FUNDATIA IOAN BARBUS

Este adevărul irelevant? (Thomas Sowell)

Este uimitor cât de mulți oameni par să fi descoperit miercurea trecută că revoltele sunt ceva greșit – atunci când mulți dintre aceiași oameni păreau să nu observe asta anul trecut, când revoltele s-au întins pe săptămâni și chiar luni, în diferite orașe din întreaga țară.

Pentru prea mulți oameni, în special din presă, ceea ce este bine sau rău, adevărat sau fals, depinde de cei pe care îi ajută sau îi prejudiciază din punct de vedere politic. Prea mulți oameni din presă care ar trebui să fie reporteri acționează de parcă ar fi combatanți în războaie politice.

Cineva a spus odată că, într-un război, adevărul cade primul victimă. Cu siguranță așa a fost în presă – dar și în mare parte din mediul academic.

Una dintre cele mai grotești denaturări care au rezultat din această neglijență față de fapte a fost înlăturarea numelui și statuilor lui Abraham Lincoln din diferite locuri, pe motiv că acesta vedea oamenii de culoare doar ca proprietate.

Abraham Lincoln, al 16-lea președinte american, între 1861 – 1865

O astfel de critică trădează o ignoranță incredibilă față de istorie – sau o desconsiderare totală a adevărului.

Ca avocat, Abraham Lincoln știa că nu există nimic în Constituție care să-i permită lui sau oricărui alt președinte să elibereze sclavi. Dar știa, de asemenea, că un comandant militar în timp de război poate confisca în mod legal proprietatea unei națiuni inamice. Definirea sclavilor drept proprietate i-a oferit președintelui Lincoln singura autoritate legală ca să-i captureze în timpul Războiului Civil. Iar odată ce aceștia au fost capturați ca proprietate, el a putut să-i elibereze ca ființe umane.

Dar dacă Proclamația de Emancipare și-ar fi bazat acțiunea pe definirea sclavilor ca ființe umane, care aveau dreptul de a fi libere, Curtea Supremă din acele timpuri ar fi declarat-o, fără îndoială, neconstituțională.

Milioane de oameni ar fi rămas sclavi. O retorică plăcută urechilor ar fi fost un preț ce merită plătit?

În ce privește afirmația că Lincoln nu i-a considerat pe negri ființe umane, el l-a invitat pe Frederick Douglass la Casa Albă!

Frederick Douglass, aboliționist, orator, scriitor, om de stat

Distorsiunile grosolane ale istoriei pentru a scoate numele lui Abraham Lincoln din școli ne spun multe despre ce este în neregulă cu educația americană de astăzi.

Multe școli sunt închise din cauza virusului corona și a sindicatelor profesorilor. Iar multe școli din cartierele locuite de minorități nu au reușit să îi învețe pe copii suficientă matematică și engleză atunci când erau încă deschise. Este deci incredibil ca autoritățile școlilor au timp de cruciade ideologice, cum ar fi înlăturarea de nume și statui din școli.

Din păcate, prea multe instituții de învățământ americane – de la școli generale la universități – au devenit centre de îndoctrinare. Revoltele care au măturat țara anul trecut sunt rodul acelei îndoctrinări și a desconsiderării totale a drepturilor altor persoane, care a însoțit acele revolte.

În inima acelei îndoctrinări se află un sentiment de nemulțumire și victimizare care apare atunci când alții au rezultate mai bune – care sunt numite automat „privilegii” și niciodată „realizări”, indiferent de care este realitatea.

Faptele nu contează în astfel de probleme, nu mai mult decât au contat când Lincoln era defăimat.

Orice „subreprezentare” a oricărui grup în orice inițiativă poate fi considerată drept dovadă a unui partizanat discriminatoriu. Dar cei care argumentează în acest mod nu ne pot arăta nici o societate – nicăieri în lume, sau în orice alt moment din miile de ani de istorie documentată – care să fi avut toate grupurile reprezentate proporțional în toate inițiativele.

În Liga Națională de Hochei din America, de exemplu, există mai mulți jucători din Canada decât sunt jucători din Statele Unite. Există, de asemenea, mai mulți jucători din Suedia decât din California, chiar dacă populația Californiei este de aproape patru ori mai mare decât populația Suediei.

Californienii sunt mai „subreprezentați” în NHL decât sunt femeile din Silicon Valley. Dar nimeni nu poate pretinde că acest lucru se datorează partizanatului discriminatoriu al NHL. Este, evident, datorită faptului că persoanele care cresc în condiții de climă rece sunt mai susceptibile să aibă experiență în patinajul pe gheață.

Acesta este unul dintre mulții factori care produc statistici disproporționate în multe inițiative. Partizanatul discriminatoriu se numără printre acei factori. Dar nu deține monopolul.

Cu toate acestea, cui îi mai pasă de fapte, în această epocă a îndoctrinării?

Thomas Sowell

Traducere de Costin Andrieș
În engleză: 
Is Truth Irrelevant?

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Redacţia

Redacţia

Conservatori români

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian