Domnii Mihail Neamțu și Dragoș-Paul Aligică au ținut zilele trecute o conferință despre romanul lui Aldous Huxley, „Brave New World”. Foarte frumos! Am predat și eu acest roman vizionar mai multor generații de studenți de la Institutul Catolic din Paris în anii 1999-2003, am conferențiat despre el recent la Liceul Racoviță din Cluj, și am scris chiar pastișe după el, unele publicate aici. E rolul intelectualilor să analizeze iar și iar marile texte, de la Platon, Boethius, Dante sau Shakespeare la Huxley sau Bulgakov.

D-l Neamțu este un excelent organizator, iar conferințele pe care le-am susținut împreună au fost mereu un succes: public numeros și entuziast, de toate vârstele. Am plecat de fiecare dată încărcat pozitiv de la evenimente, și pentru asta îi port recunoștință lui Mihai.

Nu știu deci de ce conferențiarii de la sala Dalles au ieșit furioși de la evenimentul lor, anunțat de mult timp cu surle și trâmbițe, blestemând pieziș și anticipativ eventualii critici ai conferinței, și în special pe mine, care nu mă pronunțasem.

Chiar dacă evenimentul n-a adunat prea multă lume și probabil nici prea mulți bani pentru „victimele războiului din Ucraina” (în realitate, aflăm, niște etnici români dintr-o zonă de la granița cu Maramureșul, scutită de bombele lui Putin, doar n-o să ajungă banii la „n4z1știi” lui Zelenski), el a fost totuși un succes pentru activul AUR, reprezentat în sală de diverși domni, începând cu liderul Claudiu Târziu și continuând cu d-l Cornel Petrișor, un admirabil român din SUA, sponsor al d-lui Neamțu și al AUR. (În locul domnului Târziu, m-aș simți jignit: după toată atenția pe care i-o arată liderul unui important partid parlamentar, d-l Neamțu evită să apară în poze cu d-sa și face spume când cineva îl asociază cu AUR. Crede d-l Neamțu că AUR e nefrecventabil, sau cum?).

De ce sunt deci furioși domnii Aligică și Neamțu? Îi împiedică cineva să se exprime plenar? Nu au succes în viață? Dimpotrivă! Domnul Aligică a primit în cel mai scurt timp posibil tot ce poate oferi sistemul (para)academic oamenilor săi, inclusiv o strapontină la Academia Română. Domnul Neamțu este promovat de o bună parte a mass-media (de pildă, GoldFM, unde e invitatul permanent al d-lui Cozmin Gușă).

Ar fi cazul să se lumineze în postul Crăciunului, și să-și asume senini rolul de doctrinari ai AUR. Sunt convins că d-l Târziu, un om altminteri generos, îi va primi cu drag pe acești eminenți intelectuali în partidul său naționalist și suveranist, sceptic față de Occident și Ucraina, dar indulgent cu China și Rusia. În fond, d-l Aligică asta ne explică de câțiva ani: că „Brave New World”-ul occidental e la fel de rău ca „1984”-ul rusesc și chinezesc. A repetat-o și la conferința de alaltăieri: China sau SUA, aceeași mizerie, același control distopic al populației, aceeași lipsă de libertate. Că d-l Aligică a ales să se lupte doar cu Centrala de Propagandă din Occident, iar cea din Orient nu-l deranjează, e problema sa. Intelectual, orice poate fi susținut (și, firește, combătut).

La rândul său, d-l Neamțu merită și el, după 12 ani de candidaturi nefericite pe diverse liste (PNȚCD, Noua Republică, PNL, PMP) un loc de deputat pe listele AUR, pe care sondajele le arată încăpătoare. Sunt sincer convins că d-l Neamțu ar fi un deputat de 100 de ori mai elocvent și chiar mai grandilocvent decât 99% dintre parlamentari, capabil oricând de gesturi la fel de îndrăznețe ca liderul său, George Simion (ne-a demonstrat-o cu usturoiul și punguța cu treizeci de arginți de tinichea). Elocința facilă îl poate oricând profila într-un nou tribun, iar erudiția sa îl plasează deja peste Vadim Tudor (mai trebuie să-și exerseze doar invectiva).

De ce ar prefera domnul Neamțu să combată Occidentul alături de personaje ridicole și marginale (instructori de masculinitate, croitori pestriți, autori autopublicați, studenți la Moscova) sau grav compromise (discipoli ai unor generali de Securitate, jurnaliști cu epoleți, corespondenți Sputnik), în loc să se alăture senin și onest unui partid parlamentar aflat în plină ascensiune? Doar nu-i mai pasă de rezervele față de asemenea asociere a unor „neocalendariști” și „sorboniști”, cum ar fi d-nii Andrei Pleșu, Teodor Baconschi sau subsemnatul. Pe aceștia i-a terfelit deja cu program din luna aprilie până astăzi, și probabil va continua, căci îi poate aduce multă simpatie dinspre electoratul AUR.

La rândul său, d-l Aligică se poate însenina: a primit totul de la sistem. Nu mai riscă nimic. De ce nu-și asumă onest rolul de doctrinar al euroasiatismului à la roumaine, sau ce crede dânsul?

La ce bun să se mai ascundă? Toată lumea a înțeles care sunt pozițiile, prietenii și adversarii lor de idei. Chiar nu e nevoie să scrie pieziș: mai bine combat onest, pe față, pentru valorile în care cred, alături de cei care gândesc ca ei, care le sorb cuvintele la conferințe, în emisiuni și pe Facebook, și care azi, iată, sunt bine reprezentați în Parlament.

Adrian Papahagi

Sursa: Facebook