Facultatea de teologie romano-catolică din București a găzduit, la 27 februarie 2014, conferința Rabinului Federației Comunităților Evreiești din România, Rafael Schaffer, care a fost invitat să vorbească despre “Cum a supraviețuit poporul evreu de-a lungul încercărilor istoriei”.
Rabinul a trecut în revistă condițiile care ar fi necesare ca un popor să supraviețuiască, fără țară de-a lungul secolelor, cum a fost, de exemplu, cazul sașilor din Transilvania. Ca și sașii, evreii au fost departe de țara lor, însă, spre deosebire de ei, au rezistat fără să aibă un loc stabil, o limbă comună, fără să fie priviți cu bunăvoință în mediul în care au stat și fără să fie foarte uniți între ei. Mărturisind sincer că nu știe să explice cum a supraviețuit poporul evreu de-a lungul secolelor, a amintit câteva momente în care transmiterea învățăturii Torei era în pericol să se piardă pentru totdeauna și, în mod cu totul providențial, în ciuda tuturor dificultăților, au fost salvați înțelepții care puteau să conducă o școală pentru studiul Torei (ieșiva) și care au reușit să transmită discipolilor lor esența spiritului iudaic.
Discuțiile care au urmat prezentării subiectului nu au clarificat modul în care a supraviețuit poporul evreu, însă au deschis câteva teme de gândire, între care ar fi de amintit rugăciunea, legătura cu Dumnezeu, trăirea principiilor biblice. Merită să spui de o mie de ori o rugăciune pentru ca să îți atingă inima numai o singură dată. Dumnezeu îți permite să te superi pe El, numai să nu rupi legătura cu El. Cele Zece Porunci sunt comunicate cel mai bine de cei care le pun în practică în viața lor.
