În 1981, când a început preşedinţia lui Ronald Reagan, economia americană trecea prin cea mai severă recesiune după al doilea război mondial. Cu preţuri neobişnuit de mari la pompa de benzină, un şomaj de aproape 11% şi rate de dobândă la împrumuturile bancare între 15% şi 20%, condiţiile economice erau descrise drept „aproape de panică”. Opt ani mai târziu, la sfârşitul preşedinţiei Reagan, economia americană îşi mărise volumul cu 31%, inflaţia scăzuse cu două treimi, dobânzile la împrumuturi bancare s-au înjumătăţit, au fost create 16 milioane de locuri de muncă, iar rata de şomaj coborâse la cel mai mic nivel din ultimii 15 ani: 5.5%.
Acest salt neobişnuit a fost posibil datorită unei filozofiii economice simple, inspirate de capitalismul laissez-faire: reducerea impozitelor pe venitul personal şi de afaceri, dereglementarea economiei (deci limitarea intruziunii statului în dinamica pieţii), reforma sistemului de impozitare, crearea unui cadru stimulativ pentru investitori şi antreprenori şi reducerea cheltuielilor bugetare. Cota maximă de impozitare pe venit a scăzut în 1981 de la 70% la 50%, iar cea minimă de la 14% la 11%. În a două rundă de reforme ale impozitării (cea din 1986), numărul de trepte de impozitare a fost redus la patru, rata maximă a scăzut la 30%, iar cea minimă a crescut la 15%. Cea mai mare decepţie economică a preşedinţiei Reagan a constat în aproape triplarea datoriei naţionale, de la $997 miliarde la $2.85 trilioane.
Pe 13 august 1981 Ronald Reagan a semnat legea Economic Recovery Tax Act, care a inaugurat o eră de prosperitate şi restaurare a moralului american. Cu o zi mai devreme s-a consumat un eveniment în mare măsură ignorat la vremea respectivă: firma de echipament de calcul electronic IBM a scos pe piaţă primul calculator personal, numit IBM PC. Echipat cu un microprocesor al companiei Intel şi rulând un sistem de operare produs de o firmă de software obscură, numită Microsoft, IBM PC-ul a devenit rapid o senzaţie socială. Zilele de 12 şi 13 august sunt strâns înrudite, deoarece ritmul fără precedent al perioadei de inovaţie şi dezvoltare tehnologică deschisă de ziua de 12 nu ar fi fost posibil fără descătuşarea economică semnată în lege de Ronald Reagan în ziua de 13.
Este o conexiune pe care puţini o înţeleg, dar revoluţia economică a lui Reagan este inextricabil legată de revoluţia informaţională declanşată de IBM PC. Mesajul său de promovare a competitivităţii de piaţă, a vigorii antreprenoriale şi de reglementare guvernamentală minimală a fost receptat de o audienţă avidă într-o perioadă de schimbare tehnologică rapidă, în care inovaţia deschidea noi oportunităţi aproape în fiecare zi. În primul mandat Reagan au fost creaţi viitori giganţi ca Sun Microsystems, Compaq Computer, Dell şi Cisco Systems – a fost cea mai mare erupţie de companii grele după perioada efervescentă a începutului de secol 20.
Noul program de reforme economice, concentrat pe reducerea impozitelor, a ajutat mult la susţinerea unui mediu nou de antreprenoriat, în care accentul cădea pe idei şi investiţii în capitalul uman şi mult mai puţin pe echipament industrial tradiţional. Actele lui Reagan de reformă a impozitării din 1981 şi 1986 au micşorat succesiv rata maximă de taxare de la 70% la 30%, ceea ce a stimulat dorinţa de obţinere a unor salarii mai mari – fie prin educaţie profesională suplimentară care să permită promovarea în poziţii mai bine remunerate, sau prin crearea propriei companii.
În afară de acestea, reforma de impozitare din 1986 a avut şi alt efect major. Noua lege a sprijint industriile bazate pe „cunoaştere”, cum ar fi dezvoltarea de software şi serviciile financiare. A micşorat ratele de taxare corporatiste pentru acest tip de companii şi a redus sau eliminat subvențiile prin mecanisme de impozitare preferențaile, acordate unor industrii mai vechi cum ar fi transportul feroviar sau furnizarea de electricitate, gaze şi apă. Efectul a fost imediat: taxele firmei Oracle au scăzut de la 44% la 32% în 1986, iar Microsoft a beneficiat de o reducere similară.
Cumulate, schimbările de impozitare introduse de Reagan au promovat inovaţia, asumarea de riscuri şi în acelaşi timp au încurajat dezvoltarea capitalului de investiţie în industriile high-tech şi investiţia în capitalul uman. Modificarea legislaţiei muncii şi dereglementarea economică au ajutat aceste industrii să reacţioneze rapid la schimbările pieţii. Impactul politicilor economice Reagan din anii ’80 s-a simţit şi în anii ’90, când companiile create cu un deceniu înainte au contribuit decisiv la revoluţia informaţională şi explozia productivităţii muncii înregistrate în preşedinţia Clinton.
În final, o comparaţie între două viziuni economice la poli opuşi: capitalismul dinamic al lui Reagan şi cripto-socialismul etatist al lui Obama. În treacăt fie spus, realizarea tehnologică a epocii Obama constă în reprofilarea NASA dintr-o instituţie de frunte a explorării spaţiale în cea de consilier psihologic pentru îmbărbătarea moralului ştiinţific islamic şi de staţie pentru monitorizarea încălzirii globale.
Grafic comparativ al producţiei în economie. Roşu – Obama. Albastru – Reagan.
Axa verticală reprezintă schimbare în procente, cea orizontală urmăreşte trimestrele (aşadar avem o evoluţie temporală a contracţiei sau expansiunii economice).
Date furnizate de Federal Reserve Bank of Minneapolis.
Grafic comparativ al creşterii sau scăderii forţei de muncă în economie. Roşu – Obama. Albastru – Reagan.
Axa verticală reprezintă schimbare în procente, cea orizontală urmăreşte lunile (aşadar avem o evoluţie temporală a contracţiei sau expansiunii forţei de muncă).
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
9 Comments
Perotinus Minor
6 February 2011Ce tot aveti cu Baracutz ? Face si el cat il duce capul.
Nicolae Waldmann
6 February 2011Reaganomics suna si astazi conceptul ideal pentru politicienii republicani de astazi – in special pentru cei cu acoperire medicala privata.
Cei care nu isi pot permite acest lux, mor cu zile la distante forte mici de centrele medicale americane care ar putea sa le salveze viatza.
Dumneavostra,dl. Emil, probabil ca ati avut marele noroc ca sa fi fost in situatia de a avea asigurare mdicala comprehensiva pentru intreaga familie.
Eu am ‘facut serviciu’ in anii ’80 in UDSA – mai precis California – statul de bastina politica al eroului Dvs.
L-am auzut ‘pe viu’ – sau aporpae ‘pe viu’ si inca din acele vremuri populismul sau avea priza la masele deja convinse – sau convertite – ideilor conservative.
unica functie a statului,potrivit eroului Dvs.,ar fi fost acoia de a reduce interventia in dezvoltarea economica au de orice fel a populatiei,inclusiv reducerea drastica a taxelor – drept care deficitul s-a tripat in primii ani ai administratiei reagan.
Nimic nu a oprit administratia Reagan pentru a cheltui cu 500% mai mult pentru armata decat pentru beneficiile sociale al poporului preten american si cine nu era fit enough,nu ar fi fost in stare sa supravietuiasca .
Ma intreb daca autoriul articolului/analizei de fata ar fi supravietuit in mod decent intr-o astfel de societate.
Eu,fiind conditionat de realitatea existentei intr-o societate care considera ‘grija fata de om’ – e.g. asigurarea asistentei sociale minime pentru intreaga societata pentru numai 1% din salariul brutt, continui sa consider ca un presedinte afectat de Alzeimer nu ar fi un exemplu demn de urmat sau de proslavit.
Cat despre daramarea zidului de la Berlin, Ronald Reagan i-a cerut lui Mr. Gorby sa darame zidul – cu toate ca avea la dispozitie cel putin 14 x Caterpilare in west Berlin .
emil b.
6 February 2011Arthur Laffer, economist, despre politicile economice Reagan:
dr pepper
6 February 2011asa ceva nu are cum sa se intample iar unul din motive este acela ca daca va scadea impozitele si va deregula comertul si industria – toate „verziturile” ar intra in faliment in secunda urmatoare si toti banii platitorilor de taxe investiti pana acum in „energie verde” sau masini electrice se vor fi dus in vant sau pe apa sambetei.
ca un amanunt picant – cand a ajuns Reagan la casa alba, a demontat toate panourile solare montate de Jimmy :).
Obama agrees to put solar panels on White House
iar asta:
daca ar fi adevarat, toata lumea s’ar buluci sa isi puna panouri solare pe casa si moristi in curte. insa costurile de productie si instalare sunt asa de mari ca economia pe care o faci folosind energia solara, paleste in raport.
ca sa se ajunga la un pret atractiv solar sau eolian, industria trebuie regularizata la sange si impozitata la cer.
opusul reaganomics, cum ar veni.
dr pepper
6 February 2011hahahaha, asta „imi scapase”, dar am redescoperit’o citind mesajele:
Increase in seed sales has nothing to do with Michelle’s garden. It is all about people who are concerned for where their next meal will come from and possibly more economic trouble in the future.
asta daca mai era nevoie de inca o dovada ca leftistii traiesc bine incuiati in lumea lor…
Nicolae Waldmann
6 February 2011Ceace nu se mentioneaza de catre adeptii Reganomics sunt;
– imensul deficit cauzat de acesta politica
– realiattea ca o ‘average family income’ de $250/week beneficia de o reducere de taxe de $30/saptamana sau 21% reducere.
– cei care,insa, castigau peste $200.000 pe an,s-au bucurat nunumai de o reducere de taxe de apropae 30% – fara a mentiona realitatea ca imensa lor majoritate prifitau,dupacum profita si astazi, de posibilitatea de a beneficia de serviciile specialistilor de taxe,drept care in realitate plateu si continua sa plateasca txe mult mai reduse.In imensa lor majoritate,marile companii americane,inregistrate in ‘tax heaven’ tari sau teriitori ,platesc intre 2% si bugger all taxe.Omul de rand,insa,plateste,plateste si iar plateste.
ideia ca libertatea de a alege in toate domeniile si lipsa totala de inetrvenitie federala creaza bogatie si bunastare nationala sufera de realitatea ca indiferent de nivelul de taxe federale, guvernul continua sa coelcteze sume imense si nunumai cel federal insa si cel statal,iar idea ca ‘noi te taxam,tu te descurci’ sufera de inegalitati sociale ne intalnite decat in USA si in tarile de la lumea a 3-a in jos.
ma intreb citi dintre Dvs.,cei care argumentati reaganomics cu atata fervoare v-ati descurca intr-o societate care exista exclusiv prin banii contribuanbililor ,dupa care le cere sa se descurce singurei,cum pot ei mai bune…
Vlad P.
6 February 2011Cel mai mare preşedinte al SUA
dr pepper
6 February 2011Cata dezinformare din partea madalinei!
Daca nici N.W. nu e un leftist infocat, eu sunt papa de la Roma.
Nu e de mirare ura acestuia impotriva lui Tismaneanu, cred ca raportul cu pricina l’a lovit unde il durea mai tare: in ideologia de partid si utopia socialista.
calehari
6 February 2011Doamna Nicolae , domnul Madalina , decat sa ne spuneti cum ” prifitau ” marile companii americane imperialiste inregistrate in ” teriitori ” , de bietul proletar american , care n-a avut norocul sa traiasca ca dumneavoastra in ” tax-heaven-ul ” lui Lenin si Stalin , mai bine ne-ati povesti una dintre istorioarele cu Stalin sau cu Tito care v-au facut atat de cunoscut . Eu unul , recunosc sincer , am lacrimat ( de fericire ) la aia cu Stalin mort pe catafalc .
Daca vreti sa ramaneti in domeniul economic , va sugerez sa ne lamuriti ( sunteti cel/cea mai in masura ) de ce lagarele sunt singurele intreprinderi comuniste care indeplinesc planul cantitativ si calitativ .