – practic, singura – a Crestinismului. Dar aceasta a avut un pret. E ca si cum un curent ascuns de ura si resentiment a strabatut doua milenii de istorie asteptând ceasul razbunarii. Acest moment a sosit.

    Olavo de Carvalho, O Globo, 27 aprilie 2002

    In 2002, când a izbucnit cu putere scandalul preotilor pedofili, din America ganditorul conservator Olavo de Carvalho a scris un articol de opinie pentru O Globo – “Cem anos de pedofilia”.

    Publicatii liberale se folosesc acum de acest flagel, un flagel provocat tocmai de libertinismul impus societatii de “progresisti” si care a atins si institutia Bisericii, pentru a-si canaliza ura împotriva actualului Papa. Intr-un dispret pentru adevar si pentru normele jurnalismului, Benedict XVI a ajuns sa fie acuzat astazi de toate relele, desi e chiar clericul care, pe când era Prefect al Congregatiei pentru Doctrina Credintei, a facut cel mai mult pentru descoperirea, investigarea si curatarea Bisericii de acest flagel.
    Va recomandam si doua postari din blogurile Daily Telegraph:

    Pâna atunci, iata o traducere a textului lui Olavo de Carvalho din 2002. E la fel de actual.

    In Grecia si în Imperiul Roman, folosirea minorilor pentru placerea sexuala a adultilor era un obicei tolerat sau chiar considerat laudabil. In China, castrarea baietilor pentru a-i vinde pederastilor bogati a fost un comert legitim timp de mii de ani. In lumea islamica, nu de putine ori morala rigida care guverneaza relatiile dintre barbati si femei a fost compensata de toleranta fata de pedofilia homosexuala. In unele tari, aceasta din urma a dainuit pâna la începutul secolului 20, facând din Algeria, de exemplu, o gradina a placerilor pentru calatori depravati (cititi memoriile lui Andre Gide, “Si le grain ne meurt”).

    Peste tot unde s-a redus practicarea pedofiliei, cea care i-a eliberat pe copii de sub aceasta tiranie înspaimântatoare a fost influenta – practic, singura – a Crestinismului.

    Dar aceasta a avut un pret. E ca si cum un curent ascuns de ura si resentiment a strabatut doua milenii de istorie asteptând ceasul razbunarii. Acesta moment a sosit.

    Miscarea de inducere catre pedofilie începe când Sigmund Freud creaza o parodie erotica a primilor ani ai vietii umane, o versiune care este foarte usor absorbita de cultura secolului. De atunci, în imaginarul Occidental, viata de familie apare din ce în ce mai mult ca o oala sub presiune plina de dorinte reprimate. In filme si literatura, copiii par sa nu aiba altceva de facut decât sa spioneze prin gaura cheii viata sexuala a parintilor, sau chiar sa se dedea ei insisi la cele mai uimitoare jocuri erotice.

    Potentialul politic exploziv al ideii este folosit imediat de Wihelm Reich, psihiatru comunist care organizeaza în Germania o miscare pentru “eliberarea sexuala a tineretului”, transferata apoi în Statele Unite unde avea sa devina, probabil, principala idee-forta a rebeliunilor studentesti din anii ‘60.

    In acelasi timp, Raportul Kinsey, despre care stim astazi ca a fost o frauda de la cap la coada, demoleaza imaginea de respectabilitate a parintilor, înfatisându-i noilor generatii fie drept niste ipocriti bolnavi sexual, fie ca niste libertini prefacuti.

    Aparitia anticonceptionalelor si prezervativelor, pe care guvernele încep sa le distribuie cu veselie prin scoli, suna ca o chemare la eliberarea totala a erotismului infantile si juvenil. De atunci, erotismul copilariei si adolescentei se extinde din lumea academica si cercurile literare în cultura claselor mijlocii sau joase, printr-o infinitate de filme, programe TV, “grupuri de discutii”, cursuri de consiliere familiala, reclame, si naiba stie mai ce. Educatia sexuala în scoli devine o initiere directa a copiilor si tinerilor în a practica a tot ceea ce au vazut în filme sau la TV.

    Dar pâna aici, legitimarea pedofiliei apare doar insinuata, strecurata printre revendicari generale care o cuprind ca pe o consecinta implicita.

    In 1981, totusi, “Time” anunta ca argumente în favoarea pedofiliei sunt pe cale de a castiga teren printre specialistii in consiliere sexuala. Larry Constantine, terapeut familial, proclama “dreptul copiilor de a se exprima sexual, ceea ce înseamna ca pot sau nu sa aiba contacte sexuale cu persoane mai în vârsta”. Unul dintre autorii Raportului Kinsey, Wardell Pomeroy, decreteaza ca incestul “poate fi uneori benefic”.

    Sub pretextul combaterii discriminarii, reprezentantii miscarii gay sunt autorizati sa predea copiiilor în scoli beneficiile practicii homosexuale. Oricine care li se opune e stigmatizat, persecutat, concediat. Intr-o carte laudata de J.Elders, fost ministru al sanatatii în SUA (the surgeon general – acelasi care lanseaza avertismente apocaliptice împotriva tigarilor), jurnalista Judith Levine afirma ca pedofilii sunt inofensivi si ca relatia sexuala dintre un baiat si un cleric poate fi chiar un lucru benefic. Cu adevarat periculosi, spune Levine, sunt parintii, cei care proiecteaza “temerile lor si propria dorinta de prospatura în acest agresor mitic al copiilor”.

    Organizatiile feministe contribuie la dezarmarea copiilor fata de pedofili si la înarmarea lor contra familiei, propagând teoria monstruoasa a unui psihiatru argentinian, dupa care cel putin una din patru fete este violata de propriul tata.

    Cea mai înalta consacrare a pedofiliei se petrece în editia din 1998 a “Buletinului Psihologic”, publicatie a Asociatiei Psihologice Americane. Revista afirma ca abuzul sexual în copilarie “nu cauzeaza un rau intens într-un mod patrunzator”, si, mai si recomanda ca termenul de pedofilie, “încarcat de conotatii negative”, sa fie schimbat cu cel de “intimitate inter-generationala”.

    Ar fi de neimaginat ca o atât de vasta revolutie mentala, raspândita în întreaga societate, sa ocoleasca miraculos o parte speciala a societatii: preotii si seminaristii. In cazul lor, pe lânga presiunea din exterior, a existat un stimul special, bine calculat ca sa actioneze din interior.

    Intr-o carte recenta, “Goodbye, good men”, reporterul american Michael S. Rose arata ca, timp de trei decenii, organizatiile gay din Statele Unite si-au pus oameni în departamentele psihologice ale Seminariilor pentru a face mult mai dificila accederea seminaristilor daruiti cu vocatie preoteasca si a forta o intrare masiva a homosexualilor în cler. In cele mai importante Seminarii, propaganda homosexuala a devenit ostentativa iar seminaristi heterosexuali au fost fortati de catre superiori sa se supuna unor comportamente homosexuale.

    Incoltiti si sabotati, indusi in eroare si indemnati, este inevitabil ca, mai devreme sau mai târziu, multi preoti si seminaristi sa ajunga sa cedeze dezmatului general cu copii si adolescenti. Si, când asta se intampla, toti cei care vorbesc in numele culturii moderne “eliberate” , tot establishmentul “progresist”, toata media “avansata”, in fine, toate puterile care, timp de o suta de ani, i-au despuiat pe copii de aura protectoare a Crestinatatii pentru a-I da prada poftelor unor adulti perversi, deodata se bucura, pentru ca au gasit un nevinovat asupra caruia sa arunce vina.

    O suta de ani de cultura pedofila sunt iertati deodata, albiti, rascumparati inaintea Celui Preainalt: singurul vinovat pentru toate este … celibatul preotilor. Crestinatatea plateste acum pentru tot raul pe care ne-a oprit sa-l facem.

    Nu va indoiti: Biserica este acum acuzata si umilita pentru ca e nevinovata. Detractorii ei o acuza pentru ca ei însisi sunt vinovati. Nicicând pâna acum, teoria lui Rene Girard, privind persecutarea tapului ispasitor ca un expedient pentru restabilirea unei iluzorii unitati a colectivitatii în criza, nicicand aceasta teorie nu si gasit o confirmare atât de manifesta, de evidenta, generala si simultana.

    Cine nu realizeaza asta, acum, e în divort cu propria constiinta. Are ochi, dar nu vede, are urechi dar nu asculta.

    Dar Biserica însasi, daca în loc sa-si denunte atacatorii, prefera sa se plece în fata lor într-un grotesc act de cainta, sacrificand oficial câtiva preoti pedofili pentru a nu trebui sa se confrunte cu fortele care i-au injectat in ea ca pe un virus, va face cea mai dezastruoasa alegere din ultimii 2000 de ani.

    Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

     
    Print Friendly, PDF & Email
    Cititi si

    17 COMENTARII

    1. Pedofilia ar trebui sa ramana interzisa, insa nu ar trebui sa redefineasca ce inseamna un copil. Un copil este un om la care nu au aparut caracteristicile sexuale secundare, in timpul pubertatii.

      Nu trebuie sa ducem lucrurile pana la extrem ca-n SUA, unde ar putea exista situatii de genul: un baiat de 18 ani care face sex cu o fata de 17 ani ajunge la puscarie pt. pedofilie.

      Si nu cred ca e nimic anormal in a fi atras de o fata de 14 ani, care – de regula – nicidecum nu arata si nu se comporta ca o fetita de 6 ani. Intr-o tara catolica din sudul Europei – Spania – varsta pentru sexul consimtit este chiar de 13 ani.

      Dar Biserica însasi, daca în loc sa-si denunte atacatorii, prefera sa se plece în fata lor într-un grotesc act de cainta, sacrificand oficial câtiva preoti pedofili pentru a nu trebui sa se confrunte cu fortele care i-au injectat in ea ca pe un virus, va face cea mai dezastruoasa alegere din ultimii 2000 de ani.

      Pai daca e OK sa fii si preot si pedofil, oare ce exemplu este oferit laicilor, ma intreb…

      Ma mai intreb: cati copii au avut de suferit, de-a lungul istoriei, de faptele unor “preoti” fara scrupule, care au abuzat de autoritatea conferita de Biserica pentru a-si satisface fetishurile? Eu zic ca cea mai dezastroasa alegere a Bisericii este aceea de a se indeparta ea insasi de invatamintele lui Isus si de a pune politica deasupra adevarului si moralitatii predate de Isus, ascunzand abuzuri ale membrilor ei doar din motive de PR, pentru a nu da rau la masele de credinciosi.

      Ei, uite ca in final ascunderea acestor fapte a fost descoperita (caci progresistii sunt la butoanele media), iar asta se intoarce impotriva Bisericii!

    2. Solutia propusa e ca Biserica SA SE CONFRUNTE CU FORTELE care promoveaza pedofilia si pedofilii.
      Asta e lectura cinstita a articolului prof Olavo.

    3. Media blinders on the Church media scandal
      Daca tot vorbim despre “pedofilie”:

      If these critics are so enamored of specificity and categorical rectitude, they should know that the abuse in question is not pedophilia. This is because pedophilia refers to sexual relations with prepubescent children, and virtually all the victims in the Church scandal were adolescents. Thus, it is correctly classified as ephebophilia (attraction to older adolescents) or hebephilia (attraction to pubescent children). If you’re going to embrace psycho-babble, then babble correctly.

      Este anormal sa te simti atras de o fata de 14 ani, dupa cum este anormal sa iti fuga ochii dupa toate persoanele de sex opus mai tinere decat tine. In fine, nu asta discutam aici, ci reaua vointa a celor aflati la butoane.

      What I mean is that unlike Islam, Catholicism has a teaching body — the Pope and Magisterium — that defines Catholic doctrine; therefore, unlike in Islam, it isn’t a matter of which cleric you choose to believe. And to say the least, the transgressing priests did great violence to Catholic teaching, thereby rendering themselves something less than priests in spirit. Yet facts are stubborn things, and the fact is that the abusers were ordained as priests in the Catholic Church, and no one seems to have trouble accepting that reality. We do not hear anyone say, “No! They aren’t priests! The definition of a priest involves being celibate, and these men were anything but.” Well, there is another fact here: They not only are/were priests, but they also happen to be (or have been, in the cases of the deceased and defrocked) homosexual priests. And to say otherwise is to be guilty of selective specificity. Just as critics recoil at the supposed intellectual sloppiness of labeling the abusers homosexuals but will then most sloppily call them pedophiles, they will identify them as “Catholic” and as “priests” but not as homosexual. Why is this? Is it just a coincidence that every example here of selective specificity, sloppiness, and hypocrisy serves to either protect the reputation of homosexuals or damage that of the Church?

      There, reason is not hard to discern. While the abuse in question is a problem of homosexuality, homosexuality is never a problem for our abusive media. The truth is that if the Church were actually a homosexual organization, with positions aligned with leftism, there could have been twice the abuse and there would have been 0.2 percent the coverage. As with the cases of the Duke University academic who adopted two black boys and habitually molested them and Jesse Dirkhising, a 13-year-old boy who was tortured and murdered by two homosexuals in Arkansas, it would be buried faster than a mafia snitch in New Jersey.

      This is why I have said before that the coverage of the Church scandal has nothing to do with concern about youth — it has nothing to do with Truth. It is simply a hammer with which the media can attack religion, something they hate more than the worst child molester.

    4. De ce oare toata aceasta situatie dramatica din interiorul bisericii catolice a expoldat dupa alergrea actauluilui papa si nu s-a spus aproape nimic in perioada domniei papei polonez care a fost adulat ca un star de cinema….

    5. Este surprinzator cit de repede gindirea conservativa s-a “inmierat” din arta victimizarii practicata de liberali.
      Carevasazica biserica catolica e o victima pura si inocenta a conspiratiei stingiste de a o compromite. Biserica a fost injectata cu personal cu inclinatii sexuale neortodoxe iar ea sasracuta biserica s-a trezit peste noapte cu fustita in cap…..Patetic !
      Biserica catolica nu mai este de mult o entitate evlavioasa si conservativa, biserica catolica este un forum politizat liberal, iar liberalizarea s-a facut constient si entuziastic.
      E foarte usor sa acuzi miscarea gay ca a invadat biserica, dar cine a deschis portile bisericii miscarii gay ? sfintul duh ?
      E patetic, e militant, e rusinos si infantilist, e la fel cum fetele din romania pe vremuri se plingeau ca au ramas insarcinate numai ca au facut baie in mare linga un barabat cam inflacarat, oare nvielul nostru de inteligenta poate fi manipulat atit de usor.
      Biserica trebuie sa nu se mai ascunda dupa vorbe mestesugite, a venit timpul adevarului, cind va trebuii sa-si recunoasca pozitia ei in lume ca simplu posesor de real estate, mostenit de la o ilustra entitate ecumenica defuncta, care a fost farul spritual al civilizatiei crestine dar care a sucombat in bacanale liberale.

    6. “Solutia propusa e ca Biserica SA SE CONFRUNTE CU FORTELE care promoveaza pedofilia si pedofilii.
      Asta e lectura cinstita a articolului prof Olavo.”

      Adica sa se confrunte si cu defectele genetice? Sau, dupa voi, pedofilia e pur si simplu un produs cultural si atata tot?

      Eu zic sa investigati cu mai multe atentie celelalt punct de vedere: de exemplu, cartea lui Steven Pinker, The Blank Slate

      Uite aici un video in care explica in ce mod este eronata ideea ca natura umana depinde doar de mediu (ipoteza draga socialistilor; ideologia socialista se foloseste de aceasta ipoteza pentru a propovadui remodelarea “in bine” a societatii umane, desi acest lucru nu poate fi realizat prin metodele lor, care au chiar efectul opus):

    7. Inca ceva: pedofili vor exista intotdeauna, depinde insa de societate daca vor avea ocazia de a-si pune in practica fetishul. Din punctul asta de vedere, d-l de Carvalho are mare dreptate. Cei de stanga sunt (din motive ce trebuiesc analizate cu atentie) mult mai toleranti fata de orice forma de criminalitate. Probabil, in parte cel putin, tot din aceleasi idei perverse cum ca “societatea” este de vina pentru faptele lor si ei sunt de fapt niste victime.

      Refuzul incapatanat al Stangii de a recunoaste ca unele comportamente pe care le-am considera criminale depind in mare masura de gene are, desigur, consecinte grave: in Africa de Sud, populatia majoritara neagra a revenit la putere si tolereaza fapte precum violarea de bebelusi. Cred ca in Romania sau in orice alta tara populata de albi, chiar si conditii de anarhie precum Revolutia din 1989, nimeni nu se va apuca sa violeze bebelusi ca unii negri africani. Asta ar fi inca o dovada ca criminalitatea (unde intra si pedofilia) este determinata genetic.

    8. E plin acest blog si netul de scrierile lui Olavo de Carvalho si, cu buna credinta, se poate vedea cat/cum/cand critica/apara Biserica.
      In articolul de fata, autorul numeste fortele care promoveaza pedofilia si propune confruntarea acestora. Despre asta e vorba.

      @6 Pur si simplu nu s-a demonstrat baza genetica, nici in cazul pedofiliei, nici al comportamentului de care vorbesti tu @8. De ce oare avocatii si admiratorii lui Roman Polanski si Marc Dutroux n-au invocat genetica?
      Il mai tii minte pe Mendel? Calugarul augustinian, fondator al geneticii, care incrucisa mazarea, musculita de otet, etc? E foarte greu sa invarti genele si sa stii care din ele da un anume caracter din fenotip si daca mai intervin si alti factori. Nu e asa cu culori delimitate si frumoase ca pe calculatorul lui Nea Caisa @7, care e de toata jena dpdv stiintific, logic, cultural, etc. (Din comentariile celor de pe youtube: – Aletheophile psychology is not an objective science or a natural science. It is a social science and if you ask anyone in that field they will tell you that. / – Yeah the Gays really messed up the rainbow for me! )
      Legatura dintre gene si culoarea aripioarelor lui Drosophila e demonstrata. Speculatiile despre baza genetica a comportamentului uman sunt un spanac, nu stiinta. Pot duce insa la atrocitati, dupa cum s-a vazut la o scara impresionanta si nu foarte demult.

    9. Pentru ca Benedict este mai conservator decat papa Ioan Paul al II-lea, de aceea, iar Biserica, imi pare rau, indiferent de numele pe care il are, chiar se afla sub atacul Stangii. A mai ramas altceva de distrus? Natiunea e pus la colt, familia e denuntata, numai Dumnezeu mai trebuie ucis. Si nu vrea sa moara; de aici revolta, furia si determinarea ideologilor.

      Politizarea s-a facut entuziast pentru ca unii preoti de acolo gandeau ca tine.

      E foarte frumos spus ca “numai credinta te poate mintuii” dar ce va faceti cu cei care nu simt nevoia sa fie mintuiti si care simt ca libertatea e mai divina decit mintuirea iar adevarul poate fi relevat si prin ratiune nu numai prin dogma, aveti curajul sa ii declarati de a nu fi demni de dragostea lui Hristos? credeti ca numai voi controlati monopolul drgostei lui…

    10. Vlad M,
      Ma bucur ca ti-am intrat sub piele asta dovedeste ca simti ca ceva nu e perfect in paradis…
      Iti mai spun inca una care sa iti strice somnul:
      Sti cine mai credea ca numai ei detin adevarul absolut si infailibil… comisarii de dincolo de fosta cortina de fier; fereste-te sa vi catre mine cu dogma ta in brate cu pas la fel de apasat ca al lor, dar coborind din partea cealalta a istoriei.
      Eu si cei ca mine, nu sintem dusmanii tai, dar stapinestete sa ne provoci sa devenim….
      Eu nu urasc, credinta sau biserica sau oamenii ei, o tratez numai ca o femeie frumoasa pe care o admir cu toate ca stiu ca poate fi si irationala din cind in cind, dar asta ii face frumustea si mai atractiva…Dragomirna nu este cel mai frumos obiect de architectura din lume, dar pentru mine e sublima asa cum e…

    11. “Eu si cei ca mine, nu sintem dusmanii tai, dar stapinestete sa ne provoci sa devenim.”

      Sub multe masti mincinoase sta Raul ascuns!
      Pe cei vulnerabili ii invaluie cu “prietenie”, sau ii copleseste cu pretinsa sa intelegere superioara a fenomenelor lumii…
      Pe cei slabi ii ingenunchiaza cu demonstratii menite sa deznadajduiasca…
      Pe cei sovaitori, incearca sa-i intimideze…
      Dar fata de cei care, cu putere, curaj si indreptatire isi marturisesc credinta, cel mai adesea incepe sa ameninte. Este teama ca mastile nu mai functioneaza si furia ca a fost identificat.
      In Lumina si Adevar, nu se mai poate ascunde.

    12. Cine vrea sa atace acest articol, ca sa ramana la subiect, trebuie sa arate ca poate sa aiba o privire critica asupra lui Freud, Kinsey, etc., sau sa spuna ca acestia si-au demostrat beton teoriile, sau ca nu au rol in promovarea pedofiliei.

      Daca e numai de atacat Biserica cu platitudini deja vanturate de mii de ori, erau suficente niste linkuri la alte articole.

    13. JMT, din pacate, oroarea asta fata de absolut tradeaza faptul ca esti un relativist dogmatic.

      “There are two kinds of people in the world, the conscious dogmatists and the unconscious dogmatists. I have always found myself that the unconscious dogmatists were by far the most dogmatic.” (G.K. Chesterton)

      Somnul meu nu se strica asa usor. 🙂

    14. Mih,
      Nu te mai framinta atit, oroarea ta fata de cei care nu iti impartasesc ideile canonice e patetica. Incearca sa iti inchipui ca pe lume mai pot exista oameni si idei difertie de ale tale si care nu sint neaparat “Rai”.
      Cred ca tu ai evoluat intr-un univers ideatic foarte controlat si incazarmat, tie ti-e frica de “lumina si adevar”, eu nu am nimic de ascuns, mie nu imi pasa nici de “stinga” nici de “dreapta” caci nu sint vasalul niciuneia dintre ele, eu incerc doar sa curat “griul de neghina”, tu insa te temi ca daca vei merge prea repede pe drumul ratiunii, ti se va stinge luminarea care ti s-a pus in mina si fara de care te simti pierdut.
      Eu nu sint cel care tu banui ca as putea fi…si nu imi place sa devin personal, dar sint obligat sa o fac, caci in permananta comentariile sa-u referit mai mult la mine, ca persoana, decit la substanta textului meu…
      Imi pare rau ca nu mai am timpul necesar sa aromez cu intelectualisme exotice cuvintele mele aride, timpul ma trage de mineca sa ma intorc la aventura mea cotidiana de a “pune piine pe masa” intr-o lume grabita si competitiva in care a gindi e un lux si a scrie e un privilegiu, o lume unde oamenii nu mai au nevoie de credinta, caredinta are nevoie de oameni.

    15. JMT, de curiozitate, citesti vreodata ce scrii? Nu prea se vede. Numai “intelectualisme”, totul emana “better than thou” si relativism de liceu, ba chiar si fixatie antireligioasa cuplata cu o divinizare a Ratiunii ce trimite mai degraba spre Revolutia Franceza decat spre un om cu adevarat rational. Omul rational, JMT, nu abuzeaza de “patetic” si nu spune ca e dincolo de principii. Nu ti-o fi pasand tie de stanga si dreapta, dar asta nu inseamna ca esti prea bun pentru a fi incadrat in ele. De altfel, te anunt ca 90% dintre cei care spun ca sunt in afara binomului stanga – dreapta sunt stangisti. Normal, ei sunt relativistii par excellence.

    16. @ JMT
      “Nu te mai framinta atit…”
      Nici tu! Esti muuult pe langa.
      Dar e foarte bine sa te intorci in lumea ta…
      Drum bun!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here