Este momentul de cotitură. Lui Putin chiar i-a ieșit nation building. În Ucraina. Și sunt mari șanse să se sfârșească rău de tot nu doar pentru Putin, ci și pentru ambițiile Rusiei.

Agresiunea lui Putin a uns mecanismele relației transatlantice, Flancul Estic a fost consolidat și va continua să fie întărit. Rezistența ucraineană dă speranță celorlate state din Parteneriatul Estic. Arată regimul sceleratului de la Kremlin nu doar barbar, ci și vulnerabil. Dă curaj. Interzicerea platformei de propagandă și dezinformare Sputnik la Chișinău e un exemplu.

Rezistența ucrainenilor a obligat toate statele – până și state precum Germania și Ungaria, opinia publică pune presiune, lideri ori candidați precum Orban și Draghi, Zemmour și Le Pen au arătat ce le poate pielea.

În fața exemplului ucrainean, comunitatea transatlantică și regăsit solidaritatea. Premierul Poloniei, Mateusz Morawiecki și președintele Lituaniei Gitanas – un excepțional tandem pentru Ucraina – au fost ieri la Berlin pentru a cere Germaniei „sancțiuni devastatoare” contra lui Putin. „Suntem la judecata istoriei”, s-a adresat Morawiecki publicului german în engleză, „prin Nord Stream 1 si Nord Stream 2 nu curge doar gaz, ci și sânge al mamelor, copiilor, soldaților. Acum este foarte limpede asta!”

Ucrainenii și georgienii cu care am vorbit zilele acestea, oameni încercați de mai bine de trei decenii și cu experiență, vorbesc de șansele începutului demantelării imperiului, ori măcar de oportunitatea istorică a unui recul semnificativ. Să ne amintim că în 1991, aventura puciului bețivanilor din august a accelerat destrămarea URSS în decembrie.

Și invers, dacă lui Putin i-ar reuși ticăloșia în Ucraina, următorii pe listă ar fi basarabenii, balticii, polonezii și noi.

De ce se moare în Ucraina și pentru noi?

Pentru că Putin contestă întreaga arhitectură de securitate europeană și pedepsește pe cine poate.

Pentru că atunci când Putin și-a adus trupele la granița cu Ucraina, în decembrie, și-a trimis și „lista de cumpărături”, pretențiile: blocarea perspectivei de aderare la NATO a Ucrainei și ca NATO să revină militar la situația de dinainte de 1997. A simțit Vestul slăbit după retragerea catastrofală americană din Afganistan, delirul ecologist și woke-ism, a mizat pe Germania care intră în sevraj dependentă fiind de gazul rusesc. Până la urmă s-a înșelat, așa cum s-a înșelat și în privința capacității de rezistență a ucrainenilor.

Să ne reamintim că este vorba de un „pachet” aici: Ucraina și retragerea militară a NATO pe aliniamentele de dinainte de 1997. Asta înseamnă fără trupe, baze, instalații militare NATO în estul Europei. SUA și NATO i-au respins, în scris, în 29 ianuarie, pretențiile. În 17 februarie, Putin a anunțat că „Rusia va fi obligată să răspundă, inclusiv prin punerea în aplicare a unor măsuri tehnico-militare”. Invazia a început o săptămîna mai târziu, în 24 februarie 2022.

Pentru Putin este război cu cine poate în acest moment și revendicări pentru restul. Noi, polonezii, balticii, bulgarii, cehii, slovacii, chiar și ungurii amicului său Viktor Orban, să fim zonă gri, să nu mai avem garanția de securitate efectivă a prezenței militare NATO. Putin nu ne poate ataca acum, dar dacă îi reușește în Ucraina suntem în pericol.

Este exact ceea ce a prezis Președintele Lech Kaczynski la Tbilisi, în 12 august 2008, când a mobilizat liderii Ucrainei și Țărilor Baltice la un miting de solidaritate alături de Președintele Saakașvili aflat cu trupele rusești la 20 km de capitală. „Astăzi e Georgia, mâine e Ucraina, poimâine sunt țările baltice, apoi, probabil, vine și rândul țării mele.”

Aceasta este miza și pentru noi.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 
Print Friendly, PDF & Email
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentSaakașvili: Imperiul rus nu a avut niciodată frontiere, a avut doar margini
Articolul următorConcluzii de etapă, adevăruri de durată
Gelu Trandafir
Gelu Trandafir a studiat jurnalismul în Franţa. A fost producător de emisiuni pentru ProTV, realizator şi editor pentru BBC World Service, editorialist la România liberă şi redactor-şef adjunct la Evenimentul Zilei şi Cotidianul. A făcut parte din Delegaţia Permanentă a PNŢCD la începutul anilor '90 şi este membru fondator al Fundaţiei Ioan Bărbuş. A fost membru CNA între 2006 și 2012.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here