1. Este interesul național vital al României
Fără Ucraina, Rusia nu-și poate reface Imperiul, iar pentru România aceasta este diferența dintre viață și moarte. Dacă ne gândim la românii care locuiesc acum în Ucraina, atunci interesul nostru și al lor este să fim împreună în UE, nu să fim noi mici și slabi, conduși de USL dinspre UE și SUA spre Est, iar frații noștri români, aflați actualmente în Ucraina, să se ducă direct, pe scurtătură, în Uniunea (Sovietică) Vamală, cu Lukașenko și Putin.
2. Ucraina în UE ar schimba raportul UE-Rusia
Ar schimba și raportul de forțe intra-UE într-un sens dorit de țările din Est, precum România ori Polonia: respectul identității naționale, al credinței. Ucraina este o țară mare, va fi greu, de fapt imposibil, să fie inghițită, diluată de marxismul cultural. Ca și în vremea Solidarității poloneze din anii ’80, în perimetrul baricadelor EuroMaidan oamenii se roagă, se spovedesc, au preoți mereu alături, este plin de icoane, capele improvizate în corturi. Acolo este adevăratul „spirit european”: credință, jertfă pentru adevăr și dreptate, domnia legii, acolo este curajul, nu la birocrații europeni.
3. Când a fost Revoluția Portocalie ucrainenii au primit sprijin politic substanțial, acum sunt lăsați singuri
În 2004, în SUA era George Bush președinte, la Kiev era plin de personalități internaționale. De data aceasta, după câteva încercări timide de la începutul EuroMaidan (Ashton, Werstewelle), au continuat să se ducă în Maidan doar polonezii (politicieni, presă, militanți), dar numai din opoziție. Guvernul polonez actual a eșuat. Față de ce au făcut Tusk și Komorowski acum, Kwasniewski și post-comuniștii care guvernau Polonia pe vremea Revoluției Portocalii s-au purtat ca niște bărbați, i-au ajutat activ pe manifestanți. Un indiciu că ucrainenii sunt practic abandonați de Vest este că știrile despre EuroMaidan sunt impinse în jurnalele BBC, CNN după minutul 10.
Acum nu are cine să sară pentru Ucraina. Traian Băsescu este singurul care a rămas și ar putea să-și asume rol de lider, să facă ce ar fi făcut Lech Kaczynski. Ucrainenii nu vor uita un gest de solidaritate, nici chiar dacă până la urmă pierd acest război.
4. Nu este un război civil ucrainean, ori unul între putere și opoziție, este o agresiune rusească. Conflictul este geopolitic. Ucraina este atât de mare, încât bascularea ei într-o tabără sau alta schimbă complet raportul de forțe. Acesta e Războiul Rece (care nu s-a terminat, doar li s-a părut occidentalilor, rușii niciodată nu au considerat definitiv 1989).
Ucraina este o bătălie hotărâtoare a Războiului Rece.
Credeți că exagerez? Citiți această opinie avizată, bine-argumentată: Why Is Nobody Saying The Obvious: Putin Destabilized Ukraine
Mai mult, ucrainenii poartă această bătălie și pentru noi, cei care facem parte din Occidentul euroatlantic, deși nu i-am primit în NATO când trebuia, culmea, tocmai la un summit ținut la București.
5. Germanii sunt încă foarte supărați pe ruși. Este un context favorabil pentru că, de-a lungul timpului, germanii oscilează față de ruși între dragoste și ură, o adevărată telenovelă geopolitică. Presa germană a fost foarte dură, a spus clar că Vladimir Putin este de vină, că Ianukovici nu este decât în slujba lui Putin, iar toate abuzurile comise de Ianukovici trebuie socotite ca fiind ale lui Putin.
Dar… observăm că din cauza neimplicării liberalilor polonezi – Tusk și Komorowski -, Merkel nu mai are vârf de lance polonez în chestiunea Ucrainei, cum era firesc. Deși i-ar fi convenit, cum zicea redactorul-șef al cotidianului Gazeta Polska, Tomasz Sakiewicz, guvernul liberal nu este în stare nici măcar să fie la dispoziția germanilor.
Pe de altă parte, Angela Merkel are mai multe constrângeri interne în acest guvern de mare coaliție, având consilier pe probleme rusești un vechi tovarăș socialist, Gernot Erler. Acesta i-a criticat până și pe Westerwelle și Ashton pentru timidele lor încercări de a zăbovi o clipă printre oameni adevărați din EuroMaidan. Revenirea lui Elner, impusă de socialiști în cadrul negocierilor, a produs entuziasm la Moscova.
Dacă polonezii nu fac nimic, Traian Băsescu ar putea să-i facă acest serviciu lui Merkel, mai ales că e interesul nostru vital – pentru Germania nu e chiar vital, dar e important și pentru nemți.
6. Momentul e acum! Înainte și în timpul Olimpiadei. După Olimpiadă, Vladimir Putin nu mai are de ce să-și ascundă adevărata natură, Maidanul va fi zdrobit și va fi prea târziu.
7. USL nesocotește și interesele românilor aflați în Ucraina, iar comportamentul MAE și al guvernului sugerează că ei țin cu ceilalți. La urma urmei, nu au zis Marga, Ponta că ne reorientăm? Cineva trebuie să iasă și să explice electoratului ce se întamplă, să ia apărarea EuroMaidan-ului și să pună presiune astfel pe guvern ca să se poziționeze.
8. Last but not least: EuroMaidanul trebuie sprijinit… nu numai pentru că avem interes, ci pentru că așa este bine din punct de vedere moral. Noi știm prin ce trec oamenii aceia, știm ce vor și știm că au dreptate. E un păcat mare în fața lui Dumnezeu să nu facem nimic, pot fi distruși pe multe generații. Dacă noi nu sărim pentru ei, nu va sări nimeni pentru noi. Dacă pică Ucraina, rușii nu se vor opri la ea, vine și rândul nostru.
