Cum ti-am mai spus, articolul lui Paul Gottfried/Mircea Platon e interesant ca studiu de caz.
Ne scrii ca Paul Gottfried este un intelectual respectabil, autor al unui studiu valoros despre declinul marxismului. Ne asumam evaluarea ta, recunoscand ca nu i-am studiat operele complete. Iti admiram spiritul de fair-play fata de un om care incearca din rasputeri sa te jigneasca. Mai ales ca e evident, din acuzatiile pe care ti le aduce, ca te cunoaste doar din texte atent selectate. Te invinuieste pentru prabusirea PNT, de propaganda pentru oranduirea obamista, de a-i fi trecut cu vederea lui Vadim faptul ca i-a slujit pe comunisti, etc, etc, numai aberatii. Daca se documenta putin, ar fi evitat penibilul. S-a multumit însa cu sesizarea lui Mircea Platon, care ii traduce scrierile in romaneste. Astfel începe sa fie citat de acesta, ca argument anti-Tismaneanu, articolul prof. Gottfried, conservator american… si asa se inchide, tot în romaneste, referinta circulara. Si tu devii “comisarul Tismaneanu”.
Lucrurile astea ar fi ridicole, daca nu s-ar petrece intr-un context foarte serios, al unor confruntari mult prea importante ca sa ne permitem sa radem de prostii.
In Romania, stanga post-comunista se lupta cu inversunare pentru hegemonie culturala. Pune in joc bani, presa, cartulii, zvonistica; acestea se imbina armonios cu operatiunea de reeducare aflata în sarcina agentilor corectitudinii politice.
Totusi, dincolo de zgomote si diversiuni, la noi lumea înca stie în ce crede si are repere clare. Un astfel de reper e condamnarea regimului comunist, facuta de Traian Basescu în baza Raportului Comisiei pe care ai condus-o. Ea delimiteaza taberele, si nimeni nu are scuza ca nu a inteles ce se întâmpla. Furia “structurilor” fata de actul care le denunta crimele explica valurile de murdarii aruncate împotriva ta, a lui Traian Basescu si a personalitatilor care au sprijinit condamnarea comunismului. Nu e deloc placut sa fii tinta lor si îti suntem alaturi, recunoscatori pentru ca ti-ai asumat acest risc.
In operatiunea de asasinat moral împotriva acelora au facut posibila condamnarea comunismului si a crimelor sale, nu conteaza care dintre executanti sunt agenti profesionisti si care tovarasi de drum. Conteaza rezultatul, caci “dupa roade îi cunoasteti”. Dupa acest criteriu, atacul condamnarii comunismului dinspre dreapta, serveste cel mai bine stângii si cauzei securisto-comuniste. Se pretind crestini, “conservatori”, de dreapta, dar nu pare sa-i tulbure faptul ca în corul celor care te înjura pe tine, care ai facut un lucru concret si moral-indispensabil acestei natiuni, le stau alaturi comunisti, stângisti, ateisti, corecti politic, nationalisti lunatici etc..
Isi aroga pretentii de judecatori a tot ce misca, fara a mai fi obligati sa tina cont de proportii, nuante, virtutile si slabiciunile unor persoane sau initiative, fara a-i îngadui cuiva evolutia spirituala. Degrevati de responsabilitati concrete, cauta nod in papura celor care si le asuma în lumea reala în care traim. Sunt oameni care pot trece cu vederea circul din Parlament, din 18 decembrie 2006, si pe autorii acestuia, dar nu uita sa mentioneze sau ta acuze pentru ADN-ul pe care il porti.
Lenin si Gramsci ar zambi multumiti de prestatia unei asemenea “drepte”, care caricaturizeaza crestinismul de la care se revendica.
Intre timp, în lumea reala, Moscova nu se sfieste sa-si afirme pretentiile imperiale. Pana de curand, ne puneam speranta in conservatorii americani, inca puternici, spre deosebire de colegii lor din Europa de Vest, predati cu totul stangii. Dar administratia Obama are o agenda radicala de stanga, deschisa fata de rusi, chinezi, islamisti, marxisti si adepti ai guvernului mondial. Noi astia, oameni de dreapta, zicem noi, desi Gottfried si Platon nu or fi de acord, nu putem decat sa ne dorim ca America sa isi revina, sa isi reia rolul de lider si aparatoare a Lumii Libere.
Unde se situeaza profesorul Gottfried in acest context? Nu e clar. In orice caz, nu are nimic bun de zis despre America, americanii sa stea la ei acasa, sa nu ne invete pe noi. Ii plac nemtii. Nu ii place deloc Israelul. Nici Polonia. Slava Domnului, macar ii plac balticii. Incercand sa ne facem o idee despre aceasta familie de idei, am mai citit articole scrise de colegi de-ai lui de pe takimag.com. Ei sustin, de exemplu, ca America sa se retraga din NATO, sa-i lase dracului pe ucrainieni si pe polonezi, cine i-a pus sa-i enerveze pe rusi? Europa de Est? Sa o apere UE! Vina pentru invazia ruseasca de vara trecuta in Georgia e atribuita georgienilor, si se recomanda abtinerea de la orice sprijin american pentru ei. Desemenea, vina pentru terorismul arab e atribuita Israelului, si cere ca SUA sa îsi preseze aliatul din Orientul Mijlociu la concesii sinucigase fata de cei care afirma fara jena ca vor moartea Israelului, Americii, Occidentului. Aplicarea in lumea reala a acestor recomandari ar fi ceea ce numea Voegelin “prostie criminala”. Ce conteaza ca ele sunt facute de pe pozitii de “dreapta” sau de stanga? Daca vorbim de rezultate, asemenea pozitii au permis persistenta si expansiunea comunismului, cu toate crimele lui. Ele sunt in continuare un pericol pentru civilizatia occidentala.
17 Comments
radu zugravu
1 June 2009Si totusi, singurul care a scris de bine de Sarah Palin in 2008, in Romania, a fost M. Platon:
http://www.rostonline.org/blog/claudiu/2008/09/sarah-palin-i-america-profund.html
Cat despre Gottfried, e un om legitim de dreapta si argumentele sale in privinta lui Tusmaneanu merita luate in considerare de cei cu adevarat de dreapta:
http://culianu.wordpress.com/2009/05/04/neoconii-de-la-dunare-paul-gottfried-traducere-de-mircea-platon/
Costin A.
1 June 2009al doilea link pe care il dai este de pe blogul lui Ilie Catrinoiu, cu care am avut citeva schimburi de replici. aici poti vedea citeva detalii si despre ce fel despre cit de demn de luat in seama este grupul Platon-Hurduzeu-Catrinoiu-Radu Iliescu: http://inliniedreapta.net/cum-va-place-a-treia-for%C8%9Ba-din-cate-or-fi-distribuita-neutral/
poate te intrebi „si ce importanta are ca este blogul lui Catrinoiu?”
are:
radu zugravu
1 June 2009Nu inteleg modul asta de a murdari prin asociere. Il poti citi pe Gottfried, despre Tismaneanu, pe blogul Takimag:
http://takimag.com/article/neocons_on_the_danube/
Sau si Taki e din „lotul Catrinoiu”?
Catrinoiu a preluat traducerea din Convorbiri literare:
http://convorbiri-literare.dntis.ro/PAULmai9.html
Gottfried a fost prieten cu Murray Rothbard, cu Nixon, cu toata vechea dreapta libertariana si conservatoare pe bune. Ar fi pacat sa cadeti si voi in plasa unor oportunisti stangisti precum Tismaneanu. Cine scria la Cotidianul acum doi ani, pe vremea cand s-a lansat Palin in SUA: Tismaneanu, Fumurescu, Neamtu. A scris careva despre Palin? Au tacut sau i-au laudat pe Obama si McCain. La Palin strambau din nas (asa ca nu ma mira polemica de acum cu Fumurescu). Daca vreti dreapta, si vad ca vreti, atunci invatati sa cititi istoria veche si recenta. Fiti consecventi. Uitati-va pe cine sustineti. Ca dreapta nu se poate face cu „oameni recenti”.
radu zugravu
1 June 2009Si inca ceva, Glenn Beck si dreapta americana (de la National Review la Fox News) il considera pe Soros un „liberal” (a se citi „stangist”) odios. Cum sta dreapta din Romania cu Soros? De ce presa de „dreapta” din Romania nu a preluat o stire precum asta:
http://news.yahoo.com/s/ap/20101113/ap_on_en_tv/us_glenn_beck_soros_adl
Acum, ca e la moda, suntem cu totii cu Tea Party? De ce nu faceti un sondaj de opinie in care sa le cereti corifeilor dreptei romanesti parerea despre conflictul dintre Beck si Soros? E doar o idee… Cred ca ar spori traficul. Si am vedea si noi cu cine votam.
radu zugravu
1 June 2009Despre Soros:
1. http://www.liveleak.com/view?i=8ef_1283676421&c=1
2. Ca tot nu va place Obama:
http://www.liveleak.com/view?i=449_1229293744
3. Bill O’Reilly:
http://www.liveleak.com/view?i=11f_1207881701
Astept reactii de la oameni cu adevarat de dreapta.
PS. Paul Gottfried despre cum putem sustine Israelul:
„- E foarte posibil sa ai simpatie pentru statul israelian, prins intre inamici musulmani, fara sa imbratisezi ideologia neoconservatoare. In ultima mea carte, Encounters, arat cum multi dintre cunoscutii mei vadesc simpatie pentru Israel dar, asemenea renumitului profesor de relatii internationale James Kurth, care e in mod categoric un prieten al Israelului, gasesc respingatoare propaganda neoconservatoare. Desi cred ca Tratatul de la Versailles a fost razbunator si imprudent si ca era normal sa produca un nou razboi, nu vad nici un motiv sa sar in tabara lui Hitler doar pentru ca si el se opunea acelui tratat. Nu inteleg de ce, pentru a ne opune unui rau, trebuie sa imbratisam neconditionat niste aliati toxici (si neoconservatorii, fiind stalinisti in mentalitate, asteapta supunere totala de la satelitii lor).”
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/interviu-imperiul-politic-global-american-declinul-europei-si-cel-mai-mare-pericol-pentru-romania-de-azi-si-de-maine-in-viziunea-lui-paul-gottfried-4839207/
Anca Cernea
1 June 2009Nu stiu dupa ce criterii stabileste Radu Zugravu cine e de dreapta si cine nu.
Dupa criteriile noastre, Soros nu e de dreapta, nici Gottfried, nici Takimag.
Cotidianul? Hm, nu neaparat. Dar Sarah Palin e de dreapta. Si Vladimir Tismaneanu e de dreapta.
Ceea ce spune Vladimir Tismaneanu despre comunism este adevarat. Nu bate campii. Adica ceea ce spune/scrie el corespunde realitatii. Si isi asuma consecintele, care nu sunt deloc avantajoase pentru el. Nici in mediul academic din SUA, dominat de stanga, nici in mass-media romaneasca, slujitoare la moguli, nu ai niciun interes sa spui adevarul despre comunism. Chiar nu e evident, ca de aceea il si injura, atat comunistii cat si tovarasii lor de drum?
Daca Tismaneanu nu a scris de Sarah Palin, nu inseamna ca e de stanga. Nici daca a fost de stanga in liceu, nu inseamna ca mai e.
Crestineste, realist, este sa recunosti ca oamenii se schimba. Si Sf. Pavel facea un soi de politie politica, pana i s-a intamplat episodul de pe drumul Damascului. Iuda a fost apostol, pana a ales altfel. JF Revel a fost comunist, pana s-a lamurit. Whittaker Chambers a fost comunist, spion pt URSS. Litvinenko a fost colonel FSB. Stalin a fost seminarist. SI CE DACA?
Nu are importanta de unde vine Gottfried, poate fie prieten cu Nixon, nici de unde vine Tismaneanu, poate sa provina din parinti comunisti. Nu asta e criteriul.
Ca sa spunem lucrurile cat mai simplu, criteriul dupa care stabilim noi, pe acest blog, daca un autor, sau un discurs, e dreapta, este RAPORTUL SAU CU REALITATEA.
Gottfried vorbind de Tismaneanu nu are nicio insertie in real. Se vede ca habar nu are despre ce vorbeste. Si se vede ca tot ce stie el despre Vladimir Tismaneanu e de la M. Platon. Gottfried nu stie, dar e vehement, mai sa fie. El, „om de dreapta”, se precipita sa-si arunce si el portia de noroi in cineva care tocmai era atacat de mafiotii-comunisto-securisti-prietenii-rusilor, intr-un cuvant, stanga, turbata pe Tismaneanu pentru condamnarea comunismului. Atitudinea lui Gotfried/Platon prea e convenabila stangii. Noi, astia de dreapta, nu credem in coincidente, hazard, etc.
In practica, lucrurile pot fi uneori mai complexe, in sensul ca unele personaje pot indeplini criteriul realismului la mai toate capitolele, dar nu chiar la toate. De ex, McCain. E regretabil. (Este unul din motivele pentru care am infiintat blogul In linie dreapta, ca sa contribuim la cresterea coerentei dreptei.)
Autorii Takimag insa abereaza atat de grav, intr-un domeniu de extrema importanta al politicii, incat, chiar daca sunt critici fata de political corectness, nu mai conteaza. Daca ceri ca America sa-si lase balta toti aliatii, incepand cu Israelul, desigur, dar si pe toti ceilalti, Coreea de Sus, Japonia, Europa de Est, Taiwanul, Columbia, etc, ceri de fapt ca toate aceste natii sa fie lasate lui Putin, RP Chineze si jihadismului islamic. Asta nu e discurs de dreapta. E exact ce face Obama. E un delir ce poate avea consecinte mortale pentru soarta Civilizatiei. baietii sunt cel putin tovarasi de drum, (adica idioti utili, cum le zicea Lenin).
emil b.
1 June 2009Radu Zugravu: „A scris careva despre Palin?” Stiu ca intrebarea ii viza pe altii, dar profit pentru a face putina reclama (scuze). Noi am scris, inca de la bun inceput. Si, privind in urma, sint materiale care inca nu s-au perimat.
O alegere îndrăzneaţă
Sarah Palin la Convenţia Republicană
Sarah Palin şi Charlie Gibson
Te rog sa consulti arhiva. Vei observa ca, asa cum am scris despre Sarah Palin de la bun inceput, la fel am tratat si Tea Party. Sa stii ca ideea cu sondajul e buna. Am urmarit cu atentie disputa Beck – Soros si merita cel putin un articol de prezentare. Apoi, da, un sondaj ar putea fi instructiv.
… in rest, Anca mi-a cam luat vorbele din gura, asa ca ma opresc aici.
Gelu Trandafir
1 June 2009Anul trecut, cand am scris impreuna cu Anca scrisoarea catre Vladimir, nu observasem aceasta postare de pe blogul lui Vladimir Tismaneanu:
Delirul urii: Flegme peste vii, flegme peste morti
scrisa ca reactie la atacurile gruparii Catrinel, Hurduzeu & Platon.
Acum doua saptamani Costin mi-a atras atentia asupra ei intr-un moment in care eram uimit de virulenta unor comentarii venite din acea zona.
Dupa ce am citit Delirul urii: Flegme peste vii, flegme peste morti am socotit ca scrisoarea catre Vladimir era prea moale. Lucrurile imi sunt limpezi.
euNuke
1 June 2009Despre asta este vorba aici. Despre ură şi delir verbal orientate împotriva unor oameni politici aflaţi evident in tabăra dreptei. Totul nejustificat de nicio acţiune sau faptă rea a persoanelor atacate. Desigur Sarah Palin este un personaj criticabil, cu multe hibe, lacune şi gafe la activ, dar dispreţul suveran afişat maniacal la adresa ei nu ajută in niciun fel dreapta, din contră, distruge una din ideile sale formatoare, anume faptul că politica nu este apanajul unor elite specializate şi că în rîndul reprezentanţilor din parlamente îşi pot găsi locul şi oameni obişnuiţi cu o gîndire robustă conservatoare ce se bucură de încrederea unui electorat format pe afinităţi şi valori comune şi nu pe afirmarea mesianică a liderilor politici. Se uită prea des faptul că reprezentarea democratică este un mandat civil, ca atare cei ce ajung in funcţii de congresmeni sau guvernatori in US poartă permanent o responsabilitate politică, nu intelectuală, faţă de cetăţenii care i-au ales şi i-au delegat să legifereze sau administreze un anume domeniu al statului, ca atare, Palin s-a achitat in timpul mandatului său de sarcina de a gospodări Alaska, nu mi se pare că intra in atribuţiile sale cizelarea discursului public, învăţarea strategiilor de retorică sau buchisirea politologiei. Critica focalizată pe personaje precum Palin denotă o lipsă de solidaritate cu dreapta politică americană, iar in unele cazuri un misoginism structural, o frustrare tipic masculină faţă de ascensiunea femeilor in primplanul politicii. Campaniile antipalin sînt înrudite prin sentimentele ignobile care le inspiră şi pe care le colportează cu băşcălia colectivă la adresa Elenei Udrea din presa băştinaşă. Dezvăluirile aiuritoare şi mincinoase ale unui trecut reinventat, batjocura originilor etnice sau religioase, vehicularea unor speculaţii şi acuzaţii de conspiraţie şi finanţare dubioasă, istericalele antifemeieşti, altercaţiile fluide şi imunde, lipsa oricărei cumpătări şi reţineri in priponirea la stîlpul infamiei a unor personalităţi de dreapta, politice sau intelectuale, in mod singur înlătură orice şansă ca autorii acestor campanii să mai fie agreaţi de bisericuţele dreptei ca parteneri de dialog. Cînd ajungem să fim numiţi netrebnici de către nişte oameni care se pretind de dreapta cred că orice discuţie trebuie să înceteze. Aceşti histrioni obsedaţi de dimensiunea personalităţii lor nu au nicio ideologie, îşi iubesc independenţa şi o interpretează ca autonomie de gîndire deşi este o formă de relativism absolut, şi ca atare se vor segrega permanent in orice comunitate nefiind capabili de solidarizare, loialitate, decenţă, toleranţă faţă de cei ce au opinii şi convingeri tari, sau care voiesc a căuta un numitor comun şi a apăra de pe o platformă politică un set de valori comune. Concertul infernal al acestor artişti ai cuvîntului nu este altceva decît un bruiaj masiv al dreptei. E musai ca într-un mod delicat să fie izolaţi in peisaj, iar reprezentaţiile lor să fie primite ca orice spectacol teatral şi nimic mai mult. Contribuţia lor la coagularea dreptei şi la construcţia migăloasă a unei alianţe durabile între conservatori şi libertarieni este aşadar nulă, dacă nu chiar negativă din moment ce acum se acuză in ansamblu mişcărea TeaParty, se insistă asupra unor racile colective de care s-ar face vinovaţi toţi membri acestor asociaţii civico-politice, iar etichetele de rasism, xonofobie şi extremism au fost iarăşi scoase din sertarele propagandei. chiar dacă cei ce folosesc cu mare uşurinţă epitele infamante nu sînt stîngişti veritabili ei, tinerii intelectuali independenţi, se alătură corului mai mare al socialiştilor şi asftel ajung să contribuie la realizarea scopurilor politice ale acestora transformîndu-se cu sau fără voie in instrumentele lor. Inconştienţa politică nu este o scuză, relativismul nici atît. Dacă ar fi adepţii unui relativism ingenuu nu ar putea căpăta vehemenţa actuală a discursului public, dar par mai degrabă vocile unui pragmatism progresist care contrastează foarte puternic cu pretenţiile lor ontologice. Se conving că epitetele aruncate fără sfială reprezintă adevărul gol-goluţ, că indivizii ce se asociază politic in America sînt chiar rasişti, extremişti, habotnici, ţărănoi şi mitocani inculţi ce habar n-au de politică şi atunci încep să creadă că este de datoria lor să lupte împotriva acestora, ca atare aderă incoştient la cauză, la o cauză pe care cu cîţiva ani in urmă o dispreţuiau din suflet. Acum practică înfierarea duşmanului de clasă, ba chiar au preluat pe nesimţite dialectica marxistă cu tot cu terminologia învechită, limitată a claselor sociale. Au preluat şi tematica stalinistă a rasismului, ba chiar şi marota imperialismului şi obscurantismului religios, şi iată-i acum, aidoma cetelor de juni intelectuali neliniştiţi ce ardeau de nerăbdare şi visau in secret la marea campanie de eradicare a fascismului in plan global. mulţi dintre ei chiar au plecat in expediţie..in Spania..au murit acolo pentru o cauză complet străină de ei dar nobilă, înălţătoare şi erau convinşi că o fac pentru binele spaniolilor.
radu zugravu
1 June 2009Zice dna Cernea:
„Noi, astia de dreapta, nu credem in coincidente, hazard, etc.”
Dar ce, sunteti cu teoria conspiratiei?
radu zugravu
1 June 2009Dna Cernea, e admirabil ca va aparati prietenul. Dar o faceti ocolind tocmai realitatea de care vorbiti, si anume ca Gottfried a facut recenzie la o CARTE a lui Tismaneanu. Gottfried a lucrat cu materialul clientului. Si l-a criticat pe Tismaneanu pentru ca a gasit in acea carte:
1. elogii la adresa lui Habermas, Zizek si Tamas
2. atacuri la adresa crestin-democratiei
3. atacuri asupra celor care lupta impotriva lui Big Government
4. acuzatii de fascism si antisemitism (a la Adorno) azvarlite in toate partile
Mie, unuia, nu imi suna a dreapta si nici nu cred ca are legatura cu Tea Party. Tismaneanu poate fi „anticomunist” si de pe pozitii socialiste. S-au mai vazut si altii, nu e nimic rau in asta. Dar anticomunismul nu e egal cu „dreapta”. Ca, daca ar fi, Marcel Mauss ar fi de dreapta, de exemplu.
Cat despre injuriile din subsoluri de bloguri, prietenii dlui Tismaneanu nu sunt cu nimic mai prejos decat adversarii domniei-sale. A reduce discutarea unui articol serios la discutia comentariilor injurioase si anonime de pe marginea lui mi se pare neserios, copilaresc sau diversionist (asta pentru cei, care, dupa cum spune dna Cernea, nu cred in coincidente!)
PS Va felicit pentru decizia de a face un sondaj de opinie referitor la Soros in randul dreptei romanesti consacrate ca atare (de la Patapievici, prin Neamtu, la Tismaneanu). Astept cu nerabdare sa citesc materialul
radu zugravu
1 June 2009Pentru Emil B.:
Bravo! Asa da.
Anca Cernea
1 June 2009Domnule Zugravu,
Se vede ca nu ati citit cartea in chestiune a lui Vladimir Tismaneanu, Fantasies of Salvation.
1. Cine a citit-o, a putut observa ca: NU „ii elogiaza pe Habermas, Zizek si Tamas”, ci pur si simplu ii citeaza, cu diversele lor pareri si expresii. (Nu va dau si paginile, ca sa va incurajez sa cititi.) Daca vreti sa stiti, Tismaneanu a polemizat cu GM Tamas si l-a criticat fara menajamente pe Zizek. (Bibliografie, de exemplu: http://www.revista22.ro/articol-8603.html si http://www.revista22.ro/22-plus-300-dreapta-trebuie-s259-fie-principala-for355259-de-salvare-a-8566.html)
2. Atacul la crestin democratie nu exista in carte. Dar aici dovediti ca nu ati citit atent nici macar art. lui Gottfried. El nu zice ca a gasit asta in carte, ci ca Platon i-a spus ca Tismaneanu impreuna cu alti PDL-isti si cu Ion Iliescu au atacat PNTCD (!!!!).
Pe de alta parte, intre noi fie spus, crestin democratia poate fi atacata de pe pozitii de dreapta, si chiar este, si pe buna dreptate, ca sa zic asa. Dar despre asta nu o sa intram in detalii aici.
3. si 4. nici nu merita luate in discutie, prea sunt gogonate.
Ceea ce frapeaza, insa, si la Gottfried, si la admiratorii acestuia din spatiul mioritic, este OBSESIA de a-i gasi lui Tismaneanu nod in papura si de a-l scoate stangist cu orice pret, fara a citi ce a scris si fara a auzi ce are de spus. Aceasta obsesie este cu totul DISPROPORTIONATA, in conditiile in care in Romania chiar exista rele care merita combatute, cum ar fi o stanga virulenta, agresiva, cu antecedente criminale, obiceiuri mafiote si conexiuni externe cat se poate de compromitatoare.
Intre stanga in chestiune si Vladimir Tismaneanu exista un conflict deschis. De ce ati ales sa va alaturati stangii in operatiunea de ponegrire? E „coincidenta”, nu?
Daca sunteti de dreapta, de ce nu atacati mai intai stanga sus-mentionata? Ati terminat de scris tot ce era de scris despre Iliescu, moguli, lustratie, securisti, imperialismul rusesc si instrumentele lui din tara noastra, etc? Ati epuizat toata lista si ati ajuns acum la Tismaneanu, care va supara, nu pentru ca este, ci pentru ca
?
PS
Pe acest blog nu este bine venita lipsa bunei cuviinte, nici in forma deschisa, a la Catrinoiu, nici in forma voalata, ca mai jos:
E un avertisment. Nu ne puneti la incercare ospitalitatea.
radu zugravu
1 June 20091. „Demagogues, tribunes, and prophets emerge who can articulate collective hopes and anxieties in aggressive ways. These are mythologists who know how to stimulate fears and ecstasies, illusions and redemptive expectations. An illustration of this is the resurgence in the contemporary United States of the anti-„Big Government” sentiments and their exploitation by different political actors” (Vladimir Tismaneanu, Fantasies of Salvation, Princeton UP, 1998, 27).
Suna exact ca o demascare de tip NPR a lui Tea Party!
2. La pagina 32 a aceleiasi cart ni se arata cum cei de dreapta sunt vinovati pentru ca: „impose a vertical, strictly masculine, indeed phallocratic vision of the good society. Parliamentary governments are criticized for their impotence, softness, and failure to deal drastically with the enemies of the nation. The persecution of sexual minorities is accompanied by a condescending patriarchal treatment of women.”
3. Vezi paginile 76-80 pentru atac la crestin-democratie, cu un pasaj aproape de final, la pagina 80, unde Tismaneanu deplange „a growing interference of the Catholic Church in Poland’s political debates.” Tismaneanu numeste acest lucru: „the clerical-authoritarian trends in Poland”.
Ma opresc aici, ca mai am si alte lucruri de facut. La revedere!
Liviu Crăciun
1 June 2009radu zugravu
… numai ca era bicicleta…
1. 1996, Bill Clinton:
2. e vorba de zyuganov si despre fascinanta sa combinatie de comunism si nazism
3. e vorba despre „crestin-democratul” funar, vatra romaneasca si despre alti „crestin-democrati” similari din zona
ce facem aici pina la urma?
radu zugravu
1 June 2009Am inteles, Tismaneanu lupta impotriva lui Bill Clinton, care era un agresiv activist anti-Big Government. De aia a sustinut Tismaneanu interventia militara a lui Clinton in Iugoslavia: ca sa dea o lovitura de moarte lui „Big Government”. Ma duc sa ma culc. Eu nu visez decat cand dorm, si nici atunci prea des. Mult succes in continuare.
GMT
1 June 2009Liviu, domnul Radu are timp de pierdut pe aici, mie mi-e clar. Sa-l lasam sa-si ia o pauza.