Organizația sunnită Statul Islamic din Irak și Levant (SIIL) a anunțat duminică reînființarea Califatului, statul musulman mondial abolit în 1924 de naționalistul turc Kemal Ataturk, părintele Turciei moderne. Un consiliul al mișcării l-a ales pe Abu Bakr al Baghdadi, teroristul-șef al SIIL, în funcția de „calif al musulmanilor”, adică de succesor al profetului Mahomed, a hotărât schimbarea denumirii în „Statul Islamic” și a cerut tuturor mișcărilor islamiste să îi recunoască primatul.

La prima vedere, pretențiile emise de SIIL sunt ridicole. Organizația are îndrăzneala de a-și însuși inițiativa refondării califatului, ceea ce nici măcar Al Qaida nu a avut curajul să o facă. La o analiză mai atentă, se poate observa cu ușurință că acțiunile militare din ultima lună au transformat organizația teroristă în una dintre cele mai puternice din întreaga lume.

În prezent, membrii SIIL acționează pe două fronturi. În Siria, organizația se războiește cu armata națională siriană, în vreme ce în Irak, SIIL se confruntă cu trupele irakiene și Peshmerga kurde. Experiența militară câștigată în luptele cu sirienii s-a dovedit a fi crucială pe frontul irakian. Forțele irakiene, conduse de ofițeri slabi și lipsite de voința pe care o imprimă fanatismul religios al SIIL, au fost vânturate de ofensiva islamistă declanșată pe 9 iunie în nordul țării. Orașul irakian Mosul, un important centru petrolier al țării, se află astăzi sub controlul islamiștilor, iar cea mai mare răfinărie irakiană, cea din Baiji, a fost pierdută abia recent în fața trupelor Bagdadului. Piese de tehnică militară americană, de la Humveeuri la elicoptere de atac, cândva date în folosință armatei irakiene, se află astăzi în posesia jihadiștilor. Foste baze americane trecute în administrarea armatei irakiene au fost fie abandonate, fie cucerite de fanaticii SIIL.

În numele SIIL luptă peste 10.000 de islamiști, dedicați cu trup și suflet unei campanii de purificare religioasă de o violență rară. Grupări și triburi irakiene de confesiune religioasă musulman – sunnită, nemulțumite de guvernarea sectară a premierului irakian șiit Nuri Al Maliki, precum și foști combatanți din Baas, partidul lui Saddam Hussein, s-au alăturat drapelului negru al jihadului, al-raya.

Drapelul negru (al-raya) îşi are rădăcinile în chiar începutul Islamului. A fost steagul de luptă al Profetului Mahomed, purtat în luptă de mulţi dintre însoţitorii lui, inclusiv de către nepotul său Ali ibn Abi Talib. Steagul a redevenit foarte cunoscut în secolul al 8-lea când a fost folosit de liderul revoluţie Abbaside, Abu Muslim, care a condus o revoltă împotriva clanului Umayyad şi a Califatului. De atunci, imaginea drapelului negru a fost folosită ca simbol al revoltei şi luptei (adică jihad) religioase, iar în credinţa şiită drapelul negru este legat de aşteptările privind viaţa de apoi. În mişcarea islamistă contemporană steagul negru este utilizat pentru a simboliza atât jihadul ofensiv, cât şi pe susţinătorii restabilirii Califatului islamic.

SIIL a pornit inițial ca filială a Al Qaida în Irak și s-a evidențiat prin atentate comise mai cu seamă asupra șiiților, răpiri și execuții. Întărirea prezenței militare americane a slăbit considerabil gruparea, aceasta reușind să își refacă forțele abia după retragerea forțelor SUA în 2011. Ulterior, și-a extins activitățile în Siria, activând sub umbrela Al Qaida până la începutul anului 2014.

În Siria, SIIL a practicat a o formă extremă de război, sălbăticiilor sale căzând drept victime civili, soldați sirieni, rebeli din Armata Liberă Siriană, dar și membri ai unor organizații islamiste precum Frontul Islamic, Frontul Al Nusra și Armata Mujahedinilor. Din cauza ferocității luptătorilor SIIL și a insubordonării conducătorului lor, până și alqaidiștii au fost nevoiți să se delimiteze de acțiunile lor. Într-un comunicat publicat în februarie 2014 pe numeroase site-uri islamiste, conducerea centrală a Al Qaida și liderul ei, Ayman al Zawahiri, s-au separat de gruparea lui Abu Bakr al Baghdadi:

„Al Qaida anunță că nu este legată de SIIL (…). Aceasta nu este o ramură a grupului Al Qaida, nu are o relație de organizare cu Al Qaida și Al Qaida nu este răspunzătoare de acțiunile ei.”

Următorul articol Al Jazeera din ianurie 2014 descrie bine strategia SIIL de eliminare a adversarilor și intimidare a oricărei forme de opoziție la islamismul pe care îl promovează.

Luptătorii Al Qaida au dat o lovitură sângeroasă în scene de violență medievală din orașul Jarabulus, aflat în apropiere de granița de nord a Siriei. Luptele au izbucnit pe 17 ianuarie între grupările rebele Brigada Liwa al-Tawhid și Statul Islamic în Irak și Levant, afiliată Al Qaida, când întăriri sosite din Raqqa au dus la cucerirea orașului după o bătălie brutală care a durat patru ore. Până la căderea nopții, cel puțin zece bărbați au fost decapitați, capetele lor au fost înfipte în țepe și mai bine de 1.000 de refugiați au fugit peste granița turcă aflată la 3 kilometri depărtare.

Turnura este șocantă atât pentru locuitori, cât și pentru luptătorii din Armata Liberă Siriană (ALS), care cu doar o săptămână înainte credeau că sunt la doar câteva ore depărtare de expulzarea grupului Al Qaida din oraș, după ce reușiseră să îi încercuiască pe ultimii 40 de luptători SIIL în centrul cultural al orașului.

Dar când o mașina-capcană a SIIL a ucis 33 de oameni, toți femei și copii, brigada ALS a solicitat întăriri. În locul lor a venit însă un convoi de 70 de mașini SIIL din Raqqa, un bastion SIIL aflat la 160 de kilometri distanță în sud-vest. Luptătorii spun că jumătate din militanți erau îmbrăcați în tradiționala uniformă neagră și jumătate purtau uniformă camuflaj precum ALS și erau, neobișnuit, bărbieriți. Cei deghizați purtau banderole albe în jurul brațelor pentru a se distinge de adevărații membri ai ALS.

Decapitări
Peste 100 de bărbați au fost scoși din casele lor și escortați până în piața principală pentru ceea ce s-a dovedit a fi o baie de sânge. Printre cei arestați s-au aflat Muhammad Jader de 22 de ani și unchiul său, Ali, de 35 de ani.

„Ne-au aliniat la perete”, a declarat Jader pentru Al Jazeera. „și emirul le-a spus să nu irosească gloanțe. Deodată l-au prins pe un tip și l-au culcat la pământ, pe burtă. Apoi unul dintre membrii SIIL și-a scos cuțitul, a strigat „Allah e mare!” și i-a retezat capul.” „Alegeau oamenii la întâmplare”, a spus el. „Nu era nici o noimă în ceea ce făceau”.

Un om a fost decapitat pentru că în posesia sa au fost găsite țigări. Aproximativ 40 de bărbați au fost secerați de o ploaie de gloanțe într-un spectacol de violență nesăbuită și gratuită. Supraviețuitorii au fost apoi interogați privitor la legăturile pe care le aveau cu ALS. Simpla dăruire a unui pahar cu apă era de ajuns pentru a atrage o condamnare la moarte. Șocați și îngroziți, cei doi bărbați abia puteau să creadă că au supraviețuit, dar în ciuda eliberării, erau conștienți că vor fi vânați, așa că au fugit spre graniță.

Șase dintre cei decapitați erau din familia Jader, una dintre primele care s-a ridicat împotriva prezenței SIIL în oraș. Contrar unor informații inițiale, bărbații nu erau lideri ai unui batalion, fiind țintiți pentru legăturile lor de familie. Au fost identificați drept Hussein Jader (18 ani), Ahmad Jader (20 de ani), soldat care a dezertat din armata lui Bashar al Assad, Murat Kirkez Jader (25 de ani), Amar Jader (40 de ani), Ibrahim Jader (55 de ani) și Abdo Jader (60 de ani).

În afara de familia Jader, și clanul Jubanat a fost ținta unor represalii criminale. Ali a declarat pentru Al Jazeera că 12 femei și copii, inclusiv un bebeluș de doi ani, au fost măcelăriți în propria lor casă. Vecinii susțin că SIIL a venit după barbați, dar în absența lor, a masacrat familia.

Aflați în plină campanie de purificare a Siriei și Irakului de „politeiști” creștini, sunniți slabi de înger și necredincioși șiiți („apostați”, potrivit ideologiei SIIL), islamiștii lui Abu Bakr al Baghdadi își reafirmă credința în Allah prin execuții și torturi publice. În piața Deir Hafir din Alepp, un oraș sirian care înainte de izbucnirea războiului civil era locuit de peste 2 milioane de locuitori, membrii SIIL au crucificat zilele trecute opt bărbați care aparțineau unor grupuri rebele care se împotriveau dictatorului sirian, Bashar al-Assad.

Potrivit călăilor, victimele lor de religie musulmană se făceau vinovate de „apostazie” și slujirea Occidentului „necredincios”. Inutil de precizat, pedeapsa respectă întru totul Coranul.

Coranul 5.33: Aceasta va fi răsplata celor care duc război împotriva lui Dumnezeu şi a trimisului Său, precum şi răsplata celor care seamănă stricăciunea pe pământ: toţi vor fi ucişi ori răstigniţi, ori li se vor tăia mâna şi piciorul în curmeziş ori vor fi alungaţi din ţară. Aceasta va fi soarta lor: în Viaţa de Acum au ruşinea şi în Viaţa de Apoi, de o osândă cumplită, vor avea parte.

Războiul digital este parte activă a jihadului SIIL. Înregistrarea de mai jos este o prezentare specifică organizațiilor teroriste islamiste. Un dreptcredincios, în cazul de față un chilian care s-a convertit la Islam și și-a luat numele de Abu Safiyya, face un tur al unor cuceriri locale. Ies în evidență disprețul său față de „rahații kuffar” („necredincioși”) lăsați în urmă de forțele irakiene (simboluri naționale, obiecte „neislamice” etc.), precum și ura pe care o resimte față de infideli. Înainte de a-i arăta pe nefericiții prizonieri ajunși pe mâna SIIL, jihadistul se laudă că va oferi privitorilor „exclusive footage” („material exclusiv”). Gluma macabră îl amuză. Intrând în încăpere, își schimbă rapid atitudinea la vederea captivilor. Pe unii dintre prizonieri, îi denumește adoratori ai diavolului pentru că sunt yazidi, o minoritate religioasă kurdă, în vreme ce pe cei care au luptat împotriva SIIL îi califică drept „idioți” și îi ceartă pentru că au vrut să pară ceea ce nu sunt. Soarta tuturor acestor oameni pare pecetluită.

În spatele jihadismului SIIL se află, după cum am menționat la început, „califul” Abu Bakr al-Baghdadi. Un personaj enigmatic, puțin cunoscut, liderul terorist merită o discuție separată.

(va continua)