NATO, SUA, Occidentul, democrațiile europene și non-europene trebuie să înțeleagă o dată pentru totdeauna că funciarmente Rusia, Iranul, China, Venezuela, Cuba, Afghanistanul, Siria și multe alte asemenea autocratii, mascate butaforic în democraturi, nu reprezintă parteneri de negociere sau de afaceri capabili să își însușească logica libertății cetățeanului, a mecanismelor de tip “checks and balances”, autoritatea legii întru caliatea guvernării în folosul oamenilor și nu respectă niciun fel de lege în sensul dreptului internațional.
De fapt, valoarea vieții celor trăitori în asemenea spații concentrationare, spoite economic cu simulacre capitaliste, nu valorează pentru camarilele aflate la putere, decât prețul pe care supușii îl pot plăti oricând întru perpetuarea la putere a găștilor politicianiste cu pricina.
Acest triunghi îngrozitor al Răului, în care vârful de lance violează acum militar o țară și un popor vecine, creștine, istoric și cultural înrudite, este inspirat de Rusia lui Vladimir Putin. O Rusie care, manipulata, înregimentata și făcută complice la această demență nostalgic-asasina a unui kagebist frustrat și a acolitilor lui sociopati, tânjește hâd după o glorie demult apusă. O glorie edificata oricum doar cu sabia, cu tunul, cu sânge nevinovat și cu teroare, glorie la a cărei umbră devastatoare si-au găsit sfârșitul zeci de milioane de oameni. O glorie a furtului, a violului, ca devastarii și a genocidului.
Rusia nu a fost si nu este în stare să civilizeze, să educe, să edifuce, să asaneze. Nici să blagosloveasca cetățile cucerite astfel cu bunăstarea liberei inițiative, cu prosperitate, cu democrație și cu instaurarea statului de drept, cu drepturi și libertăți cetățenești reale. Până și ortodoxismul ei filetist a devenit o erezie apologetica a războiului și a crimei.
Dureros, trist și înspăimântător de actual, văzând ce face Rusia prin violul în formă continuată ordonat și întreținut de mafia Kremlinului în Ucraina, ceeea ce spunea Dostoievski despre ruși : ”o nație cutreieratoare prin Europa, care caută să mai distrugă ceva, să pulverizeze pur si simplu, totul. Așa, din batjocură”. Un contrast de-a dreptul distopic al maselor dezlănțuite, în raport cu truda de geniu a unui Cehov sau Ceaikovski sau Sostakovici sau Innokenti Smoktunovsky sau Prokofiev sau Bulgakov sau Pasternak sau Gogol sau Soljenitin sau Glinka sau Lomonosov sau Ayn Rand sau Baryshnikov sau Kasparov sau, sau, sau… Cu atât mai cumplită dezamagirea!
Această încleștare dintre cele trei vârfuri ale Răului – la care se adaugă halucinant și terorismul Islamic, gata sa aprindă mai nou Orientul Mijlociu via Teheran – cu lumea civilizată, încă democratică, încă tributara năzuinței de mai bine, libertății individuale, economice și de exprimare, încă marcată de morala Creștină – chiar dacă, aflata sub asediul fulminant dar, fără doar și poate, vremelnic al Noii Stângi – încă rațională și încă sensibilă la interesele cetățeanului și încă concentrata pe ceea ce îndeobște numim “guvernare de calitate”, nu are cum să se sfârșească altfel decât cu victoria Binelui! Indiferent cât de imperfect și de aceea perfectibil este acest Bine.
Altfel, Europa și, prin contaminare, Lumea se vor prăbuși în întunericul asasinatului politic, al tiraniei și al teroarei dezlănțuite împotriva omului creat de Dumnezeu.
Din nefericire, necesara înfrângere a acestui tip de Rău, nu va rezolva problema celuilalt tip de Rău – cel al Noii Stângi, cea neomarxista, deconstructivista identitar, corectă politic, pervers polimorfa și veșnic etatista, aidoma Vechii Stângi – și, de aceea, previzibil falimentară.
Dar, asta este o altă poveste…
Daniel Uncu
